Ski alpinismul, incotro ?!

Ski-alpinismul incotro ?

In urma cu 6 luni am acceptat sa coordonez comisia de ski alpinism din cadrul FRAE. La acea data am propus o suma de obiective si masuri care trebuiau luate. Cum orice initiativa si propunere au ramas vreme de 6 luni fara ecou, vreau sa aduc la lumina cateva din problemele care ne framanta. Ski alpinismul este un sport dificil, periculos si scump. Astfel exista putini sportivi care sa doreasca sa-l practice la nivel competitional. Suntem o mana de oameni care de-a lungul timpului s-au implicat si au incercat sa construiasca ceva. E nevoie atat de o schimbare de mentalitate dar mai ales e nevoie de organizare, coerenta si transparenta.
E nevoie de implicare dincolo de nivelul declaratiilor pozitive si al promisiunilor fara fond. Pur si simplu: “merge si asa” nu mai este tolerabil.
PS: Desigur suntem hotarati sa continuam munca pe care am inceput-o intr-o forma sau alta…

Scrisoare deschisa adresata Federatiei Romane de Alpinism si Escalada privind disciplina schi-alpinism:

In urma cu mai bine de 6 luni urmatoarea lista de obiective au fost propuse FRAE.
Acestea urmau sa devina parte dintr-o strategie de dezvoltare a schi alpinismului in Romania.
- Crearea unui sistem de educatie pentru practicarea schi-alpinismului in siguranta
- Promovareaschi-alpinismuluipentrudezvoltareauneibazecatmailargidepracticanti
- Punerea la punct a unui sistem de selectie bine structurat si transparent pentru performanta
- Dezvoltarea sistemului competitional, atat pentru seniori cat si pentru cadeti/juniori/copii
- Identificarea unui sistem de asigurari in caz de accident, atat pentru sportivi cat si pentru organizatorii de competitii
- Facilitarea comunicarii intre forurile de organizare (cluburi, federatie, minister) si practicanti/sportivi
- Identificarea unui mod de organizare eficient si transparent, in mediul virtual,(grup de discutii) prin care sa faciliteze comunicarea intre cei implicati (comisie de ski alpinism, organizatori de competitii, sportivi, practicanti)
- Clarificarea rolurilor si responsabilitatilor pentru toti cei implicati
- ClarificareacadruluilegalpentrupracticareaskialpinismuluiinRO
- Publicareaintimputilalcalendaruluipentruactivitati,atatinterncatsiinternational
- Generarea unor proiecte de finantare girate la nivel de lot national si federatie pentru finantarea sportivilor cu potential (sistem de burse sportive)
- Structurarea unor clicluri (de ex cum este cel olimpic) pentru care sa fie stabilite niste obiective si pe baza acestor obiective sa punem la punct o strategie.
- Facilitarea achizitiei de echipament pentru cluburi si sportivi
In acelasi timp constatam lipsa de coerenta, claritate, transparenta, lipsa de profesionalism a FRAE in ceea ce priveste sportul schi alpinism. Organizarea precara si in pripa, lipsa de viziune si perspectiva ne determina sa ne exprimam public nemultumirea si ingrijorarea fata de aceasta stare de fapt.
Datorita faptul ca in timpul care a trecut nu avem nici un fel de raspuns, initiativa, propunere concreta de masuri dorim sa adresam public cateva intrebari:
Care sunt obiectivele si strategia de dezvoltare pentru schi-alpinism propusa de FRAE?
Care este modul de lucru pe care il propune FRAE ?
Care sunt proiectele pornite pentru atragerea de fonduri pentru loturile nationale de seniori, juniori si cadeti?
Care sunt demersurile pentru a clarifica organizarea de competitii de ski alpinism in RO?
Ce variante sunt pentru un sistem de asigurare pentru sportivi si oficiali ?
Cum sunt sprijinite competitiile incluse in sistemul competitional din RO, care este implicarea federatiei in acest sens?
Si nu in ultimul rand ar fi interesant de vazut prin intermediul unui sondaj cum vede comunitatea alpina din RO implicarea federatiei in proiectele comunitatii?

Asteptam cu interes raspunsul dvs,

Adrian Valean (sportiv, presedinte Vertical Sport, organizator Ski Alpinism Race Balea Lac, Suru Challenge), Janos Torok (Joe) (alpinist, skior alpinist si poli-sportiv, organizator concursuri ski de tura si ski alpinism Vladeasa, Baisoara, Balea Lac),
Ioan Neagoe (Nusu) (alpinist, skior alpinist si poli-sportiv),
Rares Manea (sportiv, coordonator sectie ski alpinism Dinamo Brasov), Radu Stanciu (sportiv, coordonator sectie ski alpinism Caraiman Busteni), Catalin Fratila (sportiv, organizator concurs ski de tura Calimani),
Ovidiu Tanase (sportiv, coorganizator Ski Alpinism Race Balea Lac),
Ion Trandafir (sportiv, organizator concursuri ski de tura Sinaia, Cheile Gradistei),
Geo Badea (organizator Bucegi winter race)
Alexandra Manea (sportiva), Andrei Preda (sportiv), Vlad Dobre (sportiv), Feri Korodi (sportiv)

MPC 2017 - cold playground

cam asa tb sa arate niste concurenti echipati corect

Exista un principiu care se aplica la orice concurs sau eveniment de sporturi montane, fie ca e vorba de Alergare montana, Ski-alpinism, Ski de tura, Escalada, MTB sau Raid de aventura.
Acesta este AUTONOMIA .

