Ski-alpinism Fagaras

Sambata 26-martie
Suntem iarasi in Fagaras. In plan e o tura mai lunga cu elemente obligatorii de alpinism. De la lacul din valea Doamnei urcam spre caldarea superioara pe sub varful Laita. De aici Oana si Cristi St se intorc din cauza zapezii dure si a unui traverseu destul de expus deasupra unor bolovani(better safe than sorry).
Impreuna cu Ovidiu Tanase(Salv. SB) continuam traversand caldarea Pietroasa.
La baza vf. Turnul paltinului (pe partea lui N) prindem skiurile pe rucsaci, scoatem pioletii si coltarii si ne angajam pe un culoar lung, foarte frumos si inclinat.
Zapada e destul de consistenta, dar pe prima parte a culoarului intra bocancul pana la glezna. Pe partea opusa un alt culoar, o posibila tema viitoare...
Primele 2/3 din culoar urca drept in sus, usor dreapta cu o inclinatie medie de 40-45*
Pe ultima treime zapada devine ceva mai tare, inclinatia creste spre 50-55*.
Iar chiar inainte de iesire avem o scurta fatza inclinata de zapada de aprox70*.
Ultimii metrii panta scade simtitor si iesim in creasta care leaga platoul de sub vf.Paltinu de vf.Turnul Paltinului. Ovidiu la iesirea din culoar...
Varful Turnul Paltiunului:
Adi la iesire
Spre vest varful Negoiu si strunga dracului, ca o alta provocare
Traversam platoul de la S de vf. Paltinu, coboram in caldarea Pisica si apoi urcam la "steag"
Urcam pe varful Iezerul Caprei, zapada pe S s-a mai inmuiat dar conditiile sunt inca foarte bune.
varful Lespezi si Cornul Caltunului. Versantul care sclipeste in soare l-am urcat si coborat pe ski-uri intr-o alta tura memorabila impreuna cu Joe, Ioana si Zsolt prin 2007.
Incepe sa bata vantul din ce in ce mai tare, iar frigul aspreste zapada. Coboram de pe vf.Iezerul Caprei pe N, direct spre lacul Capra. Zapada a format niste solzi uriasi modelati de vant, acum aspriti de frig pe care coboram cu dificultate. Continuam spre vf. Vanatoarea lui Buteanu pe la revolver. Spre E, vf Arpasul Mare
Versantul N al varfului Iezerul Caprei si lacul Capra spre S:
Lasam skiurile si urcam pe vf Vanatoarea lui Buteanu(2509m).
Dinamica Arpaselului si piscurilor din creasta principala spre E.
spre N Caldarea Vaiuga iar spre V zona pe care am parcurs-o azi:
Fetzele astea-s de la foame:) si poate de la vant
Inapoi la revolver, la lacul Capra, saua Caprei si Balea Lac...o tura superba de ski-alpinism care a avut tot ce-i trebuie. Seara am o surpriza foarte faina, cand la ref Salvamont ne intalnim cu Costin Morariu, venit , nu stiu prin ce minune la Balea(iarna) :). Povestim pana tarziu, ignorand complet evenimente cum ar fi meciul de fotbal intre RO si Bosnia...Afara vremea s-a stricat, e ceata deasa si ninge, ceea ce ne bucura nespus:)
Duminica 27-martie
Pe un white-out total urcam in Curmatura Balii (Oana, Ovidiu, Costin, Teo si cu mine), apoi orbecaim la vale spre lacul Doamnei. Aici printr-o minune avem parte de 10min de vizibilitate timp in care tragem puternic ca sa ajungem cat mai sus spre varful Laita. Bucuria e de scurta durata pentru in curand ceata acopera dinou muntele.
Zapada e insa extraordinara, stratul tasat de ieri si cei 10cm de pulver de azi noapte si nu cred ca mai sunt necesare alte explicatii. La a doua coborare din Curmatura Balii conditiile sunt perfecte:
Urcam inca o data in Curmatura Balii si coboram pe culoare la lac si apoi pe firul vaii...
Culoarul1, sus...
desene
culoarul 2 si stanca pana la care am ajuns in drum spre Laita:
culoarul 2 spre lacul Doamnei
Ovidiu la coborare
Vf. Laita si versantul lui N, iti rezerva una din cele mai frumoase coborari din Fagaras
Coboram spre stana din capatul vaii Doamnei, cautand legaturile intre campurile de zapada
mai ales pe partea inferioara a vaii.
mai jos de prag dam skiurile jos, urmeaza o bataie cu bulgari:)
Sub 1500m e deja primavara...

Mountain by heart

Sambata 19-martie, Fagaras, Balea
E cald.
Dar zapada e inca ok. Prin norii care s-au lasat grei se mai zareste din cand in cand muntele.
O gramada de lume stationeaza prin caldare, cu ocazia unei serbari a carei nume si scop imi scapa.
Suntem 3: Oana, Horia si eu...
Ne intalnim cu prietenii de la refugiul Salvamont, lasam aici o parte din lucruri si pornim spre curmatura Balii. Coboram pe o ceata deasa bajbaind prin white-out.
Vaile sunt complet acoperite, in vreme ce pe creste se vanzolesc norii, lasand din cand in cand sa se vada dinamica piscurilor.
Cateva avalanse de topire brazdeaza versantii de sub pragurile ce coboara inspre lac.
Sunt destul de mari si avertizeaza la ceea ce se poate intampla daca esti la momentul nepotrivit pe acolo.

