snow-trace

Retezat

2012-01-12T22:39:00.001+02:00

Ninsese cu 2 zile inainte de a urca noi.
Era aproape ca in povesti.
Ajungem dupa 23,00 la Carnic si in jur de 2AM la Gentiana. Dimineata ne urnim cu greu si urcam spre peretele Bucurei. Nu sunt urme asa ca traforam din greu impreuna cu Radu prin zapada proaspata. S-a format un fel de placa de suprafata de la vant, care daca esti pe skiuri te tine fara probleme, dar pe jos se rupe la fiecare pas...Oana e pe skiuri, eu Radu si cami pe jos.

Ajungem tarziu dupa ora 14, pe o ceata densa, in zona peretelui, cautam intrarea in culoarul din centrul peretelui, hmm...ceva nu e chiar familiar la peretele asta, vedem si un inceput de traseu de care nu stiam, in fine , cautam mai departe...Urcam chiar pe la baza stancilor prin zapada mare adunata acolo.

La un moment dat zapada se aseaza cu zgomot, am simtit vibratia chiar daca eram la 7-8 mai jos de Radu care facea urme. Incremenim, zapada ramane la locul ei, ne e de ajuns un avertisment, ne intoarcem atenti pe urme la baza peretelui.

Ne apropiem mai mult de perete si descifram misterul: suntem la baza crestei Vantului, traseul din Bucura III, am confundat cei 2 pereti...

Facem o scurta recunoastere la traseul descoperit,

dar cum e tarziu nu insistam foarte mult.

E interesant,

Pe la 15,30 o luam la vale

Peisaj de iarna

Fetele

Se plimba

fac fotografii...o stampa japoneza

si cu spiridusii padurii

Duminica ne trezim devreme 5am si pornim la drum, e foarte frig dar macar s-a ridicat ceata si acum avem si urme. Ajungem repede la perete...Probabil e sub -17, si aici mai sus se simte si vantul. Urcam pe culoarul din stanga si fara sa zabovim coboram de pe vf Bucura II spre saua Stanisoara

culoarul de urcare cu conditii de zapada perfecte...

Pana sa fac cateva poze imi ingheta mainile bocna.

Zapada pe creste e putina, doar in vai mai ales la baza peretilor si pe langa stanci sunt acumulari, dar cum nu e start de baza mersul e anevoios, iar in urma raman adevarate transee.

Spre varful Retezat

Valea Pietrele si valea Stanisoara

Coborma printre bolovani direct in jos

si prindem un culoar ce ne scoate iarasi sub peretele Bucurei, traversam spre urmele facute si coboram catre Gentiana si apoi catre casa.

Three Old Boys

2012-01-03T22:24:00.000+02:00

Ziua 1:
Alin, Horia si Adi...

Prima zi urcam culoarul central de pe versantul Est al vf Laita, 250m, 40-45*, cu cateva mici saritori...

Foarte frumos si direct

Ajunsi sus lenevim la soare...

Maine vrem sa ne trezim devreme asa ca ne retragem mai repede.

Prin ceata, asa cum se vede culoarul

Ziua 2:
Ne trezim cu noaptea-n cap pe la 4AM si pornim la drum pe la 5AM, trecem prin tunel, coboram pe firul vaii Capra pana pe la 1650m, urcam pe firul vaii spre ref de la Fereastra Zmeilor.

Ajungem la refugiu atunci cand se lumineaza de ziua.

Traversam pe sub Arpasul Mic si continuam pe creasta spre Arpasul Mare

Zapada e destul de mare si nu avem viteza la care speram, suntem in urma cu aproape 2h fata de orarul propus, ora de intoarcere e 12AM

La 10AM suntem inca sub Arpasul Mic

Custura scurta care ne desparte de Arpasul Mare

De pe varful Mircii decidem sa ne retragem inapoi spre Balea, oricum efortul e cel care a contat cel mai mult in tura asta

Spre Vest

Lenticulari subtiri se tarasc printre tancuri prevestind vreme rea...

Iarasi in preajma Arpaselului

Spre Albota

Coboram in valea Capra

...si ne intoarcem pe acelasi drum

Mici lavine strabat versantul S al Arpaselului

La 5PM dupa exact 12h suntem inapoi la Balea Lac

Ziua 3:
Vantul si ceata ne da tarcoale inca de dimineata.

Astazi avem plan de culoare...

Urcam primele 4 culoare pe diferite variante, incepand de la Turnul Patinului

O schita:

Culoarul 1 are 200m, 45* cu cativa pasi mai inclinati si o saritoare verticala la intrare
Culoarul 2 l-am urcat pe 2 variante, aprox 45* si portiune de 70* aprox 10m , la fel si culoarul 3

V

2011-12-20T14:50:00.001+02:00

Sambata 17-dec ajungem pe intuneric la Balea Lac cu ultima cabina...Oana, eu, Delia si Mihnea.
Suntem plini de energie asa incat ne luam pioletii, coltarii si frontalele si mergem la cascada de gheata.
Deja o buna parte din cascada e acoperita de zapada ninsa si viscolita in ultimele 3 zile.
Catararea e mult mai usoara insa cele cateva praguri ramase descoperite ne sunt suficiente.
Sus pe munte inca vantul sufla cu putere si viscoleste...
Duminica ne trezim devreme si in jur de 7,30 am incepem sa urcam spre saua Caprei.
Pe masura ce castigam in altitudine ceata e din ce in ce mai deasa, e tot mai frig si vantul sufla tot mai sustinut.

Pe prima parte a urcarii am cam transpirat asa ca raman doar cu bluza de corp si hanoracul. Dupa ce trecem de lacul Capra ne indreptam spre revolver. Imi e din ce in ce mai frig, iar picioarele le simt reci. Ma opresc inainte de creasta si iau polarul pe mine, in scurt timp se rezolva si problema picioarelor.

De pe varful Capra coboram creasta expusa ce ne conduce spre V-ul Arpaselului. In ceata densa o iau prea spre N si ma trezesc pe un pilier ce coboara abrut in valea Arpaselului, asa ca fac cale intoarsa. Ne intoarcem pe creasta buna si cu atentie mare coboram. Tot drumul am fost insotiti de unul din cainii pripasiti pe langa cabanele din Balea.
Cumva a stiut tot timpul pe unde urma sa o luam pentru ca era tot timpul in fata noastra...destul de straniu...

Nimerim pana la urma V-ul si ne pregatim de escalada...

Doar ca peretele e complet tapetat cu zapada instabila si chiciura care trebuie curatata pas cu pas.

Nu reusim mare lucru si dupa o ora de incercari ne intoarcem pe acelasi drum...

Pe culoarele de acces...

Varful Portitei ne bareaza calea...

Chiciura nu e ca in Patagonia :)

Profitam de soare ca sa facem fotografii.

Cateva clipe sunt suficiente ca vizibilitatea sa se deschida...

Aici e iarna in toata regula, jos inca e nedecis...

Cainele ne-a asteptat cuminte in creasta, ne retragem impreuna.

Peisajul e dramatic

Varfurile Fagarasului ca si talazurile unei mari inghetate in furtuna...Nu, nu e Karakorum

Great exposure

Pas cu pas spre iesire

Am ajuns inapoi pe varful Capra

Mergem spre vf Buteanu.

Aici ii vedem pe Oana si Ovidiu care au facut o excursie pana la revolver si apoi pe varful Capra.

Coboram pe valea Vaiuga...

Hmm, n-am luat schiurile...dar e si maine o zi...

Trebuie sa pregatim schiurile...

varful Vaiuga

Netedu - Buteanu

Peretele Buteanului

Ianpoi in valea Balii

SNOW & ICE

2011-12-13T14:05:00.001+02:00

In sfarsit o rabufnire de orgoliu a iernii.
Dupa ce a nins aprox 15cm, vantul a desvarsit lucrarea inghesuind totul prin culoare si vai.
Insuficient pentru ski dar destul pentru scarmanat cu pioletii si coltarii...
Sambata la ora 7,30 incepem sa urcam de la Balea Cascada. Putina zapada ninsa zilele trecute mai mult ne incurca acoperind superficial pietrele alunecoase de pe malul raului. Seceta e atat de mare incat in unele zone raul ce coboara de la Balea Lac dispare efectiv lasand albia secata...De la cascada urcam pe culoarul ingust spre Transfagarasan.

De la jumatatea culoarului ne punem coltarii din cauza ghetii formate...

Pe vale ne oprim pret de cateva ore la o frumoasa cascada de gheata...

Are mai multe variante si ne bucuram de miscare.

Radu in actiune...

Nice...Ice

Calin si Radu

Continuam spre Balea Lac, in apropiere de caldarea Balea, un jandarm ne interpeleaza si ne intreaba ce cautam pe acolo, ca traseele sunt inchise pe timp de iarna?! Urmeaza o discutie in care eu am fost extrem de agasat de atitudinea lui si absurdul argumentelor pe care le-a folosit. Dar, ca si concluzie nu exista nici o baza legala pentru astfel de interpelari. Oricum exista si reversul monedei in sensul ca o multime de "turisti" fara minte, experienta si echipament se aventureaza pe munte in conditii de iarna punandu-si viata in pericol. Problema e ca nu se face nici un fel de diferenta intre acestia si persoanele avizate care merg pe munte, deci nu va asteptati sa fiti tratati diferentiat.
Sfatul meu e sa fiti politicosi si sa explicati cu argumente ca stiti ce faceti si mai ales sa fiti echipati si pregatiti pentru turele pe care doriti sa le faceti.
In fine dupa ce lasam o parte din bagaje la Balea ac, ne sincronizam si cu Horia care a venit dinspre BV si a urcat apoi cu cabina, si plecam spre Turnul Paltinului unde vrem sa urcam un culoar.

FILMUL

Asta e culoarul pe care l-am urcat impreuna cu Radu cu aprox 1 luna in urma, acum e semnificativ mai multa zapada. Noi alegem un culoar spre dreapta, care e mai scurt dar mai abrupt.

La intrare zapada e foarte mare si destul de instabila, mai ales datorita placilor formate dupa vantul care a batut zilele trecute. Pana aici inclinatia a fost de 45-50* cu 2 saritori mai verticale.

Scapam de zapada mare intrand pe un alt culoar abrupt cam 70-75* cu destul de multa iarba in care pioletii prind la fix.

Dupa 150m panta scade din inclinatie devenind un camp cu zapada viscolita inclinat la 40* care iese putin est e Turnul Paltinului.

Incet, incet ceata pune stapanire pe munte...odata cu lasarea serii ajungem peste vf.Paltinu inapoi la Balea Lac

Toata noaptea nige marunt si viscolit. Initial aveam un plan mai ambitios pentru duminica dar dimineata e ceata deasa si viscoleste in continuare. Pana la urma eu si Radu decidem sa nu plecam fara sa ne miscam deloc...Drept urmare facem muchia Balii pe ceata si o ninsoare marunta. Calin si Horia coboara cu cabina grabindu-se spre Timisoara. La Balea Cascada ploua cu galeata. La noi ninge marunt si bate vantul insa e destul de cald...Mergem concomitent si partea tehnica a muchiei pana dupa cele doua Gemene facem cam 1h.

Inanite de piscul Balii...

Dupa Gemene pornim spre vest pe un picior care coboara spre valea Doamnei. Din cauza cetii mergem prea mult spre sud-vest si nimerim pe o fata foarte inclinata si expusa. Continuam sa descataram versantul inclinat pana la 70-75* pana cand acesta se rupe vertical iar dedesupt sunt pereti de 15-20m... In rarele reprize de vizibilitate oferite de vant vedem culoarul corect pe care trebuia sa coboram. urcam inapoi in creasta si coboram de data asta in vizibilitate mult mai buna pe drumul corect. Toata povestea asta ne-a luat la fel de mult ca si traseul in sine aprox 1h. Coboram fara alte emotii in valea Doamnei dupa care trecem pe poteca turistica inapoi spre Balea Lac. Dupa ce adunam ce lucruri mai avem la Lac coboram pe jos spre Balea Cascada...

1 DECEMBRIE

2011-12-06T18:13:00.007+02:00

Joi 1 dec impreuna cu Oana urcam la Balea Lac sa ne miscam...
Cascada de gheata e in conditii bune, iar vremea este inca destul de rece. Altfel lipsa zapezii face ca peisajul sa fie destul de dezolant. Dupa o incalzire pe portiunile mai putin inclinate ale cascadei incerc cateva linii mai sustinute.Am si coarda la mine dar cum Oana nu prea are chef de catarat, ma dau la liber.

Varianta din dreapta mai scurta...

Fata de prima iesire la gheata de acum o luna s-a adunat mai multa gheata si cascada pare ceva mai sustinuta.

Incerca mai multe variante...

Exit...

Apoi ma dau pe linia cea mai lunga care are in jur de 30m inclinata la 70* cu ceva praguri mai inclinate si inca 10m undeva la 45-50*.
FILMUL:

Incet cu treaba buna :)

Prin zona asta ma halosesc la o priza mai buna si-mi intind un tendon la umarul drept :(

Pe lac niste muncitori scot lespezi de gheata pentru hotelul de gheata, facem niste poze artistice

Apoi urcam pe un fir de zapada spre saua Caprei

si lacul Capra bocna dar la fel de sterp in rest

Vineri 2 dec urcam la cab Negoiu unde ne intalnim cu gasca vesela din Timisoara.
E timp foarte fain si vremea s-a incalzit semnificativ, la soare sunt in jur de 20*C asa ca si aici suferim din cauza lipsei zapazii. Doar pe N, inghesuita prin culoare mai este zapada.
Mai mult din cauza secetei nu e nici apa si curentul electric e pe sponci. Cei de la cab negoiu se chinuie din greu cu toate treburile administrative si au ajuns acum sa care si apa cu magarii.

Sambata 3-dec la 7,30am impreuna cu Horia vrem sa ne dam pe gheata si pe culoare de zapada dar cum e cald curge apa pe cascade si nu avem chef sa ne facem bleasca in prima ora de tura asa ca urcam spre versantul N al vf Negoiu, prin strunga Ciobanului. Pe stanca e un start subtire de chiciura si gheata (verglas). E ora 10am...

Din strunga pe ceata si vant sustinut incercam sa nimerim un sistem de culoare catre vf Negoiu.

Nimerim pe niste culoare care ne duc mult prea in dreapta si ne trezim undeva in custura Ciobanului.
Nu stim unde suntem ca e ceata mare si bate vantul in draci.
Aici ne legam in coarda si continuam. Mergem concomitent si dupa o vreme cand ajungem la turnul mare care e undeva pe la mijloc ne dam seama ca de fapt am intrat undeva aproape de iesirea din stunga Ciobanului, da nu-i bai ca oricum scopul era sa ne dam cat mai mult azi.

Ne simtim foarte bine si ajungem pe Negoiu Mic in jur de 2pm

Catararea a fost placuta datorita coltarilor si a pioletilor care au prins la fix pe chiciura si pelicula de polei de pe stanca...

Coboram prin saua Cleopatrei...ne cam lalaim dar la 3,30 suntem inapoi la cabana.
Intre timp Alin si Oana fac o tura prin saua Puha peste Mazgave si vf Serbota iar cele doua mame eroine Gianina / Vlad 5 luni si Andreea/ Mihnea 1an si 5 luni, care urca pana la cascadele din caldarea Saratii, ele fiind oricum vedetele excursiei...si un exemplu demn de urmat.

Duminica coboram si plecam spre casele noastre...

Alpine

2011-11-14T17:00:00.004+02:00

We Fagaras, la ora 5,30 AM pornim din Cluj:

Radu C AKA Cold-Viper si Adi V AKA Quark-Spark. :)
Lasam masina undeva pe vale si la ora 9,30 continuam catre caldarea Pietroasa a Doamnei
Una bucata culoar in Turnu-Paltinului la urcare 45-50*, cateva saritori de 80-85* intre 2-6m, 250m dif de nivel.

Intrarea pe culoar, conditiile de zapada alterneaza, cand e tare, cand intri pana la genunchi...

Spre iesire...

Am coborat pe culoarul din dreapta cum te uiti in sus.

Intrarea pe culoarul de coborare, dupa cativa metrii mai domoli panta devine aproape verticala...

Radu pe culoarul de coborare.

De aici culoarul are undeva la 40*, cu cateva praguri mici...

Zapada in general putina si prafoasa, frig -9/-10* dar spre dupa-masa s-a mai domolit...

E inca putina zapada, dar suntem cu un pas in iarna...

Culoar-ul de coborare a avut intrarea foarte expusa si inclinata 8-9m la 80*, portiune care in mod normal iarna e acoperita cu zapada si formaza o panta uniforma de 70*.
Am mers la liber fara sa ne legam in coarda.
Dupa ce ne-am intors la Balea Lac ne-am dat pe cascadele de gheata din capatul lacului.
Gheata a fost mai proasta decat sapt trecuta. Dupa ce ne-am dat fara coarda pe varinte mai scurte 7-8m am abordat o varianta ceva mai lunga, aprox 35m si cam III+ (poate IV-).

Seara ne-am intors la masina si apoi drum intins pana la Cluj.

Urme prin zapada rosie ...

2011-11-09T10:41:00.002+02:00

Daca nu ACUM, atunci CAND?!

Daca nu NOI atunci CINE?!

Ice Ice Balea

2011-11-07T17:39:00.002+02:00

Inca nu e zapada suficienta pentru ski sau alpinism de iarna, dar la coada lacului Balea, cascadele sunt mai mari decat oricand.
Duminica dimineata am urcat sa vad care-i treaba.
Impreuna cu Ovidiu ne dam pe mai multe variante. Gheata e cam moale, dar avand in vedere ca urcam fara coarda e mai bine ca intra coltarii usor...
Cascada din dreapta are pe varianta cea mai lunga cam 25m iar cea din stanga cam 7m.
Cea din stanga e mai usoara II-III, iar cea din dreapta III+(ceva de gen cascada Cailor-Borsa dar mai scurta). Suficient pentru primul antrenament de iarna.
cascada din dr: 60-70*

cascada din stg 70-80*

cascada din stanga:

overview

Alps

2011-09-16T11:42:00.000+03:00

A alege luna augsuit pentru rute de gheata sau mixt nu e o idee prea stralucita, si desi stiam treaba asta pana la urma restrictiile timpului liber sunt mai greu de rezolvat decat cele determinate de incalzirea globala...

