Manaslu - Varful marilor sperante - partea II

Un proiect sprijinit de Consiliul Judetean Sibiu
Partea a II:
Dimineata cand se lumineaza, in jur de 5am, plafonul de nori e la cativa cm de acoperisul cortului si ninge sustinut...Se pare ca vom avea o problema. Il trezesc pe Vlad si ii spun ca trebuie sa coboram cat mai repede inainte ca pantele periculoase dinspre C1 sa se incarce cu zapada...

Incepem sa ne pregatim pentru retragere. Vasi iese si el din cort si intreaba daca coboram. Deocamdata nu e foarte multa zapada dar ninge tare si bate vantul. De fapt cea mai mare problema e vantul care poate sa acumuleze pe pantele abrupte dinspre C1 cantitati mari de zapada. Vlad se cam lalaie nu foarte convins ca trebuie sa coboram...Pornim intr-un final in jur de 6,30am. Deja sunt peste 30cm de zapada proaspata...pe plat.
Cum suntem primii care coboram trebuie sa facem urme iar coarda este complet acoperita de zapada. Cum a jungem la pragurile din icefall realizam pericolul: mari cantitati de zapada adunate de vant stau intr-un echilibru precar agatate de peretii de gheata. De ce mi-a fost frica n-am scapat. Mergem cu grija pe cateva treversee mai expuse apoi ajungem la baza primului culoar inclinat la 45*. Incep sa sap in zapada dupa corzi si apoi sa demolez acumularile de zapada formate. Un prim succes - zapada pleaca cu un bufnet sec...Odata curatat culoarul cobor rapid fara sa mai rapelez doar tinandu-ma de corda. Apar si Vasi si Vlad si le strig sa se grabeasca pentru ca la cum ninge si bate vantul in 10-15min se acopera la loc. Observ ca mai coboara cineva dupa noi, probabil unul din spanioli care aveau tabara 2 ceva mai jos de noi.
Ajung la un traverseul expus si foarte lung care e incarcat foarte tare. Coarda fixa traverseaza versantul fix prin mijloc...nici vorba sa putem trece...Urc pana la baza peretelui de gheata si incep sa traversez deasupra acumularii pe la baza lui.

Zapada de la picioare e foarte instabila dar pleaca doar in catitati mici...Dupa cativa metrii ajung la o burta de zapada construita de vant care pare sa se continue in jos. Acorez pioletul in gheata ma asigur in el si incep sa demolez. Zapada pleaca cu zgomot de pe intregul versant. Am o senzatie de vid cand vad cum o placa de aproape 1m si 50-60m latime pleaca de la picioarele mele. ma reintorc la coarda si cobor, apoi urmeaza un culoar inclinat de gheata si apoi scara peste o crevasa foarte mare. Pe culoar trag o sperietura buna cand o brazda de zapada curge pe culoar si in prima faza am crezut ca vine o avalansa mai mare...Dupa ce trec de pod urmeaza o portiune mai ferita unde astept dupa Vasi si Vlad si ne regrupam. Urmeaza o traversare de cateva sute de m orizontala care are deasupra un lung culoar care colecteaza tot versantul NE al muntelui. Il traversam in fuga, dar nu se mai intampla nimic. Ajungem cu bine in C1 intr-un timp record, undeva la 40min.
Dezgropam corturile din zapada, luam coarda pentru ca deja toate crevasele sunt acoperite cu poduri fragile de zapada si continuam spre BC. Cum suntem singurii care avem coarda, in spatele nostru se aduna un alt grup care doreau sa coboare din C1 dar cum nu se mai vede nimic din poteca si nici din corzile fixe asteptau sa vina cine sa deschida drumul. Gasim dupa cateva minute si corda fixa si coboram in BC fara alte peripetii.
Urmeaza inca o zi de nisoare continua si apoi vreme buna.
In dimineata insorit urcam cu totii, inclusiv Mike, in C1 sa vedem ce-i cu corturile. E vanzoleala mare pe munte, expeditiile comerciale care urcasera cu 2 saptamani inaintea noastra vor incerca varful zilele care urmeaza. Aflam asta pe drum si suntem descumpaniti...stim ca e o oportunitate pentru noi dar  nu am finalizat programul de aclimatizare, nu avem tot echipamentul care trebuie la noi si mai ales in cele 10 zile de cand suntem pe munte am muncit din greu sa echipam ruta si am avut o singura zi de repaus...hmmm
Ajunsi in C1 muncim din greu sa scoate echipamentul din corturi, sa inclocuim cortul distrus de zapada si vant si sa-l recuperam cat mai putem pe celalalt.
Dureaza destul de mult, intre timp Vasi decide sa coboare in BC, iar eu cu Vlad inca luam in calcul varianta sa urcam spre varf. Seara insa dupa o chibzuiala buna imi dau seama ca n-am avut deloc timp de odihna asa incat decidem sa coboram in BC dimineata si sa ne odihnim si refacem pentru o alta fereastra de vreme buna.
Dimineata superba in noul cort...
rasarit de soare la 5700m


