27-12-2007 ziua1:
Oana, Cristi , Sergiu si Radu opteaza pentru schi, eu impreuna cu Horia vrem sa ne cataram.
Tinta e custura care leaga vf. Laita de vf. Turnul Paltinului:
Custura e frumos desenata, ingusta, cu citeva turnuri, in genul muchilor nordice Fagarasene.
poze de "arhiva":
Urcam in Doamnei, apoi traversam descendent spre caldarea superioara a Doamnei si urcam in saua din estul vf Laita...
Vintul sufla si ne arunca zapada proaspata in fata. Pe prima parte a custurii mergem concomitent. Creasta ingusta si zapada instabila ma pun serios la treaba, pe unele portiuni fiind nevoit sa demolez cornisele formate.Curind gluma se ingroasa si sintem in plin white-out. Vintul s-a intensificat si sufla turbat dinspre nord. Dupa citeva ore intersectam poteca de vara.
Pret de o clipa ne gindim sa continuam pe poteca de vara care traverseaza pe sub vf. Paltinu. Dar scindurile de zapada formate de la vint ne fac sa ne razgindim rapid. Urcam pe vf. Paltinu si coborim direct spre nord pe o spinare usor conturata.
Din ceata apare in rastimpuri caldarea Balii...
28-12-2006 ziua2:
Urcam iarasi spre caldarea superioara a Doamnei, unde am identificat o possibila ruta in peretele nord-vestic al Paltinului.
Sintem trei Teo, Horia si cu mine. Dupa citeva incercari pe o fisura prea larga pentru friendurile noastre, incercam mai la stinga.
Timpul trece repede si picioarele sint bocna.
Horia se decide sa ne lase cu umbra si frigul si sa urce fata estica din vf. Laita care arata foarte tentanta fiind scaldata in soare.
Impreuna cu Teo continuam si ne cataram pe o fata stincoasa acoperita complet de un strat de 2-3 cm de gheata, pe care pioletii si coltarii prind perfect.
Aici avem mai mult succes si in curind regrupam pe o mica terasa, montind 2 pitoane si un friend mic.
Problema cea mai spinoasa ramin asigurarile, pe o lungime intreaga Teo reusind sa planteze un singur piton.
Asigurarile sint iluzorii...fiind orientate pe directia de escalada, asa incit o eventuala cadere ne-ar scoate pe amindoi din perete.
Ceea ce urmeaza e destul de dificil iar riscul e mare.
Traversam cam o lungime de coarda lateral dreapta pe o brina, apoi direct pe fata folosindu-ne de smocurile de iarba ca prize de piolet.
Intre timp Horia ajunge pe Laita si coboara...Ne intersectam cu el, ne ducem si noi sa ne dam pe ac fata acum ajunsa in umbra. Luam cu noi doar pioletii, coltarii si castile si o dam iar la deal.
Traversam pe la baza unor stinci, dupa care Teo care are coltarii setati cu un singur frontal prefera stinca si continua pe un sistem de culoare, iar eu merg pe fata de zapada inghetata.Panta e accentuata 45-50*, dar cu doi pioleti ne miscam repede. Pe ici pe colo undeva in dreapta se vad si urmele lui Horia care a preferat sa urce foarte aproape de stinci.
29-01-2006 ziua3:
Fiind ultima zi vrem sa profitam de ea in orice conditii. Mergem la gheata.
Est de vf. Paltinu, in briul de stinca care incinge versantul nordic al crestei principale spre Balea o cascada de gheata.
Zapada foarte mare si neconsolidata captuseste toata zona de sub stinci pe unde doream sa urcam. Avind in vedere conditiile de zapada, gheata dedesupt zapada mare deasupra, pe fata de zapada era prea riscant, asa incit singura optiune e sa inotam pe la baza stincilor.
Facem un fel de regrupare intr-o groapa sapata in zapada chiar sub stinci si ne legam in coarda.
Inotam din greu in zapada care ajunge pina aproape la piept pe ultima portiune, cea mai
Inclinata.
Iesim intr-un balcon format sub peretele care surplombeaza undeva in extremitatea inferioara dreapta a cascadei. Locul e comod si are si avantajul de a fi ferit de vint.
Gheata e buna.Pe alocuri alterneaza portiunile de gheta dura cu unele de gheata alburie, mai moale in care coltarii si pioletii prind excelent.