Radu, Cosmin si cu mine ne sincronizam la inceput de august pentru o tura in Alpi, eu cu Radu visam la zapada si gheturile, inca, vesnice pe cand Cosmin mai bun cunoscator al Alpilor in miez de vara se gandeste la peretii de granit...Drumul e deja bine cunoscut, dor oricum o pauza la Milano, la sora Oanei, Ana-Maria vine la marele fix. Aici un vin bun si o lasagna fac ca drumul sa fie chiar placut. Raman impreuna cu Radu la Courmayeur si ne indreptam spre versantul sudic al MontBlanc-ului. Cosmin trece la Chamonix unde are planuri la stanca. Din pacate vremea care s-a incalzit puternic in ultimele 24h fac ca ghetarul sa arate ca bombardat. Din cand in cand se desprind din el bucati de gheata chiar si atunci cand soarele trece dincolo de creasta. Seracurile care spanzura desaupra rutei noastre nu imbie de loc la mers. Urmele caderilor de gheata sunt cam proaspete. Dar ceea ce pune capac e prognoza care spune ca se incalzeste si izoterma de 0 urca peste 4000m, iar noi suntem la 2700m. Facem bivuac la capatul ghetarului si apoi trecem in Chamonix.

Urcam la Grand Montets si ne stabilim tabara, sau mai bine zis bivuacul pe ghetarul de la Argentiere.
Suntem pentru prima data aici, iar privelistea ne taie rasuflarea. Suntem inconjurati din toate partile de pereti si rute incarcate de istorie...

Droites si Les Courtes

Cu toate astea nu putem sa nu vedem starea critica in care se afla ghetarii si modul dramatic in care acestia s-au retras in ultimii ani.

North face Droites 4000m, aprox 1300m de gheata mixt si zapada tintesc cerul...aici suntem pusi la locul nostru cu adevarat, adica mici si prapaditi...

Ne punem bivuacul intre bolovani la marginea ghetarului, e extraordinar de frumos! Noaptea cerul e infinit de stele

Dimineata, pe la 5 ne trezim, primele frontale apar undeva deasupra noastra in labirintul de pe morena.
mancam cu greu ceva si pornim si noi spre Aiguille d'Argentière pe ghetarul Milieu

Mergem constant si ajungem din urma restul echipelor pe care le-am vazut mai devreme urcand.

Traseul e foarte frumos, dar zapada e buna, singurul stres e soarele care se apropie rapid...

O mare avalansa a curs zilele trecute asa incat nu vrem sa zabovim prea mult pe aici, mai ales ca se vede linia de fractura pe partea superioara a versantului. Traseul intra pe un colar inclinat foarte fain unde coltarii intra putin in ghiata dar cu doi pioleti e folare la ureche, trebuie doar sa fim atenti. Ne intersectam cu cei care coboara, ma uit cu teama la ei cum coboara incet deasupra noastra avand doar un singur piolet.
In fine ajungem sus dar nu zabovim ci plecam repede inainte sa se inmoaie zapada. La coborare ne miscam mai repede datorita zapezii care deja s-a inmuiat. Ajungem o echipa franco-elvetiana pe portinue cea mai inclinata unde e inca gheata. Au cate un singur piolet si se chinuie cu o coarda de 30m sa faca rapeluri la niste colturi de stanca. Ii ajutam cu semicoarda nostra de 60 sa coboara pana la o zona larga si mai putin inlinata (40*). Ultima echipa, vorbitori de engleza cobora incet asigurand iluzoriu cuie de gheata in crusta de la suprafata zapezii. De aici mai exista doar problema bergschrund-ului. Trecem fara probleme si coboram pana in zona in care ghetarul pierde din inclinatie. Cateva sute de metrii mai sus il vedem pe unul dintre alpinisti cazand peste bergschrund si oprindu-se cativa metrii mai jos. Cateva minute nu se ridica de jos, treaba asta ne pune pe ganduri...Intrebam daca totul e ok...Ei raspund ca da, cu toate astea nu se misca din loc, apoi ii vedem cum incerca sa coboare cate putin , tarandu-se. E clar, trebuie sa urcam.
Cateva minute mai tarziu ajungem langa ei, cel accidentat nu poate pune picorul stang in pamant si orice atingere ii provoaca dureri, cel mai probabil e fractura...
Ancorat in corda il coboram incet pe versantul inclinat, pas cu pas si ajungem fara alte complicatii la zona mai plata, unde contruim o platforma pentru cel accidentat. Din pacate nu avem nici un fel de semnal, nici macar pentru apel de urgenta. Echipa britanicilor ajunge si ea jos, ne sfatuim si decidem , ca Radu cu mine sa ramanem cu colegii nostrii iar britanici coboara sa anunte accidentul la refugiu...

2h mai tarziu un elicopter apare la orizont, semnalizam accidentul ridicand oblic ambele brate in aer, in forma de V. Dupa ce mutam toate lucrurile din zona de aterizare asteptam sa vina echipa de salvare.

Elicopterul vine razat cu suprafata zapezii, dar mai multe se poat vedea in filmul facut la toata operatiunea:

Suntem cu adevarat placut surprinsi de profesionalismul si rapiditatea cu care s-a rezolvat acest accident, dar mai ales de faptul ca am reusit sa-i ajutam pe noii nostri prieteni...

Coboram pe ghetarul deja puternic inmuiat, atenti la podurile subrezite peste crevase, suntem rupti de foame si de sete si de abia asteptam sa ajungem la bivuac.

Ziua este foarte calduroasa dar peisajul este extraordinar!

Crevase adanc taiate in miezul albastriu al ghetii...

Spre sud

spre sud-vest

malul ghetarului, mult retras spre est

pe morena spre bivuac

pe drum spre"casa" inregistram mecanim unj loc mai bun de bivuac care ne poate oferi si protectie in caz de ploaie, dar suntem prea rupti ca sa ne mai mutam acum. Spre seara apar ceva lenticulari si nori prevestitori de vreme rea. Estimez ca undeva dimineata se strica vremea si pot sa apara furtuni, desi prognoza spune ca doar in cursul dupa-amiezii de maine.

Si eu am fost optimist, noaptea pe la 2am avem parte de prima rafala de ploaie, noroc ca prevazatori am strans tot echipamentul in rucsaci asa ca stragem rapid si sacii de dormit si pornim spre locul observat inca de ieri...Aici mai dormim cam 1,5h iar pe la 4,30 pornim la frontala inapoi spre Grand Montets. Nori grei se aduna din toate partile si fuioare de ceata ne inconjoara. Cand se lumineaza suntem la capatul pintenului de morena care strabate ghetarul care urca la Grand Montets. Aici facem o pauza scurta, facem un ceai si mancam ceva. Tot aici ne prinde si ploaia, mocaneasca si rece...

locul de bivuac din care am plecat si cel in care ne-am mutat in timpul noptii

Urcam incet prin zapada grea, pe o ploaie din ce in ce mai deasa. Cand ajungem pe micul platou de dinante de statia de cabina, ploua deja aproape torential. Primele tunete le auzim sus in statie...am ajuns la marele fix.

In acceasi zi coboram la Lausanne unde e o vreme superba, facem un trail running 20km /1600desnivel si plecam spre Romania.

Cupa Memoriala de Ski-Alpinism Búzási Zoltán 2011

2011-06-12T18:46:00.001+03:00

Cupa memoriala de ski alpinism Buzasi Zoltan sa tinut la Balea.
Concursul a fost organizat de Joe, Janos Torok.

Traseul a fost unul deosebit, asta fiind de fapt si motivul principal pentru care am participat.
Balea Lac - Curmatura Balii - Lacul Doamnei(valea Doamnei) - varful Paltinu - pragul de deasupra tunelului in sud - varful Iezerul Caprei - pragul de desupra cab Cota 200, in sud - lacul Capra - saua Capra - Balea Lac, 1300m dif nivel + si tot atat - si aprox 12-14 km.

Conditiile de zapada au fost excelente, iar vremea a fost perfecta.
Am fost doar 15 participanti, dar concurenta a fost acerba:).

Primii au terminat Nusu (Ion Neagoe, BV) si Ovidiu Tanase(Salvamont SB) in 1h 55min. Florin D. a terminat pe locul 3 la categ Seniori(22-35ani) in 2h 3min, iar eu am terminat pe locul 2 la categoria Masters(35-42) in 2h 11min, ca norocul ca Joe a intrat la veterani :)), el terminand primul la categ Veterani ( +42 ) in 1h 57min.

Inca de la inceput m-am confruntat cu probleme tehnice, respectiv o greva a "focilor" pe urcarea de la lacul din valea Doamnei, pe cand sa-mi intru in ritm, raman intr-un ski...Apoi pe urcarea spre Paltinu, pb recidiveaza. Dupa ce ma chinui inutil sa le mai folosesc am doua optiuni, continui fara sau abandonez. A doua optinune iese automat din calcul, si daca ar fi sa merg in dinti :)...

Am noroc ca aprox jumatate din urcarea pe Paltinu se face pe picioare. Curat bine focile de zapada si le bag sub bluza cu speranta ca o ma tina pe urcarea de la tunel pe Iezer.

Aici mai recuperez din timpul pierdut, mai ales ca problemele intervin iar de la urcarea din caldarea de sub lacul Capra spre saua Capra. Aici renunt definitiv la foci si urc pe skiuri fara pana in sa. Miraculos reusesc sa mentin avansul fata de urmaritori :).

Coborarea din Capra pune capat concursului...

De fapt mai mult o tura intre prieteni care s-a lasat cu ceva mai mult alergat :).

Festivitatea de premiere:)

Ui asa ne mai vedem si noi...

E din aur?:

Seara la Balea...

Pana e lumina mai facem cateva coborari, Joe in actiune...

A doua zi mergem sa skiem pe Laita.

Urcam pe piciorul NE

Conditii excelente, vreme perfecta

Ma uit deja cu nostalgie la munte, de abia astept sa vina iarna...

Pe varf, facem steagul :) Joe, Ovidiu, Strambu

si Adi, Ovidiu, Strambu :)

In spate fiecare cu linia lui...

Great Escape

2011-05-02T16:28:00.003+03:00

Sambata 30-04-2011
Vremea e mohorata, dar din timp in timp soarele lumineaza intreaga vale. Multa lume adunata la Balea we asta...Majoritatea versantilor sunt deja "desenati" la ora la care noi ajungem sus. Doar saua Caprei e inca neschiata, asa incat tinta noastra e clara...

Zapada e Ok, poate putin grea dar conditiile sunt decente. In cele 2 saptamani de absenta am remarcat o avalansa cursa din saua Caprei, stratul cel mai slab identificat in urma cu 2 saptamani (http://vimeo.com/22595794) s-a desprins si a rezultat o avalansa destul de mare...mai multe detalii urmeaza pe avalanse.blogspot.com

Majoritatea skiorilor isi indreapta atentia catre saua Doamnei si Pisica, de la steag.

Dupa 2 ture din saua Caprei, ne adunam cativa amatori de ski de tura: Oana C, Oana N, Catalin, Ovidiu si eu, impreuna cu catelul de la baza Salvamont traversam spre Vaiuga...

In action, cu gura pana la urechi :)

Oana skining up...

Ovidiu skining up...

and down

sincron

Spre Vaiuga, dupa masa nori grei se acumuleaza dinspre sud

Ceata acopera muntele treptat, curand intram in white-out. Cu toate astea suntem norocosi si nu avem parte de precipitatii, desi se aud tunete undeva in departare.

Lumini si umbre

Aproape de creasta principala atmosfera e hivernala

valea Vaiuga in prim plan, vf. Netedu dispare treptat in ceata

Cand ajungem aproape in saua Vaiuga, impreuna cu Ovidiu intram pe culoarul care urca spre saua care uneste vf Vanatoarea lui Buteanu de vf Capra. Culoarul e inclinat, 40 cu un pasaj mai inclinat pana la 50*, aprox 100m dif de nivel, pe care ne propunem sa-l urcam pe skiuri :). Zapada e tare la intrare, dar apoi se mai inmoaie si ne permite sa urcam ok, un bun exercitiu de tehnica de ski-alpinism.

la iesirea din culoar...

Coboram pe ac ruta, Oana x2 si Catalin vin sie ei din saua Vaiuga si skiem pana la Transfagarasan.

Adunam cam 1500m dif de nivel atat la urcare cat si la coborare, o zi placuta de ski de primavara...seara o incheiem cu poveste si un ceai cu prietenii de la Derdelus.Ro. Impreuna cu Bogdan facem planuri, proiecte, ca sunt multe de facut slava domnului :)...

Duminica 1-mai-2011
Dimineata la 3:00AM alarma ceasului ma rupe brutal din vise. Ne echipam cu miscari mecanice si impreuna cu Ovidiu iesim pe usa cabanei pe la 4AM...Vrem sa incercam o ascensiune rapida pe vf.Negoiu si retur la Balea. Motivul grabei e concursul de freeride organizat de Mihai care incepe la ora 10AM, iar Ovidiu fiind in tura la Salvamont trebuie sa se intoarca in zona caldarii inainte de aceasta ora :) pentru a fi acolo in caz ca doamne feri se intampla ceva...
Urcam ca niste automate la lumina frontalelor spre curmatura Balii. zapada e bocna, intarita de vatul puternic care s-a pornit in timpul noptii si temperatura negativa(-1,-2*C). Traversam versantul abrupt al pragurilor dinspre caldarea Pietroasa a Doamnei. Skiurile scrasnesc pe crusta dura. Versantul e abrupt si expus, traversand deasupra unor stanci verticale de 15-20m...ma uit spre vale, iar lumina se pierde in adancimea abruptului, n-avem voie sa cadem aici...Noroc ca portinunea expusa e scurta, din 2 cristiane depasim segmentul periculos si ajungem in platul caldarii Pietroase. In timp ce urcam spre creasta principala ceata ne invaluie si incepe sa bata vatul sustinut. Mi se inchid ochii de somn, si nimeni nu mai zice nimic, semn ca si Ovidiu are ac stare. Catelul de la cabanaSalvamont e tot in coada noastra, n-am reusit nicicum sa-l facem sa plece, intr-un fel ma bucura prezenta inca unui suflet, dar imi fac griji pentru el, oricum se va descurca el...

Cum zapada e tare, urcam la coltari cu skiurile prinse pe rucsac, crusta formata se mai rupe din cand in cand facand deplasarea incomoda, dar nu suficient incat sa ne convinga sa ne punem iar pe skiuri...E inca intuneric cand atingem creasta. Intr-un white-out total, sau mai bine zis, Black-out, fiind inca noapte, nimerim ajutati de niste urme mai vechi saua Laitelului. Aici incepe sa se crape de ziua, vantul bate din ce in ce mai tare, iar vremea pare sa se strice din ce in ce...fara mari sperante lasam skiurile in sa, si continuam matematic pe creasta, ne gandim macar sa traversam pana in capatul celalat al seii, pe custura accidentata. Portiunile cu zapada alterneaza cu cele de stanca/iarba...Cainele ramane in urma descurajat de stancariile crestei, speram sa plece inapoi spre Balea... Totusi ca sa nu ramenm fara un trofeu ne decidem sa urcam si pe Laitel. Ajunsi in varf atmosfera pare sa se lumineze si ne da sperante...hai sa coboram spre Caltun, cine stie?! poate se schimba vremea...La 7 si ceva suntem la refugiu, un omulet iesit in fata refugiului se uita la noi mirat :)

E Mircea de Salvamont Arges, si el se uita cu obida la vremea proasta care le-a stricat planurile. In refugiu e si echipa mediesenilor, Dan si Akos. Vremea e nasoala si e prea tarziu sa mai incercam sa urcam pe picioare, cu skiurile am mai fi castigat timp pretios...Dupa un mic dejun luat in refugiu si cateva minute de povesti cu prietenii din refugiu pornim inapoi spre Balea. Dupa ce trecem de saua Laitel, in zona in care am lasat skiele, aud un latrat jumatate vesel, jumatate dojenitor, catelul ne-a asteptat ghemuit langa skiurile noastre in vantul aspru, vreme de aproape 3h. Ajungem in Curmatura Balii la ora propusa 10, atuci cand concurentii incepeau sa se adune "la steag", in Pisica, pentru lua startul competitiei de freeride, in vreme ce altii probabil de abia se trezesc :).

Suntem destul de rupti dupa forcing-ul inceput la 4AM...Bem ceai sa ne hidratam si povestim cu lumea adunata pe terasa. Is rupt de somn asa ca pe la 12AM ma duc si dorm cam un ceas, suficient insa ca sa fiu mai fresh. In vremea asta Oana skiaza in caldare si aduna peste 1400m dif de nivel, intr-o jumatate de zi (!). Dupa masa plecam spre cascada via valea Doamnei, impreuna cu Catalin...Apoi drum intins la Cluj cu scurta pauza la Sibiu. Afara ploua sustinut, soseaua e aglomerata iar eu trezit de la 3AM sunt cu toate simturile incordate. Condusul la Cluj a fost proba cea mai dura a zilei :)...

Zapada mieilor

2011-04-21T15:51:00.001+03:00

Sambata 16-aprilie-2011

Riscul de avalansa in masivul Fagaras e estimat la 5, pe o scara de la 1 la 5.
Teoretic asta insemna ca in zonele in care riscul 5 si exista asezari umane ele trebuie evacuate, teoretic, pentru ca doar teoretic e si riscul 5...
In fine cantitatea mare de zapada ninsa reprezinta totusi un pericol real, mai ales prin faptul ca ninsorile au fost insotite de vant puternic, rezultatul fiind placi de vant de mari dimensiuni.

In consecinta am ales sa evitam potentialul pericol, fara ca asta sa insemna statul acasa. Am urcat impreuna cu Cristi si Oana pe la Turnu Rosu, drumul Soimilor, vf. Chica Pietrelor spre vf. Tataru, acolo unde incepe creasta muntilor Fagaras.

Zapada incepe la 800m alt, locul unde ne si punem pe skiuri.

In padure peisajul e feeric, in ciuda timpul mohorat.

Zapada e destul de grea si ca sa nu se prinda de foci, inainte de plecare le dam cu ceara rece.

Vantul ne arunca cate o cusma de zapada dupa cap, trezindu-ne din reverie.

Urme de vietuitoare peste tot, bursuci, ciute, mistreti, vulpi si mici carnivore(jder sau nevastuica?!)

Plaiurile cu care incepe creasta Fagarasului...

Pe acolo trebuie sa trecem...dar ceata acopera tot muntele

Prin nameti

La amiaza stam dupa un palc de copaci chiar inainte de a ajunge pe creasta principala la alt de 1550m.

In creasta zapada e tare, inghetata, spulberata de vant si mica...

Vantul bate moderat, dar taios, iar ceata face peisajul sa fie monoton.

Orbecaind prin white-out, un bun exercitiu de orientare :)

Punctul maxim al excursiei, undeva in zona varfului Tataru, fara sa stim exact unde...

Ski prin zapada grea...

Spre vale avem iarasi vizibilitate

La marginea padurii de argint.

