Revelion pe custuri fagarasene

In 27 dec urcam la cab Negoiu, pe 28 si 29 ne cataram pe cascadele din caldarea Saratii

Pe langa cataratul pe gheata invatam sa folosim protectiile pentru gheata si stanca, sa amenajam o regrupare si inclusiv invatatm sa facem Abalakov. Apoi facem exercitii de cautare in caz de avalansa folosind pieps-uri, sonda, lopata.

Monica si Stefan pe cascada...

Descoperind tainele Abalakov-ului

In 30 dec pe o vreme superba urcam pe vf Negoiu, cu Monica, Anca, Marian, Stefan, Adi si Ovi

Ultimii pasi spre varf

Toata echipa pe varful Negoiu 

 La coborare facem exercitii sa vedem cat de rapid sapam o grota pentru un eventual bivuac de urgenta

Pe 31 nu lasam garda jos ci urcam impreuna cu Anca si Marian si facem o tura frumoasa pe vf Serbota, Mazgavele si coboram prin caldarea Serbotei spre Negoiu unde ne pregatim de revelion.

In 1 ian ne dezmeticim mai greu dar apoi urcam iar la gheata si facem scoala de alpinism in circurile caldarii Saratii iar apoi ne bucuram dinou de cascadele de gheata. A fost un mod ideal de a incepe anul asa cum trebuie impreuna cu Oana, Anca, Marian si Ovi.

 Marian in escalada pe cascada de gheata...

In 2 ian impreuna cu Monica, Stefan si Ovi parcurgem una dintre cele mai spectaculoase si dificile portinuni din creasta principala Fagaraseana, Custura Saratii. Nu e deloc usor pentru ca zapada e foarte proasta, si se rupe la fiecare pas, dar reusim sa trecem fara probleme serioase.

Monica si Stefan fac un adevarat tur de forta venind din Barcaciu si intoracandu-se seara inapoi la cabana.

Urmeaza apoi pe 3 ian o alta tura foarte speciala pentru mine, ascensiunea varfului Ciortea pornind de la cabana Barcaciu, avandu-i parteneri de asta data pe Andrei si Andreea.

Dupa ce invatatm notiunile de baza pentru o astfel de ascensiune pornim la drum. Parcurgerea crestei peste varful Garbova e destul de expusa dar ne descurcam foarte bine.

Ajungem pe varf cu o mica intarziere , 20min fata de timpul propus, nu zabovim prea mult  pe drumul de retragere si ajungem la cabana odata cu intunericul..

Ajunsi la cabana stam cu totii  la o ciorba si-un ceai impreuna cu prietenul nostru Mihai, cabanierul de la Barcaciu, apoi impreuna cu Ovi coboram spre Sibiu.

Pe custurile Fagarasului

29-12-2010
E deja intuneric cand parcam masina ceva mai sus de cariera pe valea Porumbacului si pornim spre cabana Negoiu(Cristi Stoisor si cu mine). Cum suntem light, fara mult bagaj, in ceva mai putin de durata unui meci de fotbal ajungem sus 1,5h. Putina zapada si frig iar odata ajunsi sus apar si stelele pe cer...

30-12-2010
Ne trezim pe la 6am si cu prima licarire a zorilor pornim la deal pe muchia Serbotei.

Peste 2100m altitudine e alta poveste, zapada e mult mai mare iar sub cei 20-30cm de pulver e ba crusta, ba zapada intarita. Dupa ce am iesit la gol alpin frigul musca necrutator(-15/-20), iar odata ajunsi aproape de creasta bate si vantul destul de tare.

 

 

Pentru a fi protejati de vant, de pe Serbota coboram spre custura Saratii pe culoarul care margineste varful spre SE si ne gandeam sa traversam prin caldare, sa prindem piciorul S al Negoiului. Spre firul caldarii Berbecilor e foarte multa zapada adunata la baza versantilor de viscolele trecute. Asa incat decat sa inotam in zapada mai bine mergem pe custura...

Ne intoarcem in custura si intram in zona ei orizontala si continuam matmatic pe creasta. Zapada e in general buna dar alterneaza zonele cu acumulari cu cele de zapada intarita si cornise neconsolidate.

 Nu e foarte dificil dar arata spectaculos. Principala problema vine de la zonele in care zapada adera la tot felul de fete cazute de stanca si nu face priza foarte buna rupadu-se...Dar cu atentie trecem fara probleme.

 Cateva rapeluri dirijate, scurte ne scot de pe varful Saratii spre saua Cleopatrei. Cum vantul care bate constant si destul de tare ne-a secat pana acum decidem sa nu mai continuam spre varful Negoiu, desi timp am fi avut berechet.

 

 In mod normal nu as fi coborat pe linia traseului de vara, dar acum locul e deja dezamorsat...
Un grup de trei persoane a urcat pana in sa si apoi a coborat pe acelasi drum.

Versantul desi incarcat cu zapada e brazdat de urme iar cei care au coborat inaintea noastra l-au framantat suficient ca potentialele placi sa fie rupte(cateva placi in formare am observat in zonele de sub marile stanci care strajuiesc partea inferioara a seii Cleopatrei).

Un lucru e clar n-as fi urcat pe aici in conditiile astea de zapada pentru nimic in lume.
O ruta cu mult mai sigura, considerand ca pana la 2100m e foarte putina zapada si avand in vedere ca probleme potentiale e mai probabil sa apara de la Piatra Pranzului in sus(exceptie face doar primul culoar de la caldarea saratii spre V, unde de obicei se formaza o placa mare si avalansele sunt destul de frecvente) e sa urci pana sub strunga Ciobanului si apoi pe un picior inclinat si stancos ce urca in paralel cu custura Ciobanului iesi in creasta principala in apropierea vf Negoiu Mic.

Ne dam pe fund pana aproape in firul caldarii, o scurta pauza de pranz la umbra si in ger apoi traversam tot pe traseul de vara pe la poduri inapoi la cabana.

Maine e anul nou: La multi munti ani !