Trail Fagaras 2x2race

Pe scurt:
Balea lac - saua Capra - vf. Iezerul Caprei - VF. Negoiu - retur saua Capra - Vf Moldoveanu - Balea Lac aprox 46km 4000 dif de nivel.
 Povestea incepe cu 2 zile inainte start cand in timpul unei banale plimbari prin padure, alunec pe frunze si pusc o tranta care ma zguduie destul de bine, iar in urma ei raman cu o durere acuta de spate...
Vineri dimineata ma ridic cu greu din pat si ma tarasc la birou...statul la office si apoi la volan inrautateste lucrurile. Nu stiu cum o sa scot camasa, mai ales ca Radu, coechipierul meu e plin de energie si nerebdator sa ia startul.

Sambata dimineata nu simt nici o imbunatatire dar nu sunt nici mai rau. Decid sa iau start-ul si o sa merg cat si cum pot...
 
La 9 fara 1 minut, suntem ultimii care ajung la linia de start.
Toata lumea o rupe efectiv la fuga ca la cros, noi ramanem ultimii, in ritm de plimbare. Curand incepe urcarea spre saua Caprei. Aici pe masura ce urcam mi se incalzesc muschii si incep sa ma misc din ce in ce mai bine, doamne da! Acceleram din ce in ce mai mult si depasim aproape toate echipele pana sus, apoi pornim spre vf Negoiu...
Ajungem in 2h si 15 pe vf Negoiu si 4h inapoi in saua Caprei apoi pornim spre vf. Moldoveanu.
La Fereastra Zmeilor ne intalnim cu prima echipa care vine de pe Moldoveanu, pana acum suntem in grafic...urmatoarea echipa o intalnim dupa monumentul Nerlinger, asa incat stiu ca avem deja un avans considerabil, totul e sa mentinem ritmul constant.
Dupa 7h 15 de la start ajungem pe vf.Modoveanu, deja suntem mai lenti si oboseala se face simtita, spatele incepe sa faca iar figuri, dar deja nu mai avem de ales, oricum suntem pe drum de intoarcere.
Cu starns din dinti ajungem la ultima urcare cea din caldarea S a Arpaselului...Urc injurand printre dinti, tot drumul am mers incordat si atent sa nu-mi fortez spatele si cele 11h de efort permanet pentru a-mi proteja spatele drept m-a secat.

Ultimii metri 300 de pasi ii numar ca la box...Scopul era sa termina intre 10 si 12 h, trecem linia de sosire dupa 11h si 44m, pe locul 2 la general.

Oana impreuna cu Ioana Sarbu au facut echipa si au reusit sa termine pe locul 4 in 8h 14m tura de la Balea pe Moldoveanu si retur...un timp excelent...Bravo fetelor!
www.2x2race.com... e un concurs la care visez de mult, ma bucur ca am avut ocazia sa particip, un trail care pentru mine intra in categoria "un certain..." :)


Acum trec pe gimnastica medicala o vreme...

foto: de pe site-ul 2x2race.com si http://www.facebook.com/2X2Race

Aventura sau Simulacru ?


...

Aventura, ca si termen s-a dizolvat in marketing.

Nu ca si esenta, dar exista un efort urias in a convinge ca aventura inseamna distractie maxima cu 99% siguranta. Realitatea e in acel 1% procent care aduna de fapt toata substanta.




Foto: pe varf dupa premiera de iarna a Peretelui Buteanului iarna

Cuvintul este golit de continut si uzat. Nu ma intereseaza sa ating esenta filosofica a termenilor ci doar incerc sa restaurez macar pentru mine sensul.

Pentru ca aventura defineste spatiul pe care ni l-am ales. E destul loc pentru alpinism, freeride, ski alpinism, trail-running, moutain-biking etc.

Tot aici apare fractura intre hobby si stil de viata.

Odata ales acest stil de viata, el insumeaza atat entuziasm, bucurie, speranta efort cat si suferinta, durere, frica si uneori chiar moarte. Iar norocul are un rol cu atat mai mare, cu cat riscul pe care il calculezi isi pierde de multe ori matematica si ajunge aproape in suprareal.