Coboram prin padure pe skiuri pana se ternmina zapada(literar), am schiat si pe 10cm de zapada, fara sa vatam skiurile prea tare...

Intre timp zapada s-a topit de tot in vale.

Duminica 17-aprilie-2011
Urcam la Balea pentru ca e timp frumos, fara sa avem sperante prea mari ca o sa schiem sau alte activitati.

Stratul depus in conditii de vant foarte puternic, peste stratul inghetat reprezinta un risc serios, opinia mea este ca gradul 5 este insa exagerat.(pb e risc 4)
Sunt numeroase zone unde sunt acumulari importante in placi de vant in special in partea de jos a versantilor, dar si pe fetzele cu suprafata mare. In cazul incalzirii vremii sau a zapezii curse din zonele superioare se pot produce avalanse de mari dimensiuni.

Mai multe detalii despre zapada : http://avalanse.blogspot.com/2011/04/avalanse-si-conditii-16-17-aprilie-2011.html

Ne plimbam prin caldare, fara sa indraznim prea mult sa ne aventuram pe versanti.

Solzii de balaur ai Fagarasului, poate am mai zis :)

Initial planul era sa asteptam pana seara, sa nu mai bata soarele pe versanti si creaste si apoi sa coboram pe valea Balea, doar ca pana la urma ne plictisim sa tot zacem asa ca o luam la vale cu cabina...o premiera in ceea ce ma priveste, sper doar sa nu se repete :)

Intre timp am facut si cateva profile sa vedem cum sta treaba...

Ski alpinism reloaded

2011-04-05T22:18:00.002+03:00

Short story, short...
Sambata 2 aprilie.
Fara sperante de vreme buna urcam in Fagaras. Planul e simplu: cu o saptamana inainte am ginit niste culoare faine in zona Laita pe care dorim sa le exploram. De data asta partener de excursie e Horia, pentru care asta ar fi ultimul test inainte de a pleca in expeditia din Himalaya.

Printr-un white-out greu ajungem pe culoare in caldarea pietroasa a Doamnei. Aici avem bafta de o fereastra de vizibilitate care ne permite sa urcam unul din culoarele vizate si sa ne retragem prin saua de iarna a Doamnei. Culoarul are cam 200+ dif de nivel, 50* inclinatie cu cativa pasi de 60*, zapada a fost moale,in unele zone apa infiltrandu-se pe sub zapada, stiu ca baza culoarului e un diedru (o fata cazuta de stanca) asa ca n-am zabovit prea mult pe el, am urcat pe partea lui dreapta abordand de preferat pasaje mai abrupte decat sa ramanem tot timpul pe fir.

Iesirea in creasta

Custura Paltinului

Ultimii metri inainte de varf in alergare usoara

si apoi din ce in ce mai tare

Varful Laita, un paradis pentru ski-alpinism

S-a lasat iarasi ceata

Plafonul de nori s-a stabilizat undeva la 2000-2100m asa incat coboram prin saua de iarna si schiem pana la lacul din valea Doamnei in conditii perfecte de vreme si zapada.

Mai facem o urcare pana in curmatura Doamnei unde impreuna cu Oana completam ziua cu inca 2 coborari spre Balea. Horia si Andreea pornesc inainte pe valea Doamnei, la scurt timp ii urmam si noi. La stana ne intalnim cu o gashca vesela de skiori si boarderi extremisti care au participat la concursul de Chinese downhill, din Curmatura Balii pana inainte de cascada de la al doilea prag. Ne oprim si noi pret de un picnic binemeritat cu prietenii nostri si savuram mici, gratare si alte bunatati cum mai rar a vazut stana din valea Doamnei.

La marginea zapezii...Katranul, Chici, Pushoc, Jaffar si prietenii lor

Desi relatarea a fost scurta, am umblat, ne-am catarat si am schiat atat cat ne-am dorit, si cam asta ar fi radiografia unei zile perfecte din sezonul de primavara...

Ski-alpinism Fagaras

2011-03-31T14:33:00.002+03:00

Sambata 26-martie
Suntem iarasi in Fagaras. In plan e o tura mai lunga cu elemente obligatorii de alpinism. De la lacul din valea Doamnei urcam spre caldarea superioara pe sub varful Laita. De aici Oana si Cristi St se intorc din cauza zapezii dure si a unui traverseu destul de expus deasupra unor bolovani(better safe than sorry).

Impreuna cu Ovidiu Tanase(Salv. SB) continuam traversand caldarea Pietroasa.
La baza vf. Turnul paltinului (pe partea lui N) prindem skiurile pe rucsaci, scoatem pioletii si coltarii si ne angajam pe un culoar lung, foarte frumos si inclinat.

Zapada e destul de consistenta, dar pe prima parte a culoarului intra bocancul pana la glezna. Pe partea opusa un alt culoar, o posibila tema viitoare...

Primele 2/3 din culoar urca drept in sus, usor dreapta cu o inclinatie medie de 40-45*

Pe ultima treime zapada devine ceva mai tare, inclinatia creste spre 50-55*.

Iar chiar inainte de iesire avem o scurta fatza inclinata de zapada de aprox70*.
Ultimii metrii panta scade simtitor si iesim in creasta care leaga platoul de sub vf.Paltinu de vf.Turnul Paltinului. Ovidiu la iesirea din culoar...

Varful Turnul Paltiunului:

Adi la iesire

Spre vest varful Negoiu si strunga dracului, ca o alta provocare

Traversam platoul de la S de vf. Paltinu, coboram in caldarea Pisica si apoi urcam la "steag"

Urcam pe varful Iezerul Caprei, zapada pe S s-a mai inmuiat dar conditiile sunt inca foarte bune.

varful Lespezi si Cornul Caltunului. Versantul care sclipeste in soare l-am urcat si coborat pe ski-uri intr-o alta tura memorabila impreuna cu Joe, Ioana si Zsolt prin 2007.

Incepe sa bata vantul din ce in ce mai tare, iar frigul aspreste zapada. Coboram de pe vf.Iezerul Caprei pe N, direct spre lacul Capra. Zapada a format niste solzi uriasi modelati de vant, acum aspriti de frig pe care coboram cu dificultate. Continuam spre vf. Vanatoarea lui Buteanu pe la revolver. Spre E, vf Arpasul Mare

Versantul N al varfului Iezerul Caprei si lacul Capra spre S:

Lasam skiurile si urcam pe vf Vanatoarea lui Buteanu(2509m).

Dinamica Arpaselului si piscurilor din creasta principala spre E.

spre N Caldarea Vaiuga iar spre V zona pe care am parcurs-o azi:

Fetzele astea-s de la foame:) si poate de la vant

Inapoi la revolver, la lacul Capra, saua Caprei si Balea Lac...o tura superba de ski-alpinism care a avut tot ce-i trebuie. Seara am o surpriza foarte faina, cand la ref Salvamont ne intalnim cu Costin Morariu, venit , nu stiu prin ce minune la Balea(iarna) :). Povestim pana tarziu, ignorand complet evenimente cum ar fi meciul de fotbal intre RO si Bosnia...Afara vremea s-a stricat, e ceata deasa si ninge, ceea ce ne bucura nespus:)

Duminica 27-martie
Pe un white-out total urcam in Curmatura Balii (Oana, Ovidiu, Costin, Teo si cu mine), apoi orbecaim la vale spre lacul Doamnei. Aici printr-o minune avem parte de 10min de vizibilitate timp in care tragem puternic ca sa ajungem cat mai sus spre varful Laita. Bucuria e de scurta durata pentru in curand ceata acopera dinou muntele.

Zapada e insa extraordinara, stratul tasat de ieri si cei 10cm de pulver de azi noapte si nu cred ca mai sunt necesare alte explicatii. La a doua coborare din Curmatura Balii conditiile sunt perfecte:

Urcam inca o data in Curmatura Balii si coboram pe culoare la lac si apoi pe firul vaii...

Culoarul1, sus...

desene

culoarul 2 si stanca pana la care am ajuns in drum spre Laita:

culoarul 2 spre lacul Doamnei

Ovidiu la coborare

Vf. Laita si versantul lui N, iti rezerva una din cele mai frumoase coborari din Fagaras

Coboram spre stana din capatul vaii Doamnei, cautand legaturile intre campurile de zapada

mai ales pe partea inferioara a vaii.

mai jos de prag dam skiurile jos, urmeaza o bataie cu bulgari:)

Sub 1500m e deja primavara...

Mountain by heart

2011-03-22T19:35:00.003+02:00

Sambata 19-martie, Fagaras, Balea

E cald.
Dar zapada e inca ok. Prin norii care s-au lasat grei se mai zareste din cand in cand muntele.
O gramada de lume stationeaza prin caldare, cu ocazia unei serbari a carei nume si scop imi scapa.
Suntem 3: Oana, Horia si eu...
Ne intalnim cu prietenii de la refugiul Salvamont, lasam aici o parte din lucruri si pornim spre curmatura Balii. Coboram pe o ceata deasa bajbaind prin white-out.
Vaile sunt complet acoperite, in vreme ce pe creste se vanzolesc norii, lasand din cand in cand sa se vada dinamica piscurilor.
Cateva avalanse de topire brazdeaza versantii de sub pragurile ce coboara inspre lac.

Sunt destul de mari si avertizeaza la ceea ce se poate intampla daca esti la momentul nepotrivit pe acolo.

Zapada a inceput sa se inmoaie si in profunzime, asa incat cautam altitudinea.
De la lacul din valea Doamnei, urcam pe culoare in caldarea Pietroasa.
Inconjurat de pereti si culoare ma simt acasa aici.

Facem o halta chiar sub peretele pe care vf Laita il lasa catre partea vestica a caldarii.

Ceata a acoperit complet muntele. Incepe sa ninga. E in continuare cald.
Ninsoarea e mai mult o mazariche, un fel de grindina marunta.

Pe firul vaii...

Acasa

Luam skiurile pe rucsac si punem coltarii. Dupa un cramponaj sustinut iesim in creasta.Atmosfera e incarcata si destul de sumbra.
Pe varful Laita, nu zabovim decat pret de cateva clipe. Orice piesa de metal zumzaie puternic din cauza electricitatii din atmosfera. Nu vrem sa intram in statistici, asa incat oprim telefoanele mobile si ne caram rapid la vale. Horia in Annapurna si eu in Caucaz am trecut prin momente similare si stim la ce ne-am putea astepta...

Intre timp zapada s-a inmuiat ingrozitor, versantul e foarte inclinat(40*) si zapada foarte grea si adinca ne pune serios la lucru, in plus exista si riscul ca zapada sa plece. Daca pentru urcat am ales partea vestica a seii, la coborare am mers pe partea ei estica unde e fatza mai larga si mai putin punctata de bolovani dar cu mult mai multa zapada, sperand la conditii mai bune pentru ski.

Mai jos, paradoxal zapada e in conditii mai bune, asa incat cei aproape 600m dif de nivel, de pe vf laita pana la lacul Din valea Doamnei sunt o adevarata bucurie. Urmeaza lungul drum inapoi in caldarea Balii.
Spre seara vremea s-a mai racit si a inceput sa bata usor vantul.

Impreuna cu Oana incheiem ziua cu cateva coborari din curmatura Balii(saua Doamnei), iar seara o petrecem impreuna cu Primoz si grupul lui simpatic de montaniarzi, salvamontisti din Slovenia, veniti la ski alpinism in Fagaras.

Duminica 20-martie
Dupa un mic dejun copios (atentie vegetarieni! urmeaza detalii picante si poate socante:)) ), o omleta din 10 oua cu carnatz si slanina din belsug si o gramada de cascaval pe desaupra, neutralizate cu hrean din ala de-ti pica nasul. Iesim la "plimbare"...tinta e difuza, important e sa ne miscam.
Ai crede ca dupa asa un mic dejun consecinta ar fi un somn de dupa-masa...
Trecem de curmatura Balii, coboram la lac si continuam spre curmatura varoasa din muchia Laita.

Avalanse pe versantul estic al muchiei Laita.

Astazi la micul nostru grup s-a alaturat si Oana2, tot din Cluj...Slovenii au fost mai harnici si ii vedem urcand spre vf Laita, direct pe muchie.
Din curmatura varoasa facem o coborare impreuna cu cele doua Oane inapoi la lac si apoi cu Horia urcam din nou si continuam pe muchie...

Undeva dintr-o sa premergatoare varfului, coboram pe un sistem de culoare. Vizibilitatea a fost destul de buna pana acum, perioadele de soare alternand cu cele de ceata.Culoarul pe care coboram e mai putin inclinat la inceput, apoi se ingusteaza si ajunge undeva la 45*, iar apoi se deschide spre stinga intr-o fatza larga cu zapada perfecta.

Desi toata iarna am schiat in clapari, asta fiind prima tura de ski in bocanci, mi-am intrat repede in ritm si ma bucur total de coborare. As putea chiar spune ca fara constrangerea rigida a claparilor ma simt mai liber si mai inspirat la coborare...Bine, mai putin in cazul in care apare crusta pacatoasa care ma aduce cu picioarele pe pamant(zapada).

Acum soarele inunda toata caldarea si lumina topeste toate celelalte ganduri...

Primoz si prietenii lui...

Dar cum toate au un sfarsit, norii acopera peisajul la putin timp dupa ce ajungem in curmatura Balii.
Strangem lucrurile si coboram pe vale spre Balea Cascada.
Aici zapada e fleasca, si pe masura ce coboram e tot mai dificil sa gasim culoare de trecere. Continuam pe drum. Ninge din ce in mai tare, o zapada grea si apoasa de primavara care insa nu se depune...
Suntem in plina agonie a iernii. Desi peisajul cu fulgi mari si desi ar putea sa te induca in eroare, e prea cald si se simte un aer primavaratic...
Alternam segmentele de zapada cu cele de asfalt, si dupa cateva zeci de reprize de schimbat schiurile ajungem in sfarsit jos la masina...

Old boy's school

2011-03-08T17:43:00.001+02:00

Joi 3-martie-2011
ora 22,00
Pana aproape de Sibiu ninge aproape cu furie, nu mai sunt la fel de optimist cum eram in urma cu cateva ore cand am consultat ultima prognoza meteo...

Vineri 4-martie-2011
Plecam, Horia si cu mine, tarziu din Poiana Neamtului in jur de ora 10. Cerul e la cativa metrii de varfurile brazilor, cu toate astea eram optimisti si glumeam intr-una.
Dupa cateva cascadorii determinate de trecerea Raului Mare(valea Avrigului)incepem sa urcam pieptis prin padure.
Sub stratul subtire de zapada e pamant inghetat, asa ca pe panta abrupta alunecam adesea, poate ar fi prins bine coltarii dar urcam cumva, ca matza pe cuvertura.
Dupa o transpirare buna ajungem in muchie. De aici serpuind printre copaci si trunchiuri prabusite urcam spre varful Capul Suru.
Pe masura insa ce ne apropiem de golul alpin zapada e din ce in ce mai mare.
Ritmul nostru sustinut se transforma intr-un mars impleticit prin zapada care ajunge uneori pana la brau. Inaintam incet incurcati de vegetatia salbatica si zapada neconsolidata. O ora mai tarziu, desi stratul gros de nori lasa sa se intrevada soarele, suntem inca departe de ceea ce ne-am propus...
Facem o pauza de pranz sa ne vina inima la loc. Ne e clar ca dat fiind conditiile de zapada nu ajungem la un loc rezonabil de bivuac, ref Scara, pe lumina si o sa fim nevoiti sa bivuacam. Cum asta nu intra in planul nostru, de pe la 1500m, coboram.
In jos treaba merge mult mai usor, si beneficiind de urmele facute la urcare ajungem o ora mai tarziu la Poiana Neamtului, urmand sa urcam in aceeasi seara la Barcaciu, iar 1,5h mai tarziu suntem in cabana. Am umblat toata ziua prin balarii ca sa ajungem abia la baza muntelui :).
La Barcaciu ne intamplina Nea Petre, veteranul cabanier al Fagarasului...
Aici mai sunt 4 baieti din Cehia veniti la ski-de tura.

Sambata 5-martie-2011
Pe o vreme perfecta pornim spre creasta. Treaba merge bine, pe piciorul Scarii zapada e mica fiind viscolita, apoi in apropierea creastei isi schimba consistenta fiind neconsolidata. Soarele arde cu putere, pe S, zapada e moale si se prinde de coltari. Ii dam jos si continuam spre saua Puha. Intalnim un grup mare de austrieci veniti la ski de tura. Desi asta e imagine deja intrata in normal, creasta Fagarasului, iarna, plina de grupuri de straini iar romanii(sa-i numeri pe degetele de la o mana), tot nu pot sa nu ma intreb, de ce?!
E we, vremea e perfecta, hmm...

Pe N zapada e neconsolidata si mare, pe S e inmuiata de soare, in zonele expuse la vant e viscolita si inghetata, zone care alterneaza cu acumulari de zapada mare pe creasta.

Spre valea Puha...

Trecem peste Mazgave...

In saua Serbotei facem o pauza de plaja...

Bronz de tractorist

Ne urnim cu greu, doar atunci cand frigul ajunge la oase.

Fac o mica recunoastere pe piciorul S al Serbotei, dupa cativa zeci de metrii prin zapada moale, WOOOM, startul de zapada se crapa si se aseaza cu zgomot...cred ca asta a fost semnalul de retragere...
Spre Negoiu si Custura Saratii, ora inaintata si zapada foarte moale ne fac sa ne oprim aici.

O luam alene pe lungul drum de intoarcere spre cabana Barcaciu. Pe coborare ne intalnim cu cei 4 cehi care pe skiuri de tura ne ajung in sfarsit din urma :)

Cornise in saua Puha

Spre N se aduna pacla, semn de presiune scazuta, pentru duminica nu avem foarte mari sperante de vreme buna. Pe coborare apar urme noi, aflam ca 4 persoane din Sibiu au urcat pe Scara dar au si coborat in aceeasi zi...

Duminica 6-martie-2011
Planul initial era o trezire foarte devreme si o ascensiune rapida pe Ciortea inainte de a pleca spre casa.
Ma trezesc pe la 6,30, afara e o ceata groasa care acopera tot muntele si burniteaza. Ma intorc inapoi in sac la lenevit. In cele din urma dupa micul dejun, in ciuda vremii ne decidem sa urcam rapid cat de mult putem pana la ora 12 si apoi sa coboram...
La 9,30 pornim prin ceata deasa. In apropierea crestei avem parte de un spectacol magnific: o mare tulburata de nori se vanzoleste la picioarele noastre. E soare pe S, dar toata partea de N a Fagarasului e acoperita.
Creasta principala e ca o reduta in calea norilor care se infiltreaza spre Sudul insorit.
De pe vf. Scara continuam pe creasta spre Vest pana in saua Garbovei. In mai putin de 15min muntele e dinou invaluit de nori. Norii se bulucesc spre Sud. Asistam la un adevarat asediu. Din timp in timp soarele reuseste sa reziste si sa-i subtieze, dar curand val dupa val, frontul de vreme rea razbeste peste marginea crestei revarsandu-se in caldarile sudice. Vantul incepe sa sufle cu putere...
E din nou semnalul de retragere de pe munte.
La cabana stam doar pret de un ceai si apoi ne continuam "antrenamentul" alergand de data asta cu rucsacii in spate pana la Poiana Neamtului.
Apoi fiecare in drumul lui: Horia spre Timisoara iar eu spre Cluj.