Coboram in BC la odihna...speram sa fie bine cortul nostru din C2...
ACTIUNE DE SALVARE PE MANASLU
In 25 septembrie o echipa formata din doi slovaci se indrepta spre varf. Unul a renuntat si s-a intors mai repede in taberele inferioare, celalalt a continuat ascensiunea si a ajuns foarte tarziu pe varful Manaslu. Din pacate la intoarcere din cauza epuizarii si probabil a vremii nefavorabile s-a pierdut.
In 26 septembrie seara, 4 sherpa  - Mingma Tengi Sherpa, Dawa Temba Sherpa, Ngima Sherpa si Ang Furba Sherpa - au urcat intr-o actiune de salvare. Trebuie mentionat ca nici unul dintre ei  nu faceau parte din compania contractata de cehi.
In 27 septembrie la 8.30 dimineata cei patru au ajuns la 7800m langa varful secundar unde l-au gasit in viata pe slovacul disparut. Acum slovacul   fost coborat in siguranta pana in C3 6800m de unde a fost salvat cu elicopterul. Apoi au urmat alte 2 zile de furtuna, ninsoare si vreme rea...Cum se indreapta vremea vom incepe tentativa de varf.
Pe 29 septembrie plecam din BC, prognoza spune 1 si 2 vreme buna, 3 vreme ok dimineata apoi se strica iar. Practic ferestra este extrem de mica iar orice greseala sau intarziere poate sa coste scump...Urcam cu totii dinou, Vasi, Maki, Vlad si eu in C1, dormim o noapte si continuam spre C2.
Toate grupurile care au ramas pe munte, aprox 40 persoane urca spre taberele superioare.
Noi ne sincronizam cu colegii si prietenii nostri italieni cu care ne intelegem foarte bine...La fel si cu Erik si colegii sherpasi.
Pe culoarele de gheata e deja mult mai multa zapada si sunt mai usor de urcat...
Cand ajungem in C2 avem o surpriza neplacuta cand descoperim cortul lasat acolo complet acoperit de zapada. Cand reusim sa-l scoatem de sub zapada avem o alta surpriza care ne amaraste. Tot ce am lasat in cort e ud sau complet imbracat in gheata: Pufoaica si pantalonii de altitudine a lui Vlad, pantalonii de varf a lui Vasi iar sacul meu de dormit e jilav. Discutam si ne sfatuim sa vedem ce sa facem. Cu ce echipament avem e clar ca doar 2 oameni mai pot sa urce. Echipamentul meu e ok de bine de rau, exceptie face sacul de dormit, dar din ce mai au Vasi, Vlad si Mike se poate face echipament pentru maxim inca un om...Mike decide sa puna la dispozitie pufoaica lui iar Vasi pantalonii pentru Vlad. Ei vor urca cu noi in C3 si apoi vor cobora...
Inlocuim cortul distrus cu un BD first light, un cort de asalt foarte usor dar subtire si intr-un singur strat si petrecem o noapte lipsita de confort intr-un adevarat icebox...
Dimineata suntem ocupati sa ne uscam, eu sacul de dormit care de la condens si ghata de pe interior s-a udat si mai tare si Vlad pantalonii de puf. Pornim apoi spre C3...E o zi extrem de calda iar temperatura la contact e foarte ridicata undeva la +40*C. Apoi cand incepe sa se innoreze si sa ninga temperatul scade rapid sub -10*C.
Ajungem in C3 la 6800, Vasi si Mike ne ajuta cu topitul zapezii pentru apa. Ne luam apoi ramas bun si ei coboara spre BC...
Ne apucam de gatit si facem planul pentru a doua zi.