Autonomia inseamna ca orice concurent are capacitatea de a-si doza resursele, de a se echipa corespunzator conditiilor, de a lua decizii corecte indiferent de situatia in care se afla.

Inseamna ca acel cineva stie la ce se poate astepta, e familiarizat cu tehnica necesara, cu echipamentul care trebuie folosit, si stie ca experienta acumulata il poate ajuta in cazul in care se materializeaza vreun risc.

Avantul pe care competitiile de sporturi montane l-au luat in ultimii ani, au intrecut cu mult capacitatea participantilor de a se pregatii corespunzator, de a se educa, de a capata experienta.

Ambitia si orgoliul sau dorinta de a te asocia de imaginea unui eveniment de notorietate sunt normale, dar ele nu trebuie sa devina unicul atribut pe care cineva il are cand se aliniaza la start. Pentru ca de multe ori, conditiile de pe muntele te scot din zona de comfort.
Sambata care a trecut conditiile de pe munte ne-au pus in situatia in care a trebuit sa luptam (cu totii) pentru a ne pastra resursele,  echilibrul termic sau motivatia.

Din momentul in care tot echipamentul de pe tine e ud, temperatura corpului incepe sa scada. E nevoie de mult mai multe resurse pentru a pastra echilibrul termic. Cand temperatura exterioara e aproape de 0, desi senzatia de sete dispare, deshidratarea se produce. E greu sa bei apa a carei temperatura e la 4-5*C. Si chiar daca bei, e nevoie de si mai multa energie ca sa o poti procesa.

Din momentul in care temperatura corpului a scazut, chiar si cu jumatate de grad sub temperatura normala e deja greu si tarziu pentru a restabili echilibrul. Am vazut din pacate multi concurenti afectati deja de frig dar care erau imbracati ca si cum ar fi fost o zi normala de toamna. Erau deja apatici si nu pareau sa constientizeze pericolul in care se afla. Si cu siguranta aveau echipamentul in rucsac.

Atributele terenului se modifica radical cand e zapada. O banala poteca de munte devine expusa in aceste conditii. Trebuie atentie la mers, daramite la alergare. Cine nu are experienta la alergat in astfel de conditii se expune si mai multor riscuri. Mai putin de jumatate din concurenti aveau bete de ski. Acestea sunt o piesa esentiala cand muntele e acoperit cu zapada. Prognozele, indiferent pe ce site te uitai cu 7 zile inainte de start, indicau posibile ninsori. Si e responsabilitatea fiecaruia nu doar sa respecte un echipament obligatoriu sau recomandat iar la MPC betele de ski si snow-line-ul erau incluse, dar mai ales sa aiba in vedere la ce conditii se poate astepta si sa fie pregatit corespunzator.
In dimineata cursei erau 4*C. Un calcul simplu iti indica ca o buna parte din traseu va fi acoperit de zapada (la fiecare 100m D+ temp scade cu 1*C). In plus zapada se vedea de jos.

E momentul sa vorbim despre RESPONSABILITATE, PREGATIRE ADECVATA, EXPERIENTA DE MUNTE, AUTONOMIE . Pentru ca indiferent cine si cum organizeaza un eveniment acesta nu va putea niciodata sa acopere toate posibilele scenarii care pot sa apara pe munte.

In urma cu aproape o luna am organizat la Creasta Cocosului o cursa de trail running. La 3h dupa ce ultimul concurent a trecut linia de sosire locul a fost lovit de cea mai violenta furtuna din ultimii 50 de ani. Nesemnalata de prognoze, fara avertisment ! Am avut noroc ca toti voluntarii si concurentii erau deja la adapost. Dar ce s-ar fi intamplat daca erau oameni rataciti sau accidentati ?! Nimeni nu poate anticipa tot ce se poate intampla.

De aceea e esential ca fiecare sa inteleaga exact ce face si sa-si asume responsabil acest lucru.
Eu zic ca a fost pur si simplu noroc ca nu au fost incidente grave la MPC 2017, dar mai ales ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru fiecare si un moment bun sa se autoevalueze si sa vada ce si cum trebuie sa faca pe viitor.

Atrenament si pregatire nu inseamna doar cu cat pe mie alergi.
Nu doar D+ si km / saptamana sunt relevanti.

Cea mai buna lectie pe care muntele ti-o da este ca-ti pune oglinda in fata.

Depinde de fiecare daca intelege corect ceea ce vede sau alege sa-si decline responsabilitatea si sa dea vina pe altii ;)...