Calauza

2011-03-02T22:47:00.000+02:00

Calatoria printr-o lume care ar putea fi intr-un viitor, nu foarte indepartat, in spatele unor garduri, pregatite de "onor alesii nostri".
Dar pana atunci inca ne bucuram sa fim departe de zbuciumul lor inutil...

Impreuna cu oameni care inteleg frumusetea Fagarasului fac o tura adevarata.
Partenerul meu de tura e Kjeld, un danez, mai mult spaniol, pentru care granitele nu insemna nimic, nici cele din afara si nici cele dinauntru.

Mergem pe vf.Laita 2425m, si avem bafta de o vreme excelenta si conditii de zapada incredibile...

Urcam prin caldarea Pietroasa a Doamnei pe Laita, si coboram pana la Lacul Doamnei pe o zapada perfecta.

No comment...

Negoiu, Lespezi si Caltun, in sedinta cu usile inchise

valea Laita spre vest

Valean cu Vaiuga in spate

Guess what?!

Partea finala a zilei e despre o tura in caldarea Vaiugii si o alta coborare, fara vise, pe o crusta aspra care face finalul de zi ca un sprint cu pietre de moara la picioare.

Apusul e pe masura zilei, superb...

Vantul isi desavarseste lucrarea

Musteica - Raiosu,

Duminica documentam pentru blog-ul de avalanse...

Si ne imaginam cum ar arata umbra lui Yeti

Apoi o coborare pe valea Doamnei in drum spre casa

In padure conditii de zapada cum n-am mai prins de mult

cursa cu obstacole

Nu vrem garduri pe munte!

2011-03-01T16:28:00.002+02:00

http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007

APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane.

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)
Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici:
http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf
Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de mai jos. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.

Retezat windchill vs sunny sunday

2011-02-18T22:17:00.001+02:00

Sambata 12-feb-2011

Ziua de sambata a inceput in jurul orei 0 can am ajuns la Gantiana, in Retezat Alin si Horia din Timisoara, Ciprian si cu mine venind dinspre Cluj
In acelasi timp la Gentiana sunt deja prietenii nostrii de la CAR Univ Cluj, intr-un grup numeros 20persoane veniti pentru memorialul lui Cuxi.
Zorii au venit impreuna cu viscol si ninsoare. Unele rafale sunt atat de puternice incat par ca vor smulge acoperisul. Nu avem sperante prea mari de vreme buna, cel putin pentru ziua de sambata dar asta nu
inseamna nici cum ca o sa ne petrecem ziua in cabana.
Asa incat pornim pe la 10,00am sa ne incercam norocul. In curand muntele si furia viscolului ne iau in primire.
Impreuna cu Horia si Alin se mai alatura si Claudiu de la CAR.Dupa ce trecem de primul prag incepem sa intelegem ce ne asteapta. Vant constant puternic cu rafale de peste 100km/h, vizibilitate scazuta, white-out pe alocuri. Nu e foarte frig dar vantul puternic face ca totul sa devina mult mai complicat. Urmele se astupa la cateva minute dupa trecerea noastra.

La Bordul Tomii facem prima oprire sa mai ajustam echipamentul. Alin decide sa se intoarca la Gentiana, nu e asa amator de viscol. Eu impreuna cu Horia si Claudiu suntem hotarati sa profitam cat mai mult de faptul ca suntem pe munte chiar si in conditii mai aspre.
Continuam spre saua Stanisoara. Ne intalnim cu cateva grupuri care din cauza viscolului se retrag spre cabana. Toti ne recomanda ingrijorati sa ne intoarcem la adapost...Pana la urma excursia noastra e 100% asumata si scopul ei este de fapt un mic de test de anduranta in conditii mai deosebite.
"Beneficiem" cam de aceleeasi conditii si dupa ce trecem in valea Stanisoara. Ne indreptam spre puternicul picior care urca din valea Stanisoara pana pe varful Retezat. Vantul bate puternic dinspre NV.
Socoteala nostra inca de la cabana este ca adapostiti de acest picior urcand pe flancul lui SE vom fi oarecum la adapost.
A fost un calcul perfect...Vantul nu mai e asa nebun si ne permite sa urcam intr-un ritm destul de OK.
Ba mai mult pe masura ce castigam altitudine vantul risipeste norii, avem parte de o vizibilitate rezonabila si avem cateva reprize, e drept extrem de scurte, de soare. Zapada este in general mare si neconsolidata, alternand insa cu placi in formare.
Alegem o linie de urcare printr-o zona cu lespezi mari de stanca care puncteaza versantul inclinat de zapada. Urcam sustinut pana intr-o sa a crestei. De aici vom fi la mila vijeliei...
Urmeaza partea mai expusa si tehnic si la intemperii.
O serie de rafale foarte puternice ne fac sa ghemuim in zapada si sa asteptam ancorati in pioleti sa se potoleasca. Unele rafale au peste 100km/h poate chiar 120km/h.
Chiar daca va trebui sa ne retragem de aici suntem multumiti, daca pana aici am ajuns asta e, macar ne-am miscat.
O scurta acalmie ne da iar sperante. Fara alte vorbe pornim iar in sus, mult nu mai pare sa fie...
Muntele ne da ragaz exact cat sa ajungem pe varf si se dezlantuie iar. Pe varf stam ceva mai putin de 1 minut, dupa care pornim pe retragere pe acelasi drum. Cu urmele acoperite dibuim drunul prin viscol din lespede in lespede, evitand culoarele si fetele periculoase incarcate cu zapada. Ajungem insa repede la locul in care ne-am oprit laurcare sa punem coltarii. Ochelarii de ski sunt incarcati cu gheata si sunt complet inutilizabili, asa incat pentru a nimeri mai usor retragerea am coborat fara ei. Acum am o fatza de mos craciun autentic :).
La adapostul relativ al unui perete curat ochelarii de gheata doar pentru cateva minute cand iar ingheata. Oricum nu prea mai conteaza de vreme ce de aici vom cobora doar pe firul vaii spre cabana Pietrele.
E deja ora 15. Ne retragem prin white-out si viscol care acum bate direct din fata. Vantul nu pare sa-si fi pierdut forta asa ca mai rabdam pana la intrarea in padure. Suntem rupti de foame si sete, nu prea am avut parte de pauze din cauza conditiilor dar gandul la ciorba de la Pietrele ne da aripi. La ora 16,30 intram in cabana...

Duminica 13-feb-2011
Vremea s-a linistit inca de cu seara asa ca dimineata e idilica, soare, vant usor si ger (-15*)
Urcam spre creasta Pietrele: Alin, Horia, Claudiu si eu. Renuntam sa mai luam coarda sau alt tip de echipament (ham , anouri etc) lucru pe care o sa-l regretam in scurt timp.
Urcam sustinut printr-un culoar incarcat cu zapada, plin de arbusti si jnepeni.Urcusul e abrupt cu cateva pasaje verticale. Iesim foarte bine in partea in care creasta devine accidentata.
Fara sa fie dificila creasta Pietrele ofera insa destule pasaje expuse, iar noi ne gandim la toate corzile pe care le-am lasat in cabana. Fiecare isi alege zona in care se simte mai bine: Alin si eu mergem matematic pe creasta aeriana dezgolita aproape de tot de zapada iar Horia si Claudiu aleg un traverseu foarte expus si un urcus abrupt peun culoar.

photo: AlinTanase photo: AlinTanase

Pana la urma problemele au fost mai depasite cu un strop de atentie iar noi continuam sa urcam creasta intr-o zona frumoasa care ne ofera un peisaj de basm. In fundal e vf Retezat si traseul nostru de ieri...(de pe varf drept in jos)

Alin si Horia pe creasta aeriana, bucurandu-se de soare si munte.

De aici se vede si maibine in fundal ruta noastra de ieri: e piciorul care practic imparte poza in doua.

Claudiu fiind cel mai tanar deschide drumul...

Creasta fotogenica si formele pe care vantul le-a construit in zapada.

Intre cateva sedinte foto ajungem aproape de saua Pietrele.

Planul intial era sa continuam pana pe Peleaga dar lenea ne-a biruit asa ca preferam sa o lalaim pe creasta si apoi sa coboram direct spre valea Pietrele.

photo: AlinTanase
La joaca in Retezat, vorba lui Alin.

photo: AlinTanase

Giumbuslucuri ca la circ: Ui asa batea vantul ieri (Horia catre nepoti :) )

photo: AlinTanase
Si de pe varf ne-am luat avant si am facut base-jumping...

photo: AlinTanase

photo: AlinTanase photo: AlinTanase

photo: AlinTanase

photo: AlinTanase photo: AlinTanase
Si alte exercitii de tras pe fund...

photo: AlinTanase

photo: AlinTanase
Poza asta a fost botezata: The Good The Bad The Ugly (dr->stg) eu oricum raman pe acelasi post:)

photo: AlinTanase

photo: AlinTanase photo: AlinTanase
La sfarsit cateva teste de anduranta: Ce pateste un om daca il impodobesti cu un ruscac cu viteza intiala.
Omul care da viteza intiala desigur...:)

photo: AlinTanase

FIN

Pe ski-uri pe muchia Laita

2011-02-09T22:59:00.001+02:00

5-6 februarie 2011
Urcam la Balea Oana, Ioana S, Cristi St, Adi B si Adi V. Initial avem ceva emotii din cauza vantului puternic.
Dar pana la urma urcam cu cabina la Balea Lac. De aici fara sa zabovim pornim Cristi, Adi si eu spre muchia Laita.

Dupa ce traversam valea Domanei prin zona lacului urcam spre curmatura varoasa. Aici avem primul avertisment. Se fractureaza o placa la o mica ruptura de panta...

Deja e destul de tarziu, trecut de 11 si soarele e puternic, ne grabim sa ajungem cat mai repede sus.

Vantul bate sustinut mai ales in zonele de creasta.

Urcam pe linia unor bolovani pe care-i vedem iesind din zapada. Cand ajungem aproape de creasta desi era tentant sa facem un traverseu care ne-ar fi scos intr-o mica sa , preferam sa dam jos ski-urile si sa urcam abrupt pe picioare ultimii 100m.

In creasta continuam pe skiuri. E multa zapada acumulata de vant, asa incat mergem, aproape matematic pe creasta atenti la cornisele dinspre E (valea Doamnei)

Pastram o distanta cat mai mare intre noi, peste 40m.

Nu dupa mult timp intr-o zona de mica inclinatie primim al doilea avertisment. Pe o suprafata destul de mare zapada se fisureaza cu un sunet urat, de data asta fara sa plece...

Ne apropiem si mai tare de creasta si implicit de cornise...Suntem aprox la 2250m

Ajungem la o mica ruptura de panta, aprox 25-30*, unde zapada se fractureaza dinou, de data asta declansandu-se o avalansa spre valea Doamnei (aici inclinatia era mai mare 35-40*). Fractura s-a produs de la locul in care ne aflam propagandu-se pana la 40-50m mai sus. De asemenea zapada s-a fisurat si spre V, dar fara sa plece.

Nu mai asteptam un alt avertiment asa ca decidem sa coboram.

Skiem cu mare atentie pe urmele de urcare, fara sa intram pe versant-ul V.

Coboram fara alte evenimente inapoi la lac. Aici ne intalnim cu Oana si Ioana si skiemimpreuna restul zilei...

Oana in action...

Thin line of shadow...

zapada isi face de cap pe vale

parsiva lucrarea asta a vantului

a doua zi dupa si mai mult vant pulver-ul dispare aproape de tot asa ca skiul nu mai e asa distractiv dar devine pur sportiv, efort-si asta conteaza.

Urc de capul meu spre saua Caprei dar cum s-a adunat multa zapada pe culoar-ul final prefer sa ma dau jos, fara ajutorul vreunei avalanse...

La amiaza dupa alte cateva coborari din saua Balii o luam pe vale spre Cascada...

Pe custurile Fagarasului

2011-01-02T13:19:00.002+02:00

29-12-2010
E deja intuneric cand parcam masina ceva mai sus de cariera pe valea Porumbacului si pornim spre cabana Negoiu(Cristi Stoisor si cu mine). Cum suntem light, fara mult bagaj, in ceva mai putin de durata unui meci de fotbal ajungem sus 1,5h. Putina zapada si frig iar odata ajunsi sus apar si stelele pe cer...

30-12-2010
Ne trezim pe la 6am si cu prima licarire a zorilor pornim la deal pe muchia Serbotei.

Peste 2100m altitudine e alta poveste, zapada e mult mai mare iar sub cei 20-30cm de pulver e ba crusta, ba zapada intarita. Dupa ce am iesit la gol alpin frigul musca necrutator(-15/-20), iar odata ajunsi aproape de creasta bate si vantul destul de tare.

Pentru a fi protejati de vant, de pe Serbota coboram spre custura Saratii pe culoarul care margineste varful spre SE si ne gandeam sa traversam prin caldare, sa prindem piciorul S al Negoiului. Spre firul caldarii Berbecilor e foarte multa zapada adunata la baza versantilor de viscolele trecute. Asa incat decat sa inotam in zapada mai bine mergem pe custura...

Ne intoarcem in custura si intram in zona ei orizontala si continuam matmatic pe creasta. Zapada e in general buna dar alterneaza zonele cu acumulari cu cele de zapada intarita si cornise neconsolidate.

Nu e foarte dificil dar arata spectaculos. Principala problema vine de la zonele in care zapada adera la tot felul de fete cazute de stanca si nu face priza foarte buna rupadu-se...Dar cu atentie trecem fara probleme.

Cateva rapeluri dirijate, scurte ne scot de pe varful Saratii spre saua Cleopatrei. Cum vantul care bate constant si destul de tare ne-a secat pana acum decidem sa nu mai continuam spre varful Negoiu, desi timp am fi avut berechet.

In mod normal nu as fi coborat pe linia traseului de vara, dar acum locul e deja dezamorsat...
Un grup de trei persoane a urcat pana in sa si apoi a coborat pe acelasi drum.

Versantul desi incarcat cu zapada e brazdat de urme iar cei care au coborat inaintea noastra l-au framantat suficient ca potentialele placi sa fie rupte(cateva placi in formare am observat in zonele de sub marile stanci care strajuiesc partea inferioara a seii Cleopatrei).

Un lucru e clar n-as fi urcat pe aici in conditiile astea de zapada pentru nimic in lume.
O ruta cu mult mai sigura, considerand ca pana la 2100m e foarte putina zapada si avand in vedere ca probleme potentiale e mai probabil sa apara de la Piatra Pranzului in sus(exceptie face doar primul culoar de la caldarea saratii spre V, unde de obicei se formaza o placa mare si avalansele sunt destul de frecvente) e sa urci pana sub strunga Ciobanului si apoi pe un picior inclinat si stancos ce urca in paralel cu custura Ciobanului iesi in creasta principala in apropierea vf Negoiu Mic.

Ne dam pe fund pana aproape in firul caldarii, o scurta pauza de pranz la umbra si in ger apoi traversam tot pe traseul de vara pe la poduri inapoi la cabana.

Maine e anul nou: La multi munti ani !

Wild Cold Mountain...

2010-12-20T20:40:00.003+02:00

18-dec-2010
Primele raze de soare sterg varfurile Fagarasului decupate la orizont.
Viscoleste sanatos, panase de zapada flutura spre est de pe fiecare pisc.
Trecem de Cartisoara cand vedem ca avem pana la una din roti. Ne intoarcem pana la Avrig unde gasim o vulcanizare deschisa. E ger afara(-14*C) si nu-i invidiez de loc pe oamenii care lucreaza acolo.

In fine ajungem la Balea-Cascada, Seba Baiesu si cu mine atunci cind prima si ultima cabina care a urcat porneste in cursa...Din cauza vantului foarte puternic cabina nu va mai circula toata ziua.

E distractiv cum azi am ajuns doar noi doi la munte si la inceputul saptamanii se anuntau vreo 14 :)...

O luam batraneste la deal, urcand pe drum. Urme de capre, urs si chiar lup traverseaza drumul, aparent in coborare, nu e prea optimist semnul, stiu ei ce stiu...Oricum prognoza ANM anunta vant moderat cu intensificari in zona inalta. Hmm, asa sa fie oare?!

Dupa ce trecem de "Poarta Intalnirii", inainte de copertine avem imaginea completa a conditiilor care ne asteapta.

Aici vantul spulbera furios zapada, dar inca e rezonabil. In sus se vede doar o masa alba care se valureste aruncand zapada haotic in toate directiile. Ne oprim la adapostul ultimei copertine sa ne pregatim pentru urgie...

Intram in caldare. Vizibilitatea e sub 30m.
Un val urias de zapada spulberata se napusteste spre iesirea din vale.
Vantul sufla cu peste 120km/h, iar rafalele sunt atat de puternice incat nu putem sta in picioare.
Zapada de pe drum e complet spulberata. Urcam 200-300 de metri in aproape 40min.
Viscolul se intensifica din ce in ce mai mult. In apropierea stanii sunt blocat.
Vantul ma impinge inapoi, e timpul sa schimbam ceva. Primul gand e sa ne adapostim in stana si sa asteptam sa mai scada vantul din intensitate. Ajunge si Seba si decidem ca e inutil sa incercam sa urcam in conditiile astea.

Coboram: vantul ne impinge cu atata forta din spate incat pe plan orizontal mergem cu viteza mare. Ajunsi la prag ma opresc temandu-ma sa nu ma arunce vantul peste parapetul drumului. La copertine dam si focile jos si ne continuam retragerea. Pe drum nu mai asa urgie si coboram linistiti...apoi ne intoarcem in Sibiu.

19-12-2010
E senin si soare. Urcam cu cabina si privim crestele si valea dezgolite de zapada. Dupa viscolul de ieri doar in cateva zone adapostite si la baza versantilor a mai ramas zapada. In caldarea Balii e ceva mai multa zapada dar nu in mod deosebit.