Zapada a inceput sa se inmoaie si in profunzime, asa incat cautam altitudinea.
De la lacul din valea Doamnei, urcam pe culoare in caldarea Pietroasa.
Inconjurat de pereti si culoare ma simt acasa aici.

Facem o halta chiar sub peretele pe care vf Laita il lasa catre partea vestica a caldarii.
Ceata a acoperit complet muntele. Incepe sa ninga. E in continuare cald.
Ninsoarea e mai mult o mazariche, un fel de grindina marunta.
Pe firul vaii...
Acasa

Luam skiurile pe rucsac si punem coltarii. Dupa un cramponaj sustinut iesim in creasta.Atmosfera e incarcata si destul de sumbra.
Pe varful Laita, nu zabovim decat pret de cateva clipe. Orice piesa de metal zumzaie puternic din cauza electricitatii din atmosfera. Nu vrem sa intram in statistici, asa incat oprim telefoanele mobile si ne caram rapid la vale. Horia in Annapurna si eu in Caucaz am trecut prin momente similare si stim la ce ne-am putea astepta...
Intre timp zapada s-a inmuiat ingrozitor, versantul e foarte inclinat(40*) si zapada foarte grea si adinca ne pune serios la lucru, in plus exista si riscul ca zapada sa plece. Daca pentru urcat am ales partea vestica a seii, la coborare am mers pe partea ei estica unde e fatza mai larga si mai putin punctata de bolovani dar cu mult mai multa zapada, sperand la conditii mai bune pentru ski.
Mai jos, paradoxal zapada e in conditii mai bune, asa incat cei aproape 600m dif de nivel, de pe vf laita pana la lacul Din valea Doamnei sunt o adevarata bucurie. Urmeaza lungul drum inapoi in caldarea Balii.
Spre seara vremea s-a mai racit si a inceput sa bata usor vantul.
Impreuna cu Oana incheiem ziua cu cateva coborari din curmatura Balii(saua Doamnei), iar seara o petrecem impreuna cu Primoz si grupul lui simpatic de montaniarzi, salvamontisti din Slovenia, veniti la ski alpinism in Fagaras.


Duminica 20-martie
Dupa un mic dejun copios (atentie vegetarieni! urmeaza detalii picante si poate socante:)) ), o omleta din 10 oua cu carnatz si slanina din belsug si o gramada de cascaval pe desaupra, neutralizate cu hrean din ala de-ti pica nasul. Iesim la "plimbare"...tinta e difuza, important e sa ne miscam.
Ai crede ca dupa asa un mic dejun consecinta ar fi un somn de dupa-masa...
Trecem de curmatura Balii, coboram la lac si continuam spre curmatura varoasa din muchia Laita.

 Avalanse pe versantul estic al muchiei Laita.

Astazi la micul nostru grup s-a alaturat si Oana2, tot din Cluj...Slovenii au fost mai harnici si ii vedem urcand spre vf Laita, direct pe muchie.
Din curmatura varoasa facem o coborare impreuna cu cele doua Oane inapoi la lac si apoi cu Horia urcam din nou si continuam pe muchie...

Undeva dintr-o sa premergatoare varfului, coboram pe un sistem de culoare. Vizibilitatea a fost destul de buna pana acum, perioadele de soare alternand cu cele de ceata.Culoarul pe care coboram e mai putin inclinat la inceput, apoi se ingusteaza si ajunge undeva la 45*, iar apoi se deschide spre stinga intr-o fatza larga cu zapada perfecta.
Desi toata iarna am schiat in clapari, asta fiind prima tura de ski in bocanci, mi-am intrat repede in ritm si ma bucur total de coborare. As putea chiar spune ca fara constrangerea rigida a claparilor ma simt mai liber si mai inspirat la coborare...Bine, mai putin in cazul in care apare crusta pacatoasa care ma aduce cu picioarele pe pamant(zapada).
Acum soarele inunda toata caldarea si lumina topeste toate celelalte ganduri...

Primoz si prietenii lui...


Dar cum toate au un sfarsit, norii acopera peisajul la putin timp dupa ce ajungem in curmatura Balii.
Strangem lucrurile si coboram pe vale spre Balea Cascada.
Aici zapada e fleasca, si pe masura ce coboram e tot mai dificil sa gasim culoare de trecere. Continuam pe drum. Ninge din ce in mai tare, o zapada grea si apoasa de primavara care insa nu se depune...
Suntem in plina agonie a iernii. Desi peisajul cu fulgi mari si desi ar putea sa te induca in eroare, e prea cald si se simte un aer primavaratic...
Alternam segmentele de zapada cu cele de asfalt, si dupa cateva zeci de reprize de schimbat schiurile ajungem in sfarsit jos la masina...