Oricum surprizele continua. Se pare ca am subapreciat atit lungimea cascadei cit si dificultatea ei. Cele 6 cuie de gheata pe care le aveam la noi se termina si Teo e nevoit sa regrupeze intr-un singur piton de gheata.
Ma catar cu grija sa nu facem vreo boacana si continui in sus in cautarea unui loc in care sa regrupez.
Ajuns iar la zapada sap o groapa si-l filez pe Teo. Undeva in dreapta gasim urmele pe care am coborit cu doua zile in urma impreuna cu Horia.
Lasam un rucsac mare cu tot echipamentul de catarat in el, il lasam la telecabina si impreuna cu Oana, Horia si inca un baiat afiliat coborim pe valea Balii pe schiuri.
Dupa ce orbecaim prin ceata de colo colo, nimerim jgheaburile de coborire si mai pe pietre mai pe zapada ajungem la drum. Pe vale e surprinzator de putina zapada.
Pe drum cei 6-7km ii parcurgem rapid profitind de urmele de snow-mobil pe care le intilnim. Gindul imi e la o baie fierbinte si o masa copioasa...exista un echilibru in toate:), de asta am fugit, acum asta ne dorim.
4-01-2007 Negoiu:
Imediat dupa revelion iarna isi reintra puternic in drepturi... In cursul noptii ninsoarea s-a oprit iar acum desi cerul e acoperit vizibilitatea e buna. Dupa 36h de ninsoare ne punem serioase probleme despre cum vom ajunge la cabana Negoiu.
Urcam cit putem cu masina, dar de la 2-3 km de Porumbacu de Sus drumul nu mai e accesibil pentru masina noastra. Si mai avem aprox12-13km de drum forestier dupa care poteca prin padure.
Cristi si Adina ramin in urma. Apar in cele din urma dar surpriza Cristi urca cu schiurile prinse de rucsac...vechile lui piei de foca au cedat uzurii si s-au rupt...hmm, e nasol.
La cariera ne oprim sa mincam. E deja tirziu (15,30) si e clar acum ca nu vom ajunge pe lumina la cabana. Se vad in rastimpuri urme vechi acoperite aproape total de zapada ale cuiva care a coborit probabil in timpul ninsorilor. Ne vor fi de ajutor pentru a ne orienta prin padure pe intuneric citeva ore mai tirziu...Pe a locuri drumul e blocat de troiene de la micile avalanse care l-au traversat.
Pe la 17 ajungem la capatul drumului...indicatorul arata 1,30h asta in coditiile de zapada mare inseamna cel putin 3-4h. Cumva Cristi a reusit sa rezolve problema pieilor de foca, in sensul ca a turnat apa pe talpa, formind o pelicula care adera la zapada putind sa urce astfel fara ele.
Dupa o zi intreaga de batut urme sint terminat. Noroc cu Oana care pe ultima portiune face si ea urme. Dupa 9 ore de efort ajungem in sfirsit la cabana.
Aici surpriza, 8 persoane erau blocate de zapada, urcasera inainte de revelion dar ninsorile incepute pe 2-01-2007 le-au blocat masinile mai jos de cariera.
In conditiile astea de zapada nu indraznim sa mergem pe altundeva decit matematic pe creasta.
Zapada e uriasa. Ne afundam pina aproape la briu in unele locuri.
O miscare brusca, zapada blocheaza schiurile si Cristi scoate din zapada legatura desprinsa de schi...ne uitam unii la altii perplecsi. Atent sa nu piarda holsuruburile le pune in rucsac si coboara inapoi la cabana.
Continui cu Oana pe muchie pina intram intr-un "vietnam" de brazi si jnepeni. N-are rost sa ne chinuim pe aici. Coborim pina la poteca de vara sa-i mai dam o incercare.
Zapada e mare si pe aici dar cel putin nu avem alte surprize.
Gasim o ruta destul de sigura pe o fata punctata de pilcuri de brazi.
Muncim din greu pina in creasta. E ceata si fulguieste in rastimpuri dar cel putin nu bate vintul si nu e frig.
Orbecaim prin ceata, apoi ne saturam, n-are nici un sens sa urcam in conditiile astea. Altimetrul indica 1900m.
Nu mai pierdem timpul, scoatem pieile de foca si o dam la vale. Zapada e perfecta pentru schi. Vine si Cristi care intre timp s-a intors la cabana si si-a reparat schiurile.
Inserarea ne prinde la schi. Sintem ca niste copii, uzi leoarca, inghetati dar pe fete a ramas intiparit un zimbet fericit.