O crusta subtire formata de vant se rupe la fiecare pas. Ne punem pe skiuri si urcam spre saua Balii(aka Doamnei). In caldare e ger pb -18/-20*C. Ne intalnim cu Adi David si grupul lui ce faceau exercitii de cautare cu tranceivere. Pe ici pe colo suntcateva scanduri de zapada, in zonele de acumulare, dar iar nimic deosebit fata de alte ierni. Radu Diaconescu ne spune ca au sapat un profil si au constatat ca straturile sunt instabile si de aceea nu au urcat. Ideea e ca aleasa corect ruta poate fi safe si in conditiile in care zapada bnu e foarte stabila. Zona de sub sa are profile si bolovani de mari dimensiuni care ancoreaza natural zapada. Vorba lui Dinu, daca memorezi zona vara, altfel alegi ruta iarna.
Pe de alta parte la numai cativa zeci de metrii spre N, dr cum urci, sunt cateva fetze inierbate de pe care zapada poate sa alunece mult mai usor...

Daca acum cu mai putin de 1m si mare parte din zapada spulberata se zice ca e risc 4 de producere a avalanselor, ce-o sa fie mai incolo?!. Acum sunt conditii specifice de Decembrie, scandurile alterneaza cu zone de crusta si pulver.
In mod sigur exista si zone de acumulare care pot fi foarte periculoase, dar per ansamblu exista suficiente zone sigure.
Nu e treaba mea sa fac estimari de risc de avalansa, dar mi se pare neprofesionist sa nu ti cont de schimbarile care apar in sistemul asta natural. Ceva lipseste...

Din cauza gerului focile pica de cateva ori pana ajung in sa, ultima portiune o urca pe picioare. Bag focile sub hanorac si polar sa stea la caldura si sper sa nu am aceleasi probleme la urcare.

Coboram la lacul din valea Doamnei. Pe cateva zone a mai ramas pulver si coborarea e un vis, dar apoi intri in zona de crusta si trebuie sa te ti bine in picioare ca sa nu te dezechilibreze. E frumos,...si frig, poate am mai zis :)

Facem o scurta pauza la soare, mai dezmortim si focile, mancam ceva si ne continuam coborarea. La lacut e frig rau, asa ca nu mai zabovim...Urcarea e fara evenimente, iar din sa ne dam drumul spre Balea lac si apoi pe vale spre Cascada. Gasim o ruta ok pe care a mai ramas zapada pe valea acum bolovanoasa.

De la stana intram iar pe drum. Acum e acoperit cu gheata asa ca inaintam foarte repede. Cand, in zona copertinelor, ce vad in mjlocul drumului ?! La cateva zeci de metrii un urs sta fix in mijlocul drumului.
Deocamdata ne ignora, ne retragem incet pana ajungem la aprox 100m si asteptam sa vedem ce intentii are.
Incepem sa vorbim tare, dar nu-i smulgem nici o reactie, nici macar un zambet :)...Batem in parapetii de metal ai drumul dar nimic.
Atunci observam 2 pui undeva pe valcelele de deasupra copertinei. Hmm, nu e de gluma, ne mai retragem cam 100m cat sa putem observa ce se intampla. Urcand pe drum observam o multime de urme, din cauza vitezei nu le-am bagat in seama.

Ursul tacticos, se apuca de mancat radacini si ramuri undeva la marginea drumului. Stam deja de 20min si nici o schimbare. Acum cei doi pui coboara si ei la drum, e clar nu are de gand sa plece degraba daca acum pune de cina...Dupa mai bine de 30min decidem sa alegem alta varianta. Ii lasam in treaba lor...

Coboram pe culoarul inclinat care iese chiar la baza cascadei. Sus zapada e destul de tare, dar mai jos se rupe si ne afundam pana la brau. E destul de dezechilibrat cu schiurile i spate si prea multe crengi si bolovani ca sa schiem. De la baza cascadei ne punem iar pe skiuri si continuam pe firul apei.

Coborarea e complicata, nefiind destula zapada, doar 20-30 cm de pulver si strat de baza discontinuu. Crengile si radacinile sunt adevarate capcane, asa incat "schiem" cu prudenta...Il vad pe Seba cum trece lansat pe langa mine, vireaza abrupt chiar inainte sa cada in rau si cade spectaculos intre niste bolovani mari acoperiti cu zapada...E tot pe rau dar din fericire gheata a tinut. Mai avem o traversare delicata pe gheata subtire si apoi pe poteca drum intins pana jos la Balea Cascada...

Gerul si inserarea amortesc totul...ma intreb pe unde o fi familia celor trei ursi?!

Ski de tura, Ski Alpinism si Despre Avalanse

2010-12-08T22:53:00.003+02:00

Pentru ca vine iarna am readus in actualitate un material scris acum cativa ani, sper sa fie util:

Articolul e structurat pe trei capitole:

Despre Echipament: tips&tricks

Imbracaminte

Bocanci si Clapari

Skiuri de tura si freeride

Legaturi de tura

Pieile de foca

Alte piese de echipament

Echipament de siguranta

Accesorii

Checklist cu echipament

Despre Ski-Alpinism: tehnica, probleme si solutii

Tehnica de deplasare in sus

Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie

Tehnici pentru schimbarea de directie

Intoarcerea prin pas adaugat

Tehnica "Kick turn"

Tehnica de deplasare in conditii dificile

Tranzitia: mers pe foci-ski-alpinism

Alegerea rutei, atributele unei rute

Tehnici de alpinism aplicate in ski-alpinism

Tehnici de coborire in ski-alpinism

Siguranta vs Pericole

Despre Avalanse

Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea

Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare

Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse

Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor

Alegerea rutei

Tactici de prevenire si tehnica de salvare din avalansa

Ceea ce incerc prin cele prezentate nu are pretentia de manual, ci doar ofera citeva repere de luat in calcul de cei care isi doresc sa practice aceste sporturi.

Siguranta e fara indoiala partea cea mai importanta in toate activitatile care se desfasoara afara, cu atit mai mult al celor ce isi au terenul de joaca in conditiile muntelui pe timp de iarna. Astfel nimic nu poate fi inlocuit de o scoala specializata, multa practica si experienta personala.

Drumul spre culmi incepe intotdeauna cu un prim pas. Si nu conteaza daca el e hotarit sau sovaielnic, important e e sa fi perseverent si sa sti sa inveti.

Ski alpinism inseamna o impletire de mai multe discipline: cunostinte profunde despre morfologia zapezii, pericole obiective cum sint avalansele, masuri de siguranta, amenajare unor protectii in medii diverse cum ar fi zapada, stinca, ghiata, manevre de coarda, tehnici de asigurare, tehnica de urcare pe schiuri, tehnica de coltari si piolet, tehnica de coborire pe diferite tipuri de zapada, bivuac planificat sau de urgenta, alegerea unui traseu optim.

Practic e vorba de comasarea a doua activitati complexe fiecare in parte: alpinism si ski.

Skiul de tura si skiul alpinism au cunoscut o crestere si dezvoltare importanta in ultimii ani.

Tot mai multi oameni incep sa inteleaga experienta muntelui.

Pe de alta parte aglomeratia statiunilor de ski, cit si costul unei sejur ne determina sa gasim o alternativa.

De la schiorii experimentati ce doresc sa-si largeasca orizontul spre pantele salbatice si neamenajate, pina la alpinistii care doresc sa gaseasca un mod optim de deplasare pe timp de iarna, cu totii ajungem mai devreme sau mai tirziu la aceste discipline.

Si poate in primul rind cei care cauta experienta pura a iernii pe munte, fara sa fie conectati neparat la ideea de aventura extrema.

Pentru a ajunge acolo unde imaginatia si dorul de aventura ne mina e nevoie de multa experienta si cunostinte, atit teoretice cit si practice.

Despre Echipament: tips&tricks

Incep de la mansarda:

Caciula, polar subtire/groasa in functie de conditii, daca e urgie, cagula de windbloc (a nu se confunda cu windstopper) e nepretuita.

In rest prefer caciula sa nu fie f groasa ca sa aud ce se petrece in jur, doamne fereste! de-o avalansa, de asta evit pe munte sa am casti, muzica in urechi…

Imbracaminte:

Hanorac, Gore tex, 3L XCR, in fine sunt multe optiuni, dar eu folosesc, si sunt f multumit , Millet.

Bluza de corp, Power-Dry, (in nici un caz bumbac!) si un polar subtire sau mediu e de ajuns si pe frig, daca te misti bine.

In caz de ger o vesta de puf, am la indemina in rucsac pentru ture de o zi, sau pufoaica (de ex:Mammut) pentru ture de mai multe zile.

In miez de iarna, pe frig, in loc de polar subtire folosesc un polar windbloc, care spre diferenta de windstoper e mult mai performant dpdv termic(Bask windbloc)

Suprapantaloni din Gore Tex sau materiale similare, eu folosesc TRANGO V2 de la Bask din DERZIMAX.

Pe dedesupt stretch din power dry subtiri.

Manusi din Gore sau similar, supramanusi in rucsac, manusi subtiri de polar.

Ciorapi Lorpen pentru frig, in nici un caz bumbac! , + o pereche de schimb in rucsac.

Un polar de rezerva in rucsac nu strica.(winblocul sau cel subtire de la caz la caz, pt mine)

Rezistenta la frig este ceva 100% personal. Unul din miturile legate de imbracaminte este ca hainele tin frigul in exterior, de fapt hainele functioneaza ca un izolator care pastreaza caldura produsa de corp.

Trebuie sa existe astfel o balanta intre respirabilitate si izolatie.

Oricum pina la urma totul depinde de conditiile meteo, caracteristicile organismului fiecaruia si nu in ultimul rind stilul personal...

Bocanci si Clapari:

Un lucru foarte important de care trebuie tinut cont este compatibilitatea intre clapari si skiuri si in mod evident intre clapari si legaturi.

Astfel e total nepractic sa se utilizeze clapari grei (de tura sau nu) si legaturi puternic orientate pe coborire pentru ture lungi sau concursuri.

De asemenea utilizarea unor clapari usori, de tour racing, in combinatie cu schiuri grele orientate mai mult spre coborire.

Aici totul depinde de ce isi doreste fiecare sa experimenteze...

Exista insa citeva criterii general valabile: claparul/bocancul de ski de tura/ski alpinsim trebuie sa suporte doua functii de baza, urcarea si coborirea.

Pentru majoritatea claparilor diferenta intre cele doua stari e facute de clapa/switch-ul din spate.

Un alt lucru extrem de important este compatibilitatea intre picior si bocanc, in special cu ciorapul interior. Trebuie luat in calcul faptul ca un clapar prea mare sau larg poate genera probleme atita la marsuri lungi cit si la coborire, chiar daca pare mai comod de incaltat.

In ceea ce priveste utilizarea claparilor de ski alpin, de pirtie, in ciuda avantajelor evidente pentru coborire la urcare prezinta probleme serioase.

Tehnica de mers pe schiuri de tura presupune o destul de buna mobilitate a gleznei atit la lasarea in fata cit si la spate.Claparul de pirtie va reduce foarte mult posibilitatea de miscare. O alta mare problema este greutatea.

Nu in ultimul rind se poate discuta despre mers, catarat si profilul din talpa. Claparul de ski este rigid si nu are profile speciale pentru mers sau catarat.

Cu alte cuvinte nu se recomanda aceasta optiune.

Chiar si intre modelele special concepute pentru ski de tura exista diferente notabile.

De regula producatorii ofera informatii precise despre fiecare model, la ce se preteaza ceea ce ne ajuta sa ne cumparam echipamentul in functie de ce ne dorim sa facem.

De ex la ture in care predomina urcatul si alpinismul merg cu bocanci de tura din piele cu sireturi, La Sportiva Nepal, si pentru freeride sau skiat pe pista amenajata clapari de tura Scarpa Matrix.

Skiuri de tura si freeride:

Alegerea unor schiuri a devenit o treaba deloc usoara. Trebuie plecat de la ce nivel are fiecare si ce isi propune sa faca in urmatoarea perioada.

Mai mult tura, mai mult freeride, doar acces la pereti sau zone de alpinism, ski alpinism cu tot ce presupune…

Ceea ce este insa comun modelelor de skiuri pentru tura este faptul ca acest sint semnificativ mai usoare decit cele de ski alpin.

In ceea ce priveste forma apar citeva diferente.

De pilda un ski cu un pronuntat caracter de carv, va fi mai greu de utilizat pe teren greu la urcare dar are avantaje clare la viraje, la coborire.

Lungimea skiului este legat atit de statura skiorului, cit si de tehnica si scopul pentru care a fost cumparat.

Un ski mai lung ofera mai mult echilibru la coborire, mai ales in conditii de viteza, dar e mai greu de manevrat la urcare.

Citeva repere pentru latimea skiului ar fi

Pentru o perioada indelungata 70mm la mijlocul schiului a fost dimensiunea comuna atita la skiurile de tura cit si cele de ski alpin.

Daca distanta la mijlocul schiului este intre 75 si 85mm vorbim de all-aroud ski.

Un ski mai mic de 70mm la mijloc e mai specializat pe touring sau race touring.

Un ski lat spre 90mm la mijloc prezinta avantaje in conditii de zapada mare, sau zapada dificila insa per ansamblu sint prea grele pentru ture lungi.

Daca tot a venit vorba de greutate, schiurile foarte usoare prezinta avantaje la urcare insa in conditii de zapada dificila, crusta, zapada grea ele pot deveni un cosmar.

In cazul in care scopul e clar precizat, tura sau freeride, alegerea e relativ simpla, altfel as recomanda alegerea unui model cit mai versatil.

Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele, specializate pentru diverse utilizari.

Din punctul meu de vedere skiul trebuie sa fie multifunctional, si in mod evident si din cauza costurilor prefer sa am o singura pereche cu potential mai larg, astfel m-am oprit la skiurile Movement Shaman.

Imi plac modelele de la MVMT pentru ca sint niste skiuri cu energie, si au un concept puternic orientat spre freeski, fara sa piarda din vedere elementele specifice skiului de tura.

De ex Shaman-ul e recomandat 70% off piste, 30% on piste, fiind ca si constructie recomandat un ski de tura+freeride, un alt model orientat mai mult pentru tura este Random 90% off piste, 10% on piste, mai usor decit Shaman-ul si recomandat pentru caliatile lui de urcare.

Specialisti in coborire sunt: Thunder si Gladiator.

Mai multe informatii pe site-ul producatorului: http://www.movementskis.com/

Black Diamond are de asemenea o linie suficient de cuprinzatoare orientata in special pentru freeride Zealot dar si touring Guru sau Cult.

Dynafit Manaslu este deasemena un ski versatil, bine echilibrat pentru coborire si conditii variabile de zapada. Un ski extrem de usor e modelul Dynafit SR 8.0 la care perechea cintareste cit un singur ski: 1500gr.

Dynastar are o serie buna, Altitrail. Oricum pe piata din Europa sint o multime de posibilitati care mai de care mai interesante…

Cred ca cel mai greu e pina in clipa in care cineva isi defineste in mod clar ceea ce doreste de fapt.

Legaturi de tura:

Modelele de legaturi de tura de data recenta sint marea lor majoritatea, robuste, usor de utilizat si fiabile, de aceea , ca si in cazul skiurilor criteriul de alegere trebuie sa fie scopul de utilizare.

Exista oricum citeva criterii de care se poate tine cont: compatibilitatea cu clapar/bocanc/ tipul de ski ales, cit de performanta e legatura la urcare si coborire.

Majoritatea legaturilor sunt compatibile cu orice tip de clapar/clapari de tura, si cu o parte insemnata a bocancilor de tura (cei care sint prevazuti cu rama pentru coltari , pentru prindere rapida).

O exceptie o reprezinta legaturile Dynafit la are modul de prindere a claparului in fata presupune cele doua mici orificii specifice doar pentru acest tip de lagatura, oricum modelele de clapari de data mai recenta, sunt prevazuti cu astfel de atribute care ii fac compatibili cu modelele de legaturi de la Dynafit.

Legaturile Dynafit, au un design cu adevarat revolutionar care ofera multe aplicatii, iar in ceea ce priveste greuatatea, nu au rival.

Exista totusi citeva limitari, cele legate de compatibilitate si din cauza masei reduse nu estompeaza vibratiile la fel de bine pe schiuri mai grele si rigide ca alte modele cu masa mai mare. In ceea ce priveste performanta la urcare legaturile TLT(tourlight) Dynafit nu au rival.

In schimb ca si versatilitate eu prefer legaturile Diamir Explore, mai ales datorita compatibilitatii cu bocancii clasici sau de plastic.

La fel ca si in cazul skiurilor exista o gama foarte variata din care se poate alege. Pentru skiori grei sau orientati puternic pe coborire as recomanda Diamir Freeride.

Modele similare Fritschi Diamir au multi alti producatori: Silvretta, Marker, Naxo…

Trebuie avut in calcul achizitionarea unor coltari pentru touring. Fiecare producator are modele specifice pentru tipul de legatura pe care o aveti.

In turele alpine sau ski in pulver, nu va incredeti in ski-stopperul de pirtie, skiul trebuie prins de picior (toate leg de tura la achizitie sint prevazute cu asa ceva), altfel riscati sa ramineti fara ele in cazul unei caderi.

In cazul in care se traverseaza o zona cu pericol de avalansa acestea trebuie desfacute, pentru a putea scapa cit mai repede de schiuri, dar mai multe detalii despre subiect la capitolul cu avalansele…

Pieile de foca:

Pieile sint un element de baza.

Exista doua tipuri de materiale utilizate pentru piei: mohair, cu peri naturali, sau din nylon, adica material sintetic.

Cele din mohair sint mai performante, alunca foarte bine insa se uzeaza mai repede.

Cele sintetice, din nylon, sint mai rezistente insa nu au proprietati asa bune de alunecare.

Studiile arata ca pieile sintetice aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai ridicata, peste 3*C, iar cele de mohair aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai scazuta, sub 3*C.

Elemente trebuie avute in considerare: adezivul, metoda de prindere pe schiuri.

Schiurile de tura sint prevazute cu profile pentru prinderea pieilor, de aceea fiti atenti ca piesele de echipament pe care le achizitionati sa fie compatibile intre ele.

Recomandari:

Alegeti piei cu adeziv bun, care sa nu va lase in caz de ger sau umezeala excesiva.

Verificati daca sistemul de prindere al pieilor se potriveste cu schiurile pe care le utilizati.

Achizitionati piei care va acopera optim(cel putin 90%) din suprafata schiului ce vine in contact cu zapada. E recomandabil sa luati piei mai late pe care apoi sa le ajustati in functie de schiuri.