Noaptea care urmeaza e la fel de inconfortabila. Sacul meu de dormit ud a inghetat si desi nu pot sa spun ca am tremurat de frig fiind totusi bine imbracat, n-am dormit deloc bine. Am racit si aveam nasul infundat trebuia sa respir doar pe gura iar gatul era inflamat. Am baut un ceai facut de Vlad in timpul noptii si asta m-a ajutat sa prind un pic de somn. Problema e ca dimineata nu puteam sa inghit absolut nimic. Nu am vrut sa ma risc sa urc asa in C4 dar nici nu voiam sa cobor...
M-am gandit sa urc spre C4 fara bagaj, sa vad cum simt si cum e vremea si apoi mai vad. Ne-am trezit la 5am, iar dupa ce am am baut o cana de ceai am pornit in sus...Cum eu nu sunt hotarat sa urc spre C4 ii las down suit-ul meu. Vantul a acoperit urmele si corzile spre C4 si in continuare sufla sustinut.
De jur imprejur norii se aduna si plafonul urca din ce in ce mai mult.
Urc o vreme impreuna cu 2 sherpa ai echipei italiene. Ma opresc din cand in cand sa filmez si sa fotografiez.
Sus spre varf vantul sufla cu putere si nori lenticulari acopera varfurile din jur. Am o senzatie foarte familiara care imi zice ca vremea o sa se strice. Ma simt mult mai bine daca ma misc dar gatul nu-mi da pace. De abia inghit si in sec. Ma intorc de la 7200m convins ca in cursul zile o sa se strice vremea de tot.
Ma intalnesc cu Vlad care urca spre C4 impreuna cu grupul de italieni. Ii spun si lui observatiile mele legate de vreme si apoi cobor. Vreau sa ajung in BC inainte sa ma prinda ninsoarea pe munte...
Din C2 incepe sa ninga. Vasi si Mike au dezechipat C2 si C1 unde au lasat un mic depozit de mancare si gaz dar primusul l-au luat jos iar al meu a ramas la Vlad. Mai am cam 0.5L si deja sunt destul de dezhidratat dupa o zi petrecuta in jur de 7000m...
Cobor cu atentie spre C1 dar nici aici nu e nici un primus...cobor incet spre BC
Vasi a dezechipat C2 si a coborat cu un rucsac urias peste 30Kg din C1...Ajung dupa-masa in BC. Vremea e rea si ninge tare. Primesc si un avertisment de vreme rea de la meteorolog pe sat tel. Seara cand vorbesc cu Vlad la radio ii spun de avertisment si il sfatuiesc sa coboare cat mai repede...
Noaptea s-a stricat vremea peste tot pe munte si a batut vantul foarte puternic in C4, asa incat dimineata toata lumea a coborat...Fereastra de varf nu s-a confirmat din pacate. Din fericire in ciuda vremii rele toata lumea a coborat in siguranta de pe munte.
Odata ajunsi jos am mai discutat despre posibilitatea de a ami ramane pe munte dar vremea a fost foarte rea a nins 3 zile incontinuu, in BC a plouat iar prognozele din pacate nu s-au prea confirmat vremea fiind extrem de variabila. Au urmat 2 zile de pregatiri dupa care am inceput marsul de retragere de pe munte.
In drum spre Katmandu am aflat ca in C3 dupa ninsori s-a declansat o avalansa de mari dimensiuni care a distrus si a acoperit partial C3. Se pare ca intradevar am plecat la timp. Practic sezonul a fost foarte scurt iar noi din pacate am ajuns pe munte destul de tarziu...
Marsul de retragere l-am facut foarte repede, cate 2 etape / zi fata de urcare.