Mai departe apare fractura intre conventional, normal si dorinta de a te exprima asa cum esti.

Ce ar fi fost umanitatea daca toti ar fi mers pe acelasi drum?

Foto: Ultramaraton 7500 (92km si 8000 diferenta de nivel), dupa 15h de alergare si mers in Bucegi, aveam sa terminam pe locul 5 din 50 de echipe in 26h de efort incontinuu...

Messner spunea la un moment dat ca "fiecare tel atins insemna un vis disparut". 

Trebuie sa crezi in ele, devin astfel motorul tau, fiecare inseamnand o redefinire a universului propriu.


...Te trezesti intr-o buna zi plin de vise. Nu te mai multumesti cu tine si incepi sa-ti cauti un inteles.

Si cauti acolo unde "inutilul" se impleteste cu nebunia, si incepi sa te simti bine...

Ce insemna succesul si esecul in noul context? Nimic, exista doar invinsii din cotidian si ceilalti.


Pentru ca nu poza de varf, cu sigla sponsorului pe jumatate de fotografie e cea care defineste experienta ci toate intamplarile, bucuriile, temerile si durerile care te intregesc ca si om.


Lumea moderna vrea ca totul sa poata fi prescris si produs, repetat de cate ori e nevoie, adica simulat, iar ceea ce rezida e o copie asemanatoare a realitatii, un simulacru de viata. Ceea ce iese din aceste tipare e ori ilegal ori anormal.



     foto: ski alpinism in Fagaras

Consider aventura o forma de rebeliune impotriva simulacrului. Si singura forma de a-ti castiga libertatea. In lumea moderna dusmanul e somnul spiritului si inertia.

Poate vorbind prea general despre aventura putem uita ca experienta, intamplarea in sine e cea care pune pana la urma pecetea: aventura sau simulacru?!

Iar daca vorbim de cei care au ales sa-si caute limitele:

Ei sunt "calatorii" celeilalte parti, s-au nascut cu aventura in singe, acum le fierbe in vine...desi miine pot fi doar o amintire.

Isi cauta un inteles pe cele mai izolate pante, acolo unde zapada e mai nestatornica decit capriciile unei amante, pe turnurile de stinca, in locuri rar vizitate de ceilalti.

S-au nascut cu un inteles pe care il redescopera cu fiecare intimplare care impinge posibilul mai departe.

Iar din toate aceste intimplari, care-si pierd ratiunea intr-o oricare alta logica, ramin doar amintiri... si ceva cicatrici.



Atunci...

In mijlocul acelui univers incremenit in gheata rasturnat la verticala, cu formele bizare pe care vintul le construieste in zapada, cind singurul gind e la pasul urmator simti ca traiesti cu adevarat. In haosul pe care verticala il suprapune deasupra ta doua inimi bat accelerat, doua minti scormonesc dupa o solutie care sa-i conduca la siguranta. Scrisnet de coltari, zapada alunecind haotic la vale si tu oprindu-te citiva metri mai jos de coechipierul tau care se uita la singurul piton care va desparte si care a tinut...




     foto: catarare de iarna in Retezat

...Vintul turbat zgiltiie peretii cortului, toate oasele te dor de oboseala, astepti dimineata incercind sa atipesti dar nu faci decit sa numeri orele... ce poate fi mai absurd? Plamanii gem dupa aer, simti cum moartea iti da tarcoale si mai mult decat frica pentru tine e teama ca vei ramane singur, ca cel cu care ti-ai legat destinul va renunta la lupta. Iar uneori dimineata aduce izbavire, alteori doar suferinta.

Uneori noi, dar nu intotdeauna, suntem cei care alegem.

Nimic nu se uita,

Cicatricile isi striga intamplarea si toate dau conturul sufletului desenandu-te asa cum esti.

Noi ne-am castigat sansa de a lupta in continuare pentru viata in real si nu in simulacru...


    foto: Maraton Hercules la final 45km si 2200m diferenta de nivel