Colltex, Black Diamond, Montana, Salewa. Eu folosesc de aproape 10 ani extensiv, niste piei Salewa, au adeziv excelent, desi e drept ca pe alocuri au inceput sa se toceasca, probabil ca le voi inlocui insa pina in prezent consider ca am fost norocos…

Alte piese de echipament:

Bete de ski telescopice, am incercat si varianta bete scumpe si varianta bete ieftine, acum am o pereche obtinuta din 3 sau 4 perechi mai vechi stricate…

Pentru ture care includ si alpinism, :

coltari, piolet intre 50cm-65cm, ham reglabil, usor de pus si de dat jos-usoare,

2-3 anouri, 1 coarda – de preferat maxim 30m si maxim 9mm, 1 caraba cu filet incluziv pt asigurat/rapel-eventual un reverso, 2-3 carabiniere normale.

Alegerea echipamentului trebuie facuta in functie de scenariul, morfologia terenului pe care il dorim pentru tura.

Accesorii importante: antisnow pentru coltari, ceara pentru schiuri si ceara pentru piei. Exista ceara pentru ger, pulver sau zapada uda. Informati-va inainte de tura si anticipati necesarul de echipament in functie de conditiile preconizate.

Echipament de siguranta:

Lopata de zapada, desi eu folosesc una de plastic, una din metal e mai utila in cazul in care trebuie sapat dupa curgerea unei avalanse.

Sonda de avalansa 230-250cm, Tranceiver (Pieps) , busola, altimetru, barometru - wrist computer sau ceas mai destept le are pe toate, kit de prim ajutor, frontala cu baterii noi la fiecare tura, sau o tura de baterii noi la purtator.

Atentie la bateriile de la pieps, nu le utilizati pina la epuizare!

Verificati functionaliatea tranciverelor inainte de a pleca in tura!

Daca nu aveti experienta cu utilizarea acestor dispozitive, gasiti timpul necesar pentru a face exercitii si a fi siguri ca si ceilalti membrii ai echipei stiu sa le utilizeze optim.

Un element important la sonda de avalansa este ca ea sa fie marcata: lucru care va ajuta in doua situatii: daca se face profil in zapada, in masurarea straturilor si la a determina adincimea la care e cineva astupat in zapada.

Elemente care, in functie de cit dorim sa investim in siguranta noastra se pot dovedi esentiale:

Avalung si rucsac Avalung:

in momentul in care cineva e astupat de avalansa si supravietuieste trebuie sa faca fata lipsei de oxigen, dublata cu intoxicarea cu CO2 expirat, avalung e un sistem care asigura potentialei victime din avalansa sa respire si sa expire in alta parte CO2, CO2 ul expirat e redirectionat in rucsac, si creste astfel timpul de supravietuire al victimei.

Avalanche airbag system:

Statistic daca cineva e prins in avalansa dar nu e acoperit are sanse 95% sa supravietuiasca. Avalanche airbag system e un sistem care mentine victima la suprafata avalansei, un alt lucru important e ca ansamblul format de balon si victima e mult mai mare astfel devenind mai vizibil si mai usor de reperat si salvat.

Sistemul Recco, se bazeaza pe proprietatile reflectorizante ale piesei inserate, pe ecranul radarelor de cautare, elicopter etc…dar nu ofera un avantaj in cazul echipelor dotate cu transceivere.

Accesorii:

Recipient pentru apa/ceai, cel putin de 1 litru.

Kit de prim ajutor : fiecare stie ce trebuie sa contina de aceea amintesc doar ceea ce e necesar pentru turele pe skiuri:

Kit pentru rosaturi, bataturi, eu pun preventiv leucoplast clasic(de pinza) pe calciie, acolo unde stiu ca pot sa apara probleme. Folie de supravietuire, Crema de protectie pentru soare si stick pt buze, Un power gel pentru vremuri grele, telefon mobil functional, ceara pentru schiuri/ piei, un briceag multifunctional.

Toate compactate intr-un rucsac de max 50l, eu prefer 40l, si recomand Lowe Alpin mountain-attack pro45: skiurile se pot monta rapid pe lateral, pioletii la fel, betele de ski au prinderi speciale la spate in locul pioletilor, probabil sint si alti producatori cu ac facilitati dar pina acum asta e cel mai bun rucsac pe care l-am folosit.

Toate cele necesare de pus in rucsac pentru o tura de 1 zi , 8-12h, n-ar trebui sa depaseasca 9-10kg.

Checklist cu echipament :

Ski de Tura de o zi:

Schiuri, clapari tura, bete, piei de foca, coltari de tura, kit de reparatii

Harta, busola, altimetru, tansceiver, sonda, lopata, kit prim ajutor, telefon celular

Mincare, de baut, pufoaica/vesta puf, hanorac, suprapantaloni, haine de corp, polar

Ochelari de soare, crema de protectie-soare, caciula, manusi

Ski alpinism, suplimentar:

Ham, piolet, coltari, coarda, alte elemente tehnice in functie de natura traseului ales…

Tura de mai multe zile presupune suplimentar:

Sac dormit, izolir, primus, combustibil, recipient pentru gatit,

Cort, sau se poate decide sa se foloseasca adaposturi construite in zapada.

Despre Ski-Alpinism: tehnica , probleme si solutii

Tehnica de deplasare in sus

Deplasarea pe skiuri in conditii de iarna prezinta un avantaj urias.

Distanta pe care se poate extinde o tura creste substantial.

Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii.

Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, scurta si distractiva.

Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.

Deplasarea pe skiuri se bazeaza pe frictiunea dintre pieile de foca, fixate pe talpile skiurilor si suprafata zapezii.

Ca sa ne deplasam eficient e necesar ca legaturile sa fie pe pozitia de mers(desfacute in spate), pieile de tura pe fixate pe talpa skiurilor, claparii de tura pe pozitia walk, betele de ski ajustate la lungimea de mers.

Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie:

La tehnica de miscare urmarim doua elemnte de baza: pozitia torsului, pozitia picioarelor.

In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata.

Presupunem ca plecam cu piciorul drept.

1. Se indoaie genunchiul piciorului drept, aceasta miscare ne determina sa indoim glezna in fata si sa ridicam calciiul, miscare pe care legaturile de tura o permite doar daca e in pozitia walk.

E foarte important ca skiul sa ramina in contact cu zapada.

2. Se impinge astfel piciorul drept in fata, indoind genunchiul ca intr-o fandare pina cind virful claparului ajunge aproximativ la limita virfului skiului din piciorul sting.

3. Primul pas se termina dupa ce piciorul impins in fata ajunge din nou pe toata talpa, si este impins de ex: la limita virfului skiului din piciorul sting.

4. Se distribuie mai multa greutate pe piciorul drept permitind astfel replierea piciorului sting si repetarea aceleiasi miscari cu piciorul sting.

Dupa deprinderea tehnicii de pasire e important ca miscarea sa fie fluenta si ritmata.

Lungimea unui pas depinde de fiecare persoana in parte, eu prefer sa imping skiul in fata pina cind claparul ajunge la virful celuilat ski, rezultind astfel un pas mare, in contextul skiului de tura.

Pe teren plat pina la inclinatie mica/medie gleznele vor urmari planul de deplasare, rezultind astfel atit flexarea in fata/spate necesara pasului de baza, cit si flaxare laterala pentru a urmarii linia pantei. In aceste conditii pozitia genunchilor va trebuie adaptata pentru a ramine in echilibru, se vor flexa usor lateral, in vreme ce centrul de greutate, bazinul, trebuie sa cada pe zona claparilor.

Rezulta astfel o frictiune mai buna datorita faptului sa exista o suprafata mai mare a skiurilor in contact cu zapada.

Pe panta mare sau conditii de zapada dificila, zapada tare, gleznele vor fi ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.

Daca inclinatia pantei creste torsul se apleaca spre panta, altfel el ramine relativ drept si relaxat.

Bratele si umerii: au un rol foarte important pentru echilibru.

Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.

In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.

Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…

In timpul deplasarii pe skiuri e important ca soldurile si NU umerii sa conduca miscarea, genunchii sa fie flexati, skiurile sa ramina in contact cu zapada- sa nu fie ridicate, skiurile sa ramina paralele tot timpul miscarii iar dinstanta dintre skiuri sa fie mica, dar suficienta pentru a ne mentine echilibrul.

Daca inclinatia pantei creste se pot utiliza inaltatoarele de la legaturile de tura.

Avantaje: Inaltatoare ajuta la panta mare, pe zapada mare.

Dezavantaje: scurteaza lungimea pasului, pierdere de timp sa le setezi si sa le desetezi, limiteaza mobilitatea gleznei si astfel posibilitatea de a avea cit mai multa suprafata din ski in contact cu zapada.

Puneti in balanta avantajele si dezavantajele si adaptativa la conditii si tehnica.

Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:

G: Se paseste ridicand skiul de pe zapada.

P: Se aduna zapada pe talpi, tehnica ineficienta, rezulta oboseala, arata inestetic.

S: Se impinge skiul sa alunece pe suprafata zapezii in fata fara sa fie ridicat.

G: Nu se ajusteaza corect lungimea batului dinspre deal la traversari.

P: Dezechilibru, tehnica ineficienta.

S: Se prinde batul de mai jos de miner, umerii trebuie sa fie pe o axa orizontala.

S: Se poate pune tape ca sa existe grip pe bat si mai jos de miner.

G: Schiurile nu sint paralele.

P: Se pot incaleca skiurile, rezulta dezechilibru, se zgirie skiurile, tehnica ineficienta.

S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

G: Skiurile paralele dar prea departate.

P: Tehnica ineficienta, pe zapada mare devine obositoare.

S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

Tehnici pentru schimbarea de directie

Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante. De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate. Exista astfel doua tehnici fundamentale pentru intoarcere.

Intoarcerea prin pas adaugat

este eficienta pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pina la medie.

Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.

Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si A V A.

Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.

Tehnica "Kick turn"

prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic se numeste Kick turn.

Folosind aceasta tehnica rezulta urme in forma de zig-zag.

Avind in vedere ca aceasta este tehnica potrivita pentru panta cu inclinatie mai accentuata:

Preliminar trebuie sa se bata o urma mai accentuata, o mica platforma care sa permita skiorului sa nu alunece in spate, sau lateral pe timpul executarii acestei manevre.

Se poate face un pas sau doi in fata, raportat la punctul de intoarcere, dupa care sa reveniti la punctul dorit, astfel beneficiati de o platforma mai sigura pentru intoarcere.

Intoarcerea trebuie gindita in asa fel incit sa se profite de configuratia terenului, de exemplu alegeti ca loc de intoarcere o zona mai putin inclinata.

Inainte de a efectua intoarcerea micsorati unghiul de deplasare. ( in cele ce urmeaza: unghiul de deplasare este unghiul pe care linia de deplasare o face cu o linie orizonatla de traversare a pantei).

Consideram urmatorul scenariu: presupunem ca ne deplasam cu piciorul drpt spre vale si intentionam sa intoarcem spre stinga, spre deal.

Intoarcerea pas cu pas:

1. Se face o mica platforma la un unghi mic.

2. Se lasa greutatea pe piciorul din vale, dreptul, descarcindu-se astfel piciorul care va fi mutat primul, stingul.

3. Se puncteaza cu batul din mina stinga lateral usor in spate si suficient de sus, incit sa nu incurce arcul de cerc pe care o sa-l descrie intoarcerea schiului din piciorul sting.

4. Se ridica si se roteste piciorul sting paralel cu suprafata zapezii, descriind un arc de cerc cu virful pina cind skiul din piciorul sting e pus pe noua directie de deplasare.

5. Se aduce si se plaseaza in fata paralel cu batul din min astinga, batul din mina dreapta pentru a ne echilibra pozitia.

6. Se incarca greutatea pe piciorul sting.

7. Se desprinde skiul drept de pe zapada, la inceputul miscarii incercind sa-l mentinem paralel cu suprafata zapezii, se bate scurt cu calciiul in legatura de tura, aceasta miscare fiind sincronizata cu rotirea si aducerea skiului pe noua directie de deplasare.(aceasta scurta bataie determina un impuls care ajuta rotirea si aducerea skiului paralel cu stingul, pe noua directie de deplasare).

8. Se continua miscarea la unghiul dorit pe noua directie…

Greseli, Probleme si Solutii:

G: Daca dupa intoarcerea piciorului sting coada skiului din piciorul sting incaleca coada skiului drept.

S: Solutia este sa impingeti intii usor piciorul sting in fata si apoi sa-l ridicati si sa-l plasati pe directia dorita.

G: La pasul 7, daca atunci cind aduceti piciorul drept, nu tineti skiul paralel cu zapada si virful skiului drept se blocheaza in zapada.

S: Solutia este sa duceti skiul inapoi in pozitia de dinainte, la pasul 6.

G: La pasul 4 daca unghiul e prea mare exista riscul sa alunecati in spate cu skiul sting.

S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.

Tehnica de deplasare in conditii dificile

Nu de putine ori conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.

Deplasarea pe zapada cu temperatura foarte joasa, fainoasa.

Probleme: pe panta se aluneca in spate.

Recomandari:

Trebuie pusa presiune pe calcii.

Corpul poate fi aplecat usor in fata.

Nu se ridica skiurile pe pe zapada, contactul lor cu zapada trebuie sa ramina permanent.

Se fac pasi mai mici.

Deplasarea pe zapada adinca, pulver.

Probleme: Virfurile skiurilor se afunda in zapada, efortul de a face urme e considerabil.

Recomandari:

Solutia cea mai simpla e utilizarea unor skiuri mai late, care au portanta mai buna.

La fiecare pas impingeti skiul in fata pastrind tot timpul virful usor afara. Pentru a eficientiza efortul, realizati din calcii o usoara lovitura in legatura la fiecare pas.

Daca zapada e foarte mare, puneti mina pe lopata si indepartati partea de la suprafata pentru a va face drum, si puneti-va intrebarea daca intradevar aveti ce cauta pe acolo…

Deplasarea pe zapada inghetata

Probleme: Pe zapada inghetata sau tare pieile de foca nu fac priza buna.

Recomandari:

In aceste conditii este necesar sa se tina gleznele ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.

Marginea skiului va fi impinsa in zapada pe directie orizontala inspre deal, in timpul deplasarii, tiniind tot timpul muchia, cantul skiului in contact cu zapada.

Pe parcursul miscarii pastrati presiune constanta pe ski fara sa-l ridicati de pe suprafata zapezii.

O alta recomandare este sa va ajutati cu batul de ski si plasind-ul spre vale sa blocati skiul sa alunece lateral in timpul traversarilor.

Utilizarea coltarilor de touring:

Tehnica de mers cu coltari este aceeasi cu tehnica de mers pe skiuri.

Exista citeva observatii: inclinind gleznele astfel incit suprafata skiului sa fie complet pe suprafata zapezii permite o priza mai buna pe panta mica si medie, pe panta mare se pastreaza aceleasi recomandari.

La unele modele cind se folosesc inaltatoarele, acestea nu mai permit coltarilor sa faca priza pe suprafata zapezii.

Deplasarea pe zapada umeda sau care face priza.

Probleme: se prinde zapada pe pieile de foca, dupa fiecare 2,3 pasi se aduna zapada si baterea urmelor devine epuizanta.

Recomandari:

Se utilizeaza ceara pentru foci. Inainte de a aplica ceara se curata pieile de zapada si in cazul in care acestea incep sa se ude se curata pe cit posibil si de apa.

Tranzitia: mers pe foci-ski-alpinism(clapari tura)

Tranzitia in ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului.

Pe parcursul unei ture se poate economisii sau pierde mult timp datorita tranzitiilor.

Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.

Prea multe pauze sau tranzitii te incetinesc si pot sa-ti afecteze siguranta.

Desigur trebuie tinut cont de situatiile in care o tranzitie se impune tocmai pentru a fi safe, de pilda daca avem o traversare expusa si zapada este inghetata, e mai sigur sa o traversam pe picioare folosind pioletul si coltarii, sau in cazul urcarii unui culoar ingust si inclinat pe care mersul pe skiuri nu e eficient, pe jos se poate cistiga un timp pretios.

Astfel apar trei coordonate pe baza carora se pot lua deciziile:

Eficienta, viteza, siguranta…

Tranzitia de la mers pe foci la ski,

Cel mai important lucru este alegerea unei baze(eventual crearea unei platforme) potrivite(comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.

Recomandarea este sa se ia jos un ski, se desprinde foca, se pune skiul in picior, se repeta acelasi procedeu cu celalalt ski.

Citeva avantaje: daca e zapada adinca, pastrind tot timpul un ski nu va afundati in zapada, aveti mai mult echilibru.

Recomandari privind pieile de foca:

dupa desfacerea de pe ski, se curata de zapada si se impacheteaza, pentru a pastra proprietatile de aderenta la ski se pot pune la caldura sub hanorac, daca partea de coborire e scurta se pot prinde cu centura ruscacului, ca sa nu pierdem timp cu desfacerea rucsacului.

Tranzitia de la ski la mers pe foci,

Alegeti un loc sigur, fara pericol de avalansa.

Adaptati-va imbracamintea pentru conditii si pentru efortul care urmeaza.

In cazul in care urmeaza o portiune scurta de urcare, nu mai ajustati claparii, chiar in detrimentul comoditatii, doar pentru scurt timp.

Tranzitia de la mers pe foci-alpinism

Efectuati tranzitia inainte de a intra pe teren dificil sau expus.

In cazul in care sinteti pe teren expus sau tehnic, asigurati-va, amenajati o regrupare daca se impune.

Alegeti momentul pentru a face trecerea de la o forma de deplasare la alta tinind cont de configuratia terenului, conditii, potentiale pericole.

De ex: daca urmeaza o portiune de traversare care poate prezenta pericol de avalansa, dar aveti o varianta directa dar mai tehnica, folosind echipamentul tehnic abordati varianta mai dificila tehnic dar mai sigura, chiar daca poate dura mai mult.

Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.

Folositi eficient echipamentul, de ex: In cazul in care aveti o portiune scurta de deplast pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin.

Recomandari:

Analizati intodeauna de unde vine pericolul si ce efect poate avea asupra voastra, va va ajuta sa luati decizii potrivite.

Anticipati momentul si locul in care veti face o tranzitie, va va ajuta sa planificati si sa executati mai usor o tranzitie.

Alegeti un tip de ruscac ce va permite sa va organizati eficient materialul utilizat.

Nu complicati lucrurile, fiti eficienti, mergeti pe ideea "keep it simple", invatati din greselile proprii si discerneti ceea ce observati la cei din jur.

Luati deciziile bazindu-va pe propria judecata cu capul limpede, nu urmati alte urme doar pentru ca ele exista.

Alegerea rutei, atributele unei rute

Citeva consideratii legate de unghiuri si perspective:

unghiul de deplasare al vostru este unghiul format intre linia pe care va deplasati si o linie orizontala desenata pe planul versantului, nu este acelasi lucru cu inclinatia pantei(care este unghiul format intre linia pantei si o linie orizontala desenata in adincime in panta din punctul in care va aflati)

O ruta optima trebuie sa asigure urmatoarele atribute: siguranta, eficienta, viteza, simplicitate.