Dinou la jungla si la caldura...e bine sa fi inconjurat de verde. Incet incet raceala si durerea de gat dispar...

Popas la umbra
Veselie
De veghe in lanul de orez ?!
Ajunsi in Katmandu sub influenta ciclonului din India ne-a plouat intr-una. Pe munte a nins si mai mult si multe grupuri au ramas blocate pe munte...Noi in schimb am avut doar de asteptat dupa un avion ratacit prin India din cauza intemperiilor...

PS: butoiul cu echipament a ramas in Katmandu...:)

Manaslu - Varful marilor sperante - partea I

Un proiect sprijinit de Consiliul Judetean Sibiu

La Kathmandu am ajuns in 31-august via Belgrad si Abu Dhabi. In prima zi, 1 septembire, am rezolvat formalitatile legate de permisul de varf, provizii si am trimis aproximativ 120kg de echipament spre base camp. A doua zi a fost mai lejera si am vizitat orasul Kathmandu.
Am facut un protest impotriva distrugerilor care se produc in natura din Romania...
Alaturi de cei de acasa in lupta impotriva jefuirii Romaniei!
Am pornit pe 4 sept Vasi, Mike, Vlad, Erik si eu, insotiti de sherpasi Bibek si Lapka, dimineata cu masina pe un drum super aglomerat spre Arughat de unde incepe mersul pe munte propriu zis. Prindem un 'stau' nepalez datorat unor alunecari de teren generate de muson.
Ajungem in sfarsit la Arughat 530m dupa 13 ore in care am parcurs 170km, pe ultimii 30km drumul a fost aproape impracticabil din cauza musonului asa ca a trebuit sa renuntam la jeep si sa luam un autobuz local, ultraaglomerat insa mai bine adaptat conditiilor din teren si asa am parcurs cei 30km in aproximativ 4 ore. Cireasa de pe tort a fost asigurata de  doua pane de cauciuc!            
Prima etapa e Soti Khola 730m dupa 5h de mers pe valea raului Budhi Gandaki pe o caldura torida de 40C si umiditate mare. Peisajul e spectaculos, cu versantii acoperiti de jungla si cascade de o parte si de alta a vaii.
Urmeaza Kholabeshi si apoi Jagat 1360m o asezare pitoreasca foarte bine conservata de unde practic intram in rezervatia Manaslu, o zona de protectie speciala de conservare a naturii dar si traditiilor nepaleze.
Urmeaza Deng intr-un defileu spectaculos si apoi intram pe valea care ne va conduce la baza muntelui. Deocamdata innoptam la Namrung 2540m.

In fundal se vad niste varfuri fara nume care pe harta apara la cota 5800m
De jur imprejur multe cascade datorate musonului. Probabil jumatate o sa dispara in cateva saptamani...
Ne indreptam spre Lho, unde se afla o importanta manastire si scoala budista. E interesant si trist faptul ca Nepalul nu recunoaste Tibetul ca stat independent in virtutea unui acord facut cu China...
Campuri de grau si orz la peste 3000m altitudine. Nepalul beneficiaza de o clima speciala care i permite sa aiba pana la 3 recolte pe an. In ciuda aparentei de saracie, as zice modestie mai degraba, de fapt Nepalul este o tara bogata mai ales in resurse de apa dulce si cu un mare potential agricol, ca sa nu vorbim de resurse minerale...
Manastirea din Lho
Ne indreptam spre vest si urcam spre Sama Gaon
Sama Gaon este 3500m unde ajungem dupa un mars de 6 zile in care am parcurs peste 120km si am urcam de la 530m la 3500m.
Aici o sa avem o zi de odihna dupa care vom urca in BC la 4800m.
Ceva mai sus de Sama Gaon un superb lac la baza ghetarului care coboara de pe versantul NE al varfului Manaslu, versant pe care este si ruta noastra spre varf...
Localnicii din Sama Gaon vor transporta bagajele noastre pana in BC. Greutatea unui bagaj este de maxim 30kg. Incepand de la copii de 13-14 ani si pana la batrani de 70 ani toti sunt implicati in acesta operatiune. Pentru ei este un prilej foarte bun de a castiga bani. Practic expeditiile din primavara sau toamna sunt cel mai important moment pentru acesta comunitate din punct de vedere financiar.
Urmeaza urcarea spre BC pana la 4800m. Diferenta de nivel e destul de mare asa incat nu ne grabim. Ajungem la amiaza in BC si incepem sa ne acomodam cu imprejurimile. Incepem sa ne desfacem bagajele si sa ne organizam. De acum inainte o sa ne monitorizam pulsul cat si concentratia de O2. Pentru inceput totul pare ok, doar Mike are valori mai scazute la O2 si Vlad are pulsul cam ridicat...
Construim o mica troita pe care amplasam steagul Romaniei.

Urcam pana la 5000 la marginea ghetarului intr-o scurta tura de aclimatizare, ne simitim bine si suntem optimisti.
Vremea se anunta foarte buna asa incat vrem sa profitam si urcam pana in C1 unde facem un depozit de echipament, chiar daca ceremonia PUJA inca nu a avut loc.
Din pacate in vreme ce noi urcam in C1 Mike coboara in Sama Gaon la 3500m pentru ca el in contiuare are probleme de adaptare si simptomele s-au acutizat. Nici starea lui Vlad care a racit pe trekking nu s-a ameliorat dimpotriva cand ne reintoarcem in BC are febra foarte mare, 40*C asa ca si el va intra pe tratement cu antibiotice. Speram sa se refaca in timp util pentru a ne continua ascensiunea.
Parteneri
Si Sponsori, MULTUMESC!
Urmeaza ceremonia Puja care are ca si scop imbunarea spiritelor muntelui pentru a proteja pe parcursul ascensiunii...Acum putem urca impacati pe munte...
Vom impartii BC cu Erik din US si o echipa italiana formata din 9 alpinisti, precum si 5 sherpa care vor colabora cu echipa italiana.
Mike a revenit si el in BC dupa 2 zile de odihna la Sama Gaon.
Pe Manaslu Pinnacle fuioare de zapada apar, semn de vant puternic...va mai trece timp pana sa fie conditii de varf.
Ninge aproape in fiecare seara, vremea e foarte schimbatoare
Urcam in C1 si apoi C2 si speram si C3 ca sa le amenajam. Asta insemna rucsaci foarte grei, in jur de 18-20kg.
Traversam nesfarsitul ghetar plat de sub C1, facand slalom printre crevase. Ajungem in C1 la 5700m.
Suntem obositi si dormim foarte rau Vasi, Vlad si cu mine, inghesuiti intr-un cort cu un morman de echipament si provizii pe langa noi. Seara pe mine m-a durut capul din cauza cam-am agitat destul de mult sa sap platforma pentru cort. A doua zi mai facem o platforma in zapada si amplasam inca un cort.
Apoi urcam si facem un depozit undeva la 5900m inspre C2.
Urmatoarea zi urcam spre C2 unde avem de gand sa dormim pentru a ne aclimatiza.
Fara sa fie foarte tehnic drumul este destul de riscant din cauza seracurilor si crevaselor. Traversam un icefall activ si expus, un adevarat labirint printre turnuri de gheata, seracuri care surplombeaza, turturi si coloane de gheata. Notez mental zonele periculoase si mai ales pe cele unde se pot produce avalanse.
cateva culoare de gheata si traversee mai expuse sunt zonele mai dificile ale rutei

ruta sufera permanente schimbari si se vad corzile de anii trecuti efectiv suspendate in aer fara nici o logica, ne dam astfel seama cat de mult s-a modificat ruta intre timp.
scara de aluminiu amplasata peste o crevasa adanca de cativa zeci de metri
ajungem la ultimele praguri de sub C2
La 6400m ne amplasam tabara 2. Sapam destul de mult pana facem o platforma in zapada inghetata. O luam cu binisorul si sapam vreo 2 h bune pana obtinem o platforma acceptabila.
Apoi montam 2 corturi in C2.
Seara aduce cu sine si gramezi de nori ce se maseaza pe crestele si piscurile dimprejur. Inca e bine dar odata cu intunericul apar si nori lenticulari care ling varfurile si se insinueaza tot mai aproape. Speram ca vreme as tina cu noi si cel putin ziua urmatoare pentru a putea urca pana in C3 la 6800m.
tabara 2 si cele 2 corturi.
Noaptea incepe linistita dar pe la 22 incepe sa ninga, pana aici nimic neobisnuit, pana dimineata mai verific cat a nins...cum nu s-a depus mult zapada mai sper ca dimineata o sa fie vreme buna.
Insa dimineata cand se lumineaza in jur de 5am plafonul de nori e la cativa cm de acoperisul cortului si ninge sustinut...Se pare ca vom avea o problema. Il trezesc pe Vlad si ii spun ca trebuie sa coboram cat mai repede inainte ca pantele periculoase dinspre C1 sa se incarce cu zapada...