Nu exista o strategie universala care sa poata fi adaptata in orice conditii. Deciziile se iau in mod dinamic avind grija sa gasim un echilibru intre atributele enumerate mai sus.

Siguranta inseamna a minimiza suma pericolelor, riscurilor si a potentialelor accidente, desi oricit ne dorim acesta suma nu va putea fi redusa la 0.

Fiecare in functie de pregatirea tehnica, fizica si psihica, experienta poate face o alegere sau alta.

Citeva consideratii legate de muschii angrenati in miscare:

La ritm constant, pe unghi mic sint angrenate grupe musculare mari care pot suporta efort pe timp indelungat.

In conditii dificile sint angrenate grupe musculare mai mici, pentru echilibrare si tractiune, care obosesc mai repede.

Mentinerea unui ritm de miscare si unghi de deplasare constant permit si un ritm cardiac relativ constant.

Nu ma lansez mai departe in explicatii anatomice, nefiind aria mea de expertiza, e vorba doar de citeva observatii personale.

O ruta la un unghi optim inseamna cistigarea de altitudine si distanta patrind un nivel acceptabil de efort, adica o linie nici prea directa nici prea ocolitoare.

Ruta cu un unghi mare. Eficienta in zone inguste. Efortul creste semnificativ, lungimea pasilor scade. Se utilizeaza grupe musculare mai rar utilizate pentru a ne echilibra, inseamna efort suplimentar.

Ruta cu unghi mic. Se utilizeaza grupe musculare mari. Consumatoare de timp, lungime mai mare, per ansamblu poate insemna insa si mai multa energie consumata.

Un lucru esential este alegerea locului in care se face intoarcere, acest element din deplasare fiind cel mai important din punct de vedere al efortului.

Dupa cum am precizat anterior optim este sa se foloseasca profilul si configuratia terenului cit mai mult, in cazul in care acest lucru nu e posibil, se va face o mica platforma, pentru intoarcere.

ruta spre Vf.Lespezi(Caltun), Fagaras

Luind tot timpul in calcul cele trei atribute: siguranta, eficienta si viteza, se poate "desena" o ruta optima. Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.

1.1 Sunt in siguranta acum?

1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?

1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?

2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)

2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost cit de cit constat?

2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?

2.4 Care e varianta optima in continuare?

Daca pina acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:

3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru conditia mea si a rutei?

3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?

daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.

De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.

Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.

Ca si exercitiu in timpul pauzelor reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva a-ti face la fel? Ce a-ti schimba?

Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pina atunci incercati sa puneti in balanta cit mai bine argumentele voastre.

Recomandari:

Priviti in perspectiva, anticipati ruta pe care o veti urma, nu va uitati doar la citiva metrii in fata.

Incercati sa cistigati inaltime prin traversari ascendente inainte sa ajungeti in zona bazei unui virf, evitati pe cit posibil urcusul pieptis.

Utilizati eficient tehnica de intoarcere, evitati pe teren mediu sa efectuati "Kick turn", in aceste zone e de preferat A V A turn.

Alegeti dinainte locul de intoarcere, profitind de configuratia terenului.

Cistigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.

Daca sinteti obligati sa traversati zone expuse unor pericole obiective: caderi de pietre, zapada, etc alegeti citeva zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.

Si nu in ultimul rind desenul urmelor pe care le faceti este propria voastra creatie artistica in acest context, la fel si la coborire, imbinati deci utilul cu esteticul...

Tehnici de alpinism aplicate in ski-alpinism

Dupa cum am precizat inca din start acest sport este o impletire a doua discipline fiecare in parte complexe. De accea ma voi rezuma la a prezenta citeva tehnici de alpinism, utilizate preponderent la ski-alpinism.

Desigur echipamentul se va alege in primul rind in functie de gradul de tehnicitate al terenului.

Echipamentul de ski-alpinism este cam acelasi cu cel utlizat in turele de alpinism clasic de iarna:

coarda, coltari, piolet, ham, citeva anouri+carabiniere, 1-2 cuie de gheata, 1-2 pitoane, o selectie de 2-3 frienduri, 1 set de nuci, sau o selectie de nuci, 2-3m de cordelina.

Spre deosebire de alpinismul din zonele de chei sau faleze unde echipamentul preponderent este cel de stinca, la ski alpinism mediul in care se desfasoara activitatea este mai complex si implica probleme variate: de stinca, zapada, gheata. Intelegerea modului prin care se poate realiza asigurarea in aceste medii este esential pentru siguranta voastra.

La fel ca in oricare forma de activitate care presupune riscuri, si in cazul ski-alpinismului trebuie evaluat in permanenta probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca si de asemenea care ar fi consecintele unui astfel de eveniment.

Se pot intilni astfel multe situatii in care probabilitatea unei caderi este mica sau moderata, insa consecintele pot fi grave: luati in calcul raportul Probabilitate/Consecinte

Pentru a evalua corect o situatie este esential sa ne cunoastem foarte bine atit abilitatile cit si limitele lor.

Toate deciziile se iau pe coordonatele despre care am mai discutat: siguranta, viteza si eficienta.

Sa sti cind si unde este necesar sa se utilizeze protectii, in mod optim, este ceva ce tine de experienta.

Protectii si ancore specifice in ski-alpinism:

Citeva consideratii generale:

Orice protectie trebuie sa fie dimensionata astfel incit sa reziste la eventualele forte care-i sunt aplicate.

Ancorele trebuie sa fie egalizate.

Atentie la unghiurile formate intre ancore! El trebuie sa fie cit mai mic.

Redundanta: nu utilizati o singura ancora pentru protectie decit daca sunteti absolut sigur ca poate rezista.

In cazul in care folositi mai multe ancore si una din ele nu rezista trebuie sa va asigurati ca asta nu va produce un soc la celelalte ancore.

Exersati in mediu sigur plasamentele pentru a fi eficienti si a avea o viteza buna de executie.

Pe munte viteza poate fi egala cu mai multa siguranta.

Ancore in zapada:

Exista mai multe tipuri de ancore care pot fi utilizate in zapada.

Morfologia zapezii dicteaza modul in care se construiesc acestea.

Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, sau skiurile din dotare.

In cele ce urmeaza consideram ca pentru protectie s-au utilizat skiurile.

Ancore in T:

E poate cea mai sigura ancora ce poate fi construita in zapada.

Insa rezistenta unor astfel de ancore depinde direct de tipul de zapada.

Materiale necesare: un ski, cordelina, carabiniera, zapada.

In primul rind, trebuie determinata directia pe care va fi solicitata ancora.

Partea superioara a anorei e constituita dintr-un ski si trebuie sa fie perpendiculara pe directia pe care e posibil sa fie aplicata forta asupra ancorei.

Se sapa o groapa cu ceva mai mare decit lungimea skiului, astfel incit sa skiul sa nu stea larg in groapa.

Adincimea depinde direct proportional cu densitatea, consistenta zapezii.

Oricum un minim in conditii de zapada tare ar fi cam 35-40cm.

In conditii de zapada uda sau usoara, o astfel de ancora nu e suficienta si trebuie gindita si o ancora de back-up.

Atentie: luati in calcul faptul ca rezistenta unei ancore T de zapada este determinata de presiunea pe zapada din fata ei, deci nu va deplasati prin fata ei cind o construiti pentru ca veti compromite rezistenta ancorei.

Se mai sapa un sant, pe directia de aplicare a fortei, perpendicular pe ski, prin care va trece cordelina (anouul) in care se va face asigurarea.

E important ca acest sant sa aiba ac adincime ca si santul in care e plasat skiul pentru ca ancora principala(skiul) sa nu fie scos afara din locasul lui in cazul aplicarii unui soc.

Rezistenta ancorei va fi determinata de forta pe care masa de zapada din fata skiului, va reusi sa o tina, in concluzie santul pentru cordelina va trebui sa fie dimensionat bine, cit mai mic.

In zona mediana a skiului se leaga cordelina in care se va face asigurarea.

Citeva recomandari:

La legaturi de tip Fritchi se recomanda sa se prinda cordelina pe sub axul legaturii, pentru a evita degradarea legaturii in cazul unui soc.

Pentru e evita taierea in cantul skiului a cordelinei, anoului, infasurati cu pielea de foca zona mediana a skiului inaintea amararii cordelinei.

Ancora in T se poate realiza, pe acelasi principiu, folosind: piolet, snow-pickets, ruscac plin cu echipament, sau chiar pietre sau alte obiecte ce pot fi manevrate si ingropate in zapada.

alte tipuri de ancore:

Ancore in H,

conditiile de zapada in care se poate utiliza acest tip de ancora:

Zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.

Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza ambele schiuri in paralel unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.

Se introduc in zapada cel putin pina la nivelul partii de jos a legaturilor.

Daca legatura nu intra cel putin la ac nivel luati in calcul alta alternativa...

Optim e pina la nivelul partii de sus a legaturilor.

In cazul legaturilor de tip Fritchi sau similare, se desfac si se rabateaza legatura pentru a permite intrarea lor in zapada.

Se instaleaza pe suprafata zapezii, intre cele schiuri un piolet sau ceva similar ca si rezistenta la soc, de care se va atasa anoul de care va puteti amara.

Ancora I,

este ancora ce se poate realiza cel mai rapid, fiind insa si cea mai slaba ca si rezistenta.

Conditiile de zapada necesare sunt similare cu cele ale ancorei in H, zapada consolidata sau firn.

Se utilizeaza un ski, sau ambele, infipte in zapada pina la nivelul legaturii de sus, se mentin ac recomandari ca si ancora in H, la nivelul zapezii se ataseaza un anou in care ne vom amara.

Alte tipuri de ancore :

se introduce un ski in zapada conform cu cele discutate la anora I, al doilea ski se plaseaza 1m mai sus , si vf primului ski se leaga de al doilea ski, folosind o cordelina (cel plasat mai sus) acolo unde aceasta din urma atinge suprafata zapezii. Cordelina trebuie sa fie aprox paralela cu orizontala.

Amarajul se face cu un anou atasat la skiul din vale.

Acest tip de ancora e mai sigura decit cel in I, dar necesita ca skiurile sa fie prevazute cu gauri la vf, si realizarea ei corecta e ceva mai laborioasa.

Similar cu ancora in I doar ca skiurile se pun in X.

Conditiile si modul de realizare similar cu ancora in I.

Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.

Ancore sapate in zapada (movila de zapada):

Una din ancorele cele mai solide, avind avantajul major ca poate fi utilizata pentru rapel fara sa fie nevoie sa abandonam material.

Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.

Cu cit zapaa e mai consolidata cu atit ancora poate fi mai mica ca si dimensiuni.

Singurul dezavantaj este durata de munca necesara pentru construirea acestui tip de ancora.

Forma este de picatura de apa, cu partea mai mare directionata spre deal.

Dupa ce se alege locul de constructie al ancorei si se deseneaza profilul pe teren, incepe partea de excavatie.

Atentie, in timpul constructiei acestui tip de ancora sa nu afectati consistenta zapezii in interiorul formei ancorei.

In general se sapa cam 40cm, daca aveti dubii sapati mai mult.

Partea de sus a movilei de zapada trebuie sa aiba un profil de usoara surplomba fata de verticala pentru a tine coarda in cazul unui rapel.

Dupa finalizare partea de sus a ancorei are o usoara forma de ciuperca, iar in partea de jos se intersecteaza cele doua santuri verticale prin care va coborii corda.

Riscul major la acest tip de ancora in conditii de zapada prea moale este ca movila de zapada poate fi retezata de coarda. In cazul in care zapada e prea moale se poate utiliza o piesa de echipament pentru a consolida partea de sus a ancorei. Pentru asta se pot utiliza si pietre sau bucati de lemn pentru a nu abandona piese de echipament. Folositi-va imaginatia pentru a crea o astfel de ancora si exersati inainte pentru a fi pregatiti in caz de necesitate.

Citeva principii pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor in mediu alpin:

Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura.

Profilul si denivelarile intilnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor.

In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada.

Utilizati aceste profile pentru amenajarea regruparilor, in care va puteti asigura coechipierii prin contrabalansarea cu propria dvs greutate.

Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta.

Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare.

Consolidati platformele naturale batind bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.

De asemenea formele naturale stincoase asigura de cele mai multe ori regrupari sau protectii naturale excelente.

Alegeti-va ruta in functie si de posibilitatile naturale de a va asigura pe parcursul ei.

Ancore de stinca:

o selectie de 2-3 pitoane, 2-3 frienduri si un set de nuci pentru traseele care presupun catarare este esentiala.

Alegeti echipamentul in functie de traseul pe care intentionati sa-l parcurgeti. Informati-va inainte pentru a nu cara echipament inutil sau dimpotriva pentru a nu fi descoperiti in cazul in care aveti nevoie de el.

Atentie o protectie in stinca este atit de sigura cit de buna calitate are stinca in care o amenajati!

Protectii in gheata:

Mai rar intilnita in muntii nostri pe rutele de ski-alpinism dar in functie de conditii se poate dovedi util sa avem la noi 1-2 cuie de gheata.

Pentru protectie maxima cuiele de gheata se plaseaza la un unghi de 5-10* orientate usor spre vale.

Incercati sa le plasati in zone care ofera mici platforme naturale.

Verificati calitatea ghetii inainte de a plasa cuiele de gheata, indepartati gheata putreda de la suprafata.

In cazul in care cuiul nu intra complet in gheata se ataseaza un anou de cui acolo unde acesta intra in contact cu zapada.

Pentru rapel sistemul Abalakov este nepretuit, mai ales pentru rapel.

Pentru realizarea unui Abalakov se introduce in gheata un cui cit mai lung, ideal peste 20cm la 45* in plan orizontal. Dupa ce ac intra in gheata complet se scoate...

Se introduce al doilea cui la ac unghi de 45* a.i. sa intersecteze la capat gaura lasata dupa prima introducere a cuiului.

Ideea e sa avem 2 gauri la unghi de 45* care sa se intersecteze la capete prin care vom introduce o cordelina.

Astfel se obtine o protectie in gheata utilizata in general pentru rapeluri.

Similar cu ancora sub forma de movila de zapada se poate construi o ancora movila de gheata...

Tehnica de coborire

Exista un mica ironie a ski-ului de tura. Iesirile in natura , off piste sunt pentru a evada din mediul aglomerat al ski-ului de partie amenajata.

Pentru a deveni un bun schior off piste e necesar sa fi intai de toate un schior foarte bun iar asta inseamna sa petrecem mult timp in zonele amenajate cu lifturi pentru a putea exersa suficient.

Luati in calcul faptul ca echipamentul pentru ski de tura are caracteristici determinate de un compromis intre a fi usor de manevrat la urcare si usurinta de utilizare la coborare.

Astfel de exemplu claparii de tura nu ofera acelasi suport ca cei de partie, iar legaturile de tura sunt de asemenea mai fragile si nu transfera fortele ca si cele de ski alpin.

Dar in primul rand dificultatea este data de conditiile din teren, de metamorfoza zapezii, dificultatea si expunerea rutelor de ski-alpinism si poate in primul rand a faptului ca aceste rute sunt expuse unor pericole obiective care nu sunt usor de controlat sau evitat.

De asemenea a ski a rucsacul in spate poate fi o experienta foarte bizara si diferita de ceea ce inseamna schiul in general. Alegerea echipamentului care va fi luat trebuie facuta perfect adaptata la specificul turei pe care o alegem.

Dar toate aceste neajunsuri inerente pot fi estompate printr-o pregatire tehnica si fizica foarte buna. Iar experienta are rolul cel mai important. Doar asa ne putem bucura de zilele petrecute in natura...

Skiorul care deschide drumul:
Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.
Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:
-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare
-opririle trebuie facute doar in zone sigure

Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei. Aceasta se poate produce chiar si la al doilea sau al trei-lea schior.

Skiat-ul in asigurare

Despre Avalanse: what to do, what not to do

1. Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea

2. Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare
3. Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse
4. Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor
5. Alegerea rutei
8. Tactici de prevenire si tehnica de salvare din avalansa

1. Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea

1.1 Cateva exemple de avalanse pe valea Balea:

Cea mai catastrofala avalansa din Romania e cea de la Balea, 17 apr.1977 soldata cu 23 de morti. Mai multe detalii, de pe site-ul Dl. Mititeanu:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/10-avalanse/avalansa-de-la-balea
avalansa a pornit de pe versantul Vestic al vf.Iezerul Caprei:

februarie 2009:
-avalansa declansata de ruperea unei cornise pe muchia nordica a VF Vaiuga, spre vest(valea Balea)

aprilie 2008:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul estic al muchiei Balea, la garduri, in zona valcelului mortului:

avalansa a fost extrem de puternica, declansata de ruperea partiala a unei placi in partea stanga sus a pozei, gardurile au fost jaloane.

martie 2007:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul estic al muchiei Balea

martie 2008:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul vestic al muchiei Buteanu

-ruperea unei placi de pe valea Balea (foto: Katranu)

-ruperea unei placi de vant pe valea Balea(foto: Katranu)

1.2 Avalanse pe valea Doamnei:
februarie 2008:
-versantul vestic al muchiei Balea, cauze necunoscute.

aprilie 2008
-avalanse de topire, versantul estic muchia Laita:

martie 2008

-avalanse spontane declansate de incalzirea vremii, versantul vestic muchia Balea:

1.3 Zonele in care s-au produs avalanse medii si mari, zona Balea

Schita acopera valea Balea de la Balea Lac la Balea Cascada

valea Doamnei de la Balea Lac - Curmatura Balii - Valea Doamnei - Balea Cascada

- Zonele marcate cu rosu reprezinta zonele unde s-au produs
frecvent avalanse mari si medii.

- Linia albastra reprezinta ruta aproximativa de coborare, aceasta este o recomandare, linia concreta de abordat depinde de conditiile meteo si de zapada. Aceasta linie nu este 100% sigura, dar evita zonele mari de pericol.

- Atentie!!! exista si alte zone cu potential pericol de producere a avalanselor.

- Nu exista o zona verde (sigura 100%) si nici o trasa perfecta
care sa ocoleasca zonele periculoase.

- La fiecare tura, bazat pe informatiile din buletinul nivo-meteorologic,
experienta si informatiile corecte se poate alege o ruta adecvata.

- Cereti sfatul Salvamontului, consultati buletinul Nivo-meteorologic
inainte de a aborda o coborare pe Valea Balea.

- Evitati coborarea in caz de conditii meteo nefavorabile:
viscol, ninsoare, ceata, incalzire brusca a vremii

- Atentie!!! soseaua Transfagarasan NU ESTE O RUTA SIGURA !!!
exista numeroase zone periculoase care intersecteaza soseaua

- Faptul ca a-ti ajuns la limita padurii nu inseamna ca a-ti scapat de pericol!!!
exista un numar de culoare care traverseaza zonele impadurite.

- Echipati-va corect:
Lopata, Sonda de avalansa, Transceiver-ul de avalansa sunt strictul necesar

- Invata-ti sa le utilizati corect: exercitiile de utilizare sunt absolut necesare.
Nu le ignorati: Va pot salva viata!

- Abordati rutele din zona impreuna cu cineva experimentat care cunoaste bine
zona si pericolele specifice.

- Din pacate in fiecare iarna mor in muntii Fagaras turisti, skiori sau alpinisti.
Chiar oameni de munte experimentati pot sa cada visctima avalanselor.

- De aceea educatia corecta, echipamentul adecvat si prudenta ne pot ajuta sa evitam pericolul.

1.4 Cateva intrebari despre avalanse:

Cat poate supravietui cineva surprins de avalansa?
Plecam de la scenariul cel mai nedorit. (worst case scenario).
Cineva e surprins de avalansa

Statistic vorbind sansele mari de supravietuire au cei recuperati in primele 15min.:

Dupa 15 minute totul devine mult mai problematic.
Graficul de mai sus nu-i include pe cei care au suferit traume in timpul avalansei.

In acest context, majoritatea victimelor ingropate in avalansa au decedat datorita asfixieri cu propriul CO2 expirat.

Zapada contine aprox 60-70% oxigen, asta insemnand ca victima ingropata ar putea supravietui mai mult daca nu ar fi CO2.

Pe scurt:
Pana la 15 minute victimele au sanse de 92% sa supravietuiasca.
Dupa 35min raman 27% sanse de supravietuire.
Cei care supravietuiesc dupa 35min au avut probabil un "air pocket", o zona in care au putut respira mai mult timp.

15 minute e limita care face diferenta intre viata si moarte.

Pe ca pante e mai periculos?
In functie de inclinatia pantei o statistica a avalanselor declansate de factori umani.
Graficul cuprinde avalansele cu victime din Elvetia si Canada.

Realitatea ne arata ca riscul cel mai mare e acolo unde e distractia cea mai tare:
10-25* - aici e kindergarden - scurgeri de pulver

25-30* - tot un fel de partie - avalanse tip placa in conditii de instabilitate extrema

30-35* - parca incepe sa semene a freeride - avalanse tip placa destul de frecvente, de obicei in conditii de instabilitate accentuata

35-45* - ride on baby sau zona de distractie - zona cea mai propice declansarii avalanselor, cu un maxim pe pantele de 38*, avalanse tip placa frecvente, de mari dimensiuni

45-55* - treaba serioasa, alpinistii scot coarda - avalanse frecvente, placi de mici dimensiuni si pulver(sluffs) reduc probabilitatea avalanselor in placi de mari dimensiuni

55-90* - fi serios, cine schiaza aici fara parasuta?! - avalanse frecvente de pulver(sluffs)
    reduc serios probabilitatea avalanselor in placi de mari dimensiuni

Pe care versant e mai riscant, spre Sud sau spre Nord?
Buna intrebare, tot statistic, din Elvetia ca la noi mai dureaza pana se umple baza de date, lucrurile stau dupa cum urmeaza:

Care sunt factorii care contribuie la producerea avalanselor?

2. Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare

Avalansa presupune existenta unui cumul de factori.

Zapada care acopera solul este de regula formata din mai multe straturi,care de cele mai multe ori au structura si densitate diferita si au cazut in conditii meteo (temperatura, umiditate, directie/viteza a vantului) diferite.
Stabilitatea stratului de zapada este dependenta de echilibrul, rezistenta si morfologia straturilor si coeziunea(liantul) dintre ele.
Alte atribute esentiale sunt morfologia terenului (inclinatie, profil) si conditiile meteorologice.

Ruperea acestui echilibru poate fi determinat de factori naturali sau umani.

Factorii naturali sunt:
Vantul, zapada cazuta, ploaia, soarele, ruperea corniselor, temperatura, caderi de gheata, trecerea unui animal salbatic etc...

Factorii umani sunt toti subiectii care prin trecerea pot provoca ruperea echilibrul existent al straturilor de zapada: snowmobilers, skiorii, alpinistii, snowboarders, drumetii etc.

Componente ale avalansei:
Startul dislocat, este un strat cu o oarecare coeziune care in momentul in care se rupe echilibrul aluneca (din cauza Stratului slab = stratul la nivelul caruia s-a rupt echilibrul) pe suprafata Stratului de baza (un strat solid cu coeziune puternica si priza la straturile inferioare sau sol, de asemenea in loc de stratul de baza poate fi si solul.

Stratul slab poate fi format din
- crusta de inghet determinata de ploaie, soare, zapada veche tare, vant,
- un alt tip de zapada care nu are coeziune cu straturile superioare (zapada granulata /cristale rotunjite),
- zapada cu densitate mica care nu are priza la straturile noi.

Avalansa e formata
1. din coroana (delimiteaza zona de fractura superioara si laterala)
- in acesata zona stratul/straturile fracturate se desprind si incepe acceleratia miscarii

2. urma de curgere (delimiteaza conul sau suprafata de curgere a avalansei-forma e influentata de profilul terenului)
-in aceasta zona avalansa atinge maximul de viteza si masa

3. zona de acumulare (suprafata pe care fluxul de curgere avalansei se opreste si se acumuleaza/depoziteaza zapada )
- in acasta zona avalansa decelereaza si zapada se acumuleaza, aici zapada atinge adancimea maxima

in lucru...
urmeaza:

3. Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse

4. Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor

5. Alegerea rutei

8. Tactici de prevenire si tehnica de salvare din avalansa

Suffer well

2010-12-06T23:09:00.003+02:00

9,30am
Plecam din Sibiu spre Balea.
Cerul e la cativa metri de acoperisuri si ploua marunt...
Pe masura ce ne apropiem de munte vremea e din ce in ce mai nasoala.
Nu cu mult inainte de Balea Cascada ploaia se transforma intr-o ninsoare indesata.
Urcam cu cabina la Lac, pierdem destul de mult timp, pana sa luam directia obiectivului nostru pentru samabata: muchia Balii pana pe Piscul Balii...

11,45am
In sfarsit ne legam in coarda, punem coltarii si pornim.
Suntem 4: Mihnea si Delia, Oana si cu mine.
Ninge constant, vantul se mai repede cu cate o rafala dar conditiile sunt inca OK.
Pe masura ce urcam vremea se strica din ce in ce mai tare.
Eu si Oana suntem prima echipa.
Ne miscam relativ ok poate cam incet, mai regrupam din cand in cand, combinat cu perioade de mers concomitent.

14,00pm
Ajungem in saua de dinainte de Piscul Balii. De aici ne-am putea retrage destul de lejer in ambele parti ale muchiei.
Estimez ca avem timp sa urcam pe pisc si apoi sa parcurgem si creasta orizontala pana pe un mic varf de pe care un picior accesibil coboara in firul vaii Doamnei...eroare grava...
Vantul bate cu putere spulbera zapada si arunca pe sus valuri de omat. Pare ca ninge din toate directiile.
Catararea e usoara, destul de expusa, zapada multa acopera creasta, nu prea se mai vede stanca insa nu simtim nevoia de prea multe asigurari, doar in regrupari.
Prag dupa prag ne apropiem tot mai mult de varf...

16,00pm
Ajung pe varf si regrupez la un spit batut pb pentru scolile salvamont.
Ne reunim cu totii.
Acum imi e clar ca singura solutie sa iesim pe lumina e sa facem rapel.
Problema sunt corzile, a mea de 60m si a lui Mihnea de 30m.
Luam veste de puf si pufoaice ce avem la noi pentru ca frigul musca si viscolul s-a dezlantuit...
Totul e alb, dar inserarea vine cu repeziciune.
Cobor un prim rapel foarte scurt 30m, la capatul caruia nu gasesc nimic in care sa asigur pentru un urmator rapel, in jos nu se mai vede mare lucru, de sus curge un val continuu de zapada. Mici avalanse brazdeaza peretele.
Strig la cei ramasi sus sa traga coarda sus si ma catar inapoi. Ne vom retrage pe unde am urcat...
Fac un rapel dubios, dirijat pe creasta ingusta si apoi peste cateva praguri verticale.

17,00pm
E intuneric...si urgia pare sa se inteteasca.
Oana coboara asigurata de Mihnea, penduleaza si trage o sperietura zdravana dar fara consecinte.
Valurile de zapada ne orbesc si la lumina frontalei nu se vad decat sutele de fulgi ce zboara inebuniti, sporind senzatia de haos.
Nu gasim plasamente solide, zapada acopera tot, asa ca preferam, sa ne descaram rand pe rand.
Avem doar trei frontale, viscolul urla asa ca si comunicarea e dificila, preferam sa facem lungimi scurte de 30m.

18,30pm
Regrupez in pioleti, dupa ce i-am infipt cat de bine am putut in iarba inghetata.
Tremur de frig si mai ales de incordare. Simt responsabilitatea care apasa pe umerii mei.
Sunt singurul care a mai facut traseul asta si in infernul asta de zapada si mie imi e greu sa ma orientez.
Sunt calm si cumva resemnat, un bivuac iese din start din calcul, ar fi o sinucidere curata.
Trebuie sa coboram pana la cabana, indiferent cat ar dura si ce efort presupune asta.
Toata lumea pare ca a inteles treaba asta, nimeni nu se plange, vorbim doar strictul necesar pentru a ne organiza retragerea.
Coborand demolez cornisele si parapetii de zapada pe care vantul i-a construit. Zapada aruncata declanseaza mici avalanse care curata creasta si culoarele...
Delia calca pe o mica acumulare ramasa si o alta avalansa pleaca de la picioarele ei. Se retrage cativa pasi cu un strigat de surpriza...
E uimitor cat de multa zapada s-a depus de cand am inceput sa urcam.

19,30pm
Descataratul e deja rutina, nu nimeresc intotdeauna cea mai simpla solutie dar atunci prefer sa mai incerc, lungimile sunt scurte dar avem avantajul ca putem cat de cat comunica.
Eu cobor, regrupez, protectia vine mai mult de la statul in opozitie fata de creasta fata de directia de descatarat. Oana si Delia urmeaza si apoi Mihnea incheie plutonul.
Sub mine e un loc bun si destul de comod inchis intre bolovani. Sunt dezorientat si nu mai stiu pe unde suntem...Aici e protejat cat de cat, mai aranjam echipamentul. Delia ma intreaba cat mai avem.
Desi nu stiu exact unde santem, cread ca nu mai e mult pana in saua de dinaintea-a piscului de unde se poate cobora in ambele parti.
Sper ca urmatoarea lungime va fi cea care ne duce in sa si apoi in vale.
Descatar o fata inclinata, ajuns la baza unui perete imi dau seama ca pe aici n-am mai trecut.
Am mare noroc cu o scurta repriza de acalmie si vad cateva profile de stanca si la umbra lor un culoar care pare sa scada in inclinatie.
Cateva secunde mai tarziu, vartejurile de zapada pun iar stapanire pe noi si pe munte.
Decid sa-mi incerc norocul si merg drept in jos.
Demolez metodic toata zapada acumulata la baza stancilor.
Cu un bufnet sec placa de zapada se rupe pe o suprafata pe care nu o vad dar sunetul imi da de stire ca e vorba de o fata mai larga...tot raul spre bine, insemna ca sunt aproape de culoar !!!
Descatar un prag aproape vertical si regrupez pe fata de zapada, dupa metoda deja rutinata infigand pioletii in pernitele de iarba, unde panta mai scade din inclinatie.Oricum e vorba de 50-60*.
Vartejurile de zapada aproape ma sufoca, curat din cand in cand gheata de pe fata ca sa mai salvez din energie pentru mai tarziu ca cine stie...
Oana, Delia si Mihnea se descatara si ei incet dar cu mare atentie.
Ii zoresc la cat de violent ninge ma tem sa nu se acumuleze iara zapada pe culoar si avalansa sa se repete...e putin exagerat avand in vedere ca zapada cursa a fost ninsa in peste 8h dar asa gandeam atunci...
Legam corziile una de alta si imi dau drumul direct in jos, spre valea Doamnei .
Trec peste un mic prag vertical, dar apoi panta se inmoaie, zapada e din ce in ce mai mare, semn ca ne apropiem de baza peretelui...
Simt o mare usurare, dar nu indraznesc inca sa ma bucur...mai avem destul de munca pana in Balea.
Coboram cu totii in caldare. Strangem coarda cea lunga si legati cu coarda lui Mihnea ca sa nu ne pierdem unii de altii incepem lungul drum spre casa.
E un pulver extraordinar, pana la genunchi aici jos, dar in zonele adapostite intram si pana la brau.
Nu prea simt inca oboseala, am un singur scop sa macin zapada pana ajung la cabana.
Cam trag de cei trei camarazi de arme ai mei dar intr-un final ajungem in saua Doamnei.
E straniu cum la aici atat de aproape de civilizatie natura poate rasturna totul si intamplarile devin atat de salbatice.

21,30pm
Ajungem la cabana...Ne e cam foame...

Call of winter

2010-11-28T15:38:00.005+02:00

Am urmarit toata saptamana prognozele din Balea.
In sfarsit mult asteptata zapada a venit!

Doar ca odata cu zapada au revenit si viscolul si vantul taios...
Plecam, eu impreuna cu Florin Daneliuc la 5 dimineata din Cluj.
Pana sa adoarma Florin imi tot zice cat de absurd e sa te trezesti la 5 dim si sa mergi atata drum doar pentru o zi, oricum important e ca n-am stat acasa...

La Balea Cascada descalacam din masina si sarim in skiuri, urcam pe drum pana in firul caldarii Balea, apoi cotim est spre caldarea Vaiuga.

Odata ce iesim la gol alpin ne ia in primire viscolul si ninsoarea se inteteste din ce in ce...
Nu merge pe skiuri asa ca ne cataram cu pioletul si coltarii peste pragurile ce despart cele doua caldari.

Sub zapada afanata e un strat subtire de gheata si e destul de munca sa ne cataram pe lespezile netede de stanca.

Din firul caldarii Vaiuga ne punem iarasi pe skiuri.

Aici viscolul e o adevarat furtuna de zapada, desi o pauza ar fi binevenita, nu ne prea incanta ideea de a ne opri.

Chiar si scurtele pauze pentru ajustatul echipamentului se lasa cu degete si nasuri inghetate.
Afara sunt cam -10*C, plus vantul de 80-100km/h si nisoarea completeaza tabloul.

Socoteala de acasa era sa urcam pe Buteanu si apoi sa coboram prin saua Caprei.

Inca n-am intrat in cea mai buna forma asa ca scurtam excursia, urcam pana la ora 15 apoi coboram ca sa prindem lumina pe portinuile mai complicate.

Ora 3 ne prinde in saua Vaiuga aprox 2400m asa ca dupa o foarte scurta pauza dam la vale.

Cateva reglaje fine inainte de coborare.

Se poate skia in conditii bune pana in caldarea superioara a Vaiugii si cu atentie pana la intersectia cu valea Balea, aici pe picioare cativa zeci de metrii si apoi dupa o scurta portiune pe Transfagarasan, gasim cateva limbi cu zapada acumulata de vant si schiem pana in firul caldarii Balea, la final pe drum pana la Cascada.

A fost greu da fain...aprox 1000 urcat/coborat si ceva peste 20km, zapada pulver, cu exceptia versantilor N de peste 2300m, fara strat de baza.

Cautand iarna prin Fagaras

2010-11-09T22:43:00.001+02:00

Inca din octombrie iarna ne tot momeste cu frig si zapada, cum sa-i rezisti?!
Chiar daca zapada e mai mult fotogenica decat consistenta, pe versantii nordici atmosfera aduce a iarna.

Urc la Balea impreuna cu Horia, mergem sambata pana pe Negoiu, apoi duminica facem o recunoastere pentru o tura de ski-alpinism pentru la iarna si la final urcam un frumos culoar pe zapada tare in saua dintre Laitel si Laita...

Se vad Rodnei!

Tot ce-ti poti dori e aici...

Strunga

Creasta Fierastraului

The only way is up, and sometime down...

se vede curbura pamantului! yeah right :)

Duminica

Caldarea N a Laitelului

Culoarul

Fagaras... last call of winter

2010-05-19T14:42:00.005+03:00

1 mai 2010
Balea Lac-Vremea s-a incalzit puternic in ultimele zile, asa incat profitam de, poate, ultima strigare a iernii.
Stratul de zapada e umezit in profunzime, iar firnul se lasa inca asteptat.

Ca sa scapam de aglomeratia din Balea, trecem in valea Doamnei spre varful Laita.

Caldarea pietroasa a Doamnei pastreaza atmosfera salbatica si austera a iernii, mai jos insa zapada e discontinua si aerul de primavara. Urme de avalansa sint putine, doar scurgeri de suprafata lucru care nu ma linisteste catusi de putin, mai ales ca ajungem sa urcam spre Laita pe la amiaza.

Urcarea spre Laita destul de abrupta, urcam urmand creasta NE (stanga).

Soarele deasupra capului ca si sabia lui Damocles...

Din caldarea pietroasa pornim direct pe creasta

ajunsi aprope sus urcam pe jos

banchiza de pe lac e topita semn clar al incalzirii globale:)

zapada e destul de fleasca si ne obliga la o adevarat echilibristica incercand sa mergem mai mult pe stanca

Vremea e buna, vizibilitatea e perfecta, coboram prudent cautand tot timpul refugii in zona stancilor

Pe ultima portinue o dam direct in jos...pe linia de cea mai faina panta:)

Apoi lungul drum inapoi in Curmatura Balii...

Si o ultima tura din Saua Caprei

A doua zi, adica duminica, vremea a continuat sa se incalzeasca, au inceput sa curga tot mai multe avalansse mici de suprafata.

Ne grabim sa facem o coborare de la steag ianinte ca zapada sa se strice de tot.

Apoi cum frecventa micilor avalanse creste renuintam la o coborare de pe Paltinu. Instinctul imi spune ca deja poate fi periculos...

Spre Museteica...

Trecem dinou in valea Doamnei unde facem niste coborari foarte faine pe culoare si urcam voiniceste tot pe ele si apoi pe ruta de iarna spre caldarea Pietroasa.

vf Laita...

pe culoare

arbitrul la sosire

Luni datorita infiltarilor masive de apa datorate topirii zapezii in zona pragurilor, lateral de Paltinu se va produce una din cele mai mari avalanse din sezon...

Fractura s-a produs in zona culoarului care coboara de pe vf Paltinu....detalii aici.