Retezat windchill vs sunny sunday

Sambata 12-feb-2011
Ziua de sambata a inceput in jurul orei 0 can am ajuns la Gantiana, in Retezat Alin si Horia din Timisoara, Ciprian si cu mine venind dinspre Cluj
In acelasi timp la Gentiana sunt deja prietenii nostrii de la CAR Univ Cluj, intr-un grup numeros 20persoane veniti pentru memorialul lui Cuxi.
Zorii au venit impreuna cu viscol si ninsoare. Unele rafale sunt atat de puternice incat par ca vor smulge acoperisul. Nu avem sperante prea mari de vreme buna, cel putin pentru ziua de sambata dar asta nu
inseamna nici cum ca o sa ne petrecem ziua in cabana. 
Asa incat pornim pe la 10,00am sa ne incercam norocul. In curand muntele si furia viscolului ne iau in primire.
Impreuna cu Horia si Alin se mai alatura si Claudiu de la CAR.Dupa ce trecem de primul prag incepem sa intelegem ce ne asteapta. Vant constant puternic cu rafale de peste 100km/h, vizibilitate scazuta, white-out pe alocuri. Nu e foarte frig dar vantul puternic face ca totul sa devina mult mai complicat. Urmele se astupa la cateva minute dupa trecerea noastra.

La Bordul Tomii facem prima oprire sa mai ajustam echipamentul. Alin decide sa se intoarca la Gentiana, nu e asa amator de viscol. Eu impreuna cu Horia si Claudiu suntem hotarati sa profitam cat mai mult de faptul ca suntem pe munte chiar si in conditii mai aspre.
Continuam spre saua Stanisoara. Ne intalnim cu cateva grupuri care din cauza viscolului se retrag spre cabana. Toti ne recomanda ingrijorati sa ne intoarcem la adapost...Pana la urma excursia noastra e 100% asumata si scopul ei este de fapt un mic de test de anduranta in conditii mai deosebite.
"Beneficiem" cam de aceleeasi conditii si dupa ce trecem in valea Stanisoara. Ne indreptam spre puternicul picior care urca din valea Stanisoara pana pe varful Retezat. Vantul bate puternic dinspre NV.
Socoteala nostra inca de la cabana este ca adapostiti de acest picior urcand pe flancul lui SE vom fi oarecum la adapost.
A fost un calcul perfect...Vantul nu mai e asa nebun si ne permite sa urcam intr-un ritm destul de OK.
Ba mai mult pe masura ce castigam altitudine vantul risipeste norii, avem parte de o vizibilitate rezonabila si avem cateva reprize, e drept extrem de scurte, de soare. Zapada este in general mare si neconsolidata, alternand insa cu placi in formare.
Alegem o linie de urcare printr-o zona cu lespezi mari de stanca care puncteaza versantul inclinat de zapada. Urcam sustinut pana intr-o sa a crestei. De aici vom fi la mila vijeliei...
Urmeaza partea mai expusa si tehnic si la intemperii.
O serie de rafale foarte puternice ne fac sa ghemuim in zapada si sa asteptam ancorati in pioleti sa se potoleasca. Unele rafale au peste 100km/h poate chiar 120km/h.
Chiar daca va trebui sa ne retragem de aici suntem multumiti, daca pana aici am ajuns asta e, macar ne-am miscat.
O scurta acalmie ne da iar sperante. Fara alte vorbe pornim iar in sus, mult nu mai pare sa fie...
Muntele ne da ragaz exact cat sa ajungem pe varf si se dezlantuie iar. Pe varf stam ceva mai putin de 1 minut, dupa care pornim pe retragere pe acelasi drum. Cu urmele acoperite dibuim drunul prin viscol din lespede in lespede, evitand culoarele si fetele periculoase incarcate cu zapada. Ajungem insa repede la locul in care ne-am oprit laurcare sa punem coltarii. Ochelarii de ski sunt incarcati cu gheata si sunt complet inutilizabili, asa incat pentru a nimeri mai usor retragerea am coborat fara ei. Acum am o fatza de mos craciun autentic :).
La adapostul relativ al unui perete curat ochelarii de gheata doar pentru cateva minute cand iar ingheata. Oricum nu prea mai conteaza de vreme ce de aici vom cobora doar pe firul vaii spre cabana Pietrele.
E deja ora 15. Ne retragem prin white-out si viscol care acum bate direct din fata.  Vantul nu pare sa-si fi pierdut forta asa ca mai rabdam pana la intrarea in padure. Suntem rupti de foame si sete, nu prea am avut parte de pauze din cauza conditiilor dar gandul la ciorba de la Pietrele ne da aripi. La ora 16,30 intram in cabana...

Duminica 13-feb-2011
Vremea s-a linistit inca de cu seara asa ca dimineata e idilica, soare, vant usor si ger (-15*)
Urcam spre creasta Pietrele: Alin, Horia, Claudiu si eu. Renuntam sa mai luam coarda sau alt tip de echipament (ham , anouri etc) lucru pe care o sa-l regretam in scurt timp.
Urcam sustinut printr-un culoar incarcat cu zapada, plin de arbusti si jnepeni.Urcusul e abrupt cu cateva pasaje verticale. Iesim foarte bine in partea in care creasta devine accidentata.
Fara sa fie dificila creasta Pietrele ofera insa destule pasaje expuse, iar noi ne gandim la toate corzile pe care le-am lasat in cabana. Fiecare isi alege zona in care se simte mai bine: Alin si eu mergem matematic pe creasta aeriana dezgolita aproape de tot de zapada iar Horia si Claudiu aleg un traverseu foarte expus si un urcus abrupt peun culoar.
                            photo: AlinTanase                                              photo: AlinTanase
Pana la urma problemele au fost mai depasite cu un strop de atentie iar noi continuam sa urcam creasta intr-o zona frumoasa care ne ofera un peisaj de basm. In fundal e vf Retezat si traseul nostru de ieri...(de pe varf drept in jos)
Alin si Horia pe creasta aeriana, bucurandu-se de soare si munte.

De aici se vede si maibine in fundal ruta noastra de ieri: e piciorul care practic imparte poza in doua.

Claudiu fiind cel mai tanar deschide drumul...
Creasta fotogenica si formele pe care vantul le-a construit in zapada.

Intre cateva sedinte foto ajungem aproape de saua Pietrele.


Planul intial era sa continuam pana pe Peleaga dar lenea ne-a biruit asa ca preferam sa o lalaim pe creasta si apoi sa coboram direct spre valea Pietrele.
                                          photo: AlinTanase
 La joaca in Retezat, vorba lui Alin.
                                           photo: AlinTanase
Giumbuslucuri ca la circ: Ui asa batea vantul ieri (Horia catre nepoti :) )
                                            photo: AlinTanase
 Si de pe varf ne-am luat avant si am facut base-jumping...
                                            photo: AlinTanase

                             photo: AlinTanase                                              photo: AlinTanase
                                            photo: AlinTanase
                              photo: AlinTanase                                              photo: AlinTanase
Si alte exercitii de tras pe fund...
                                           photo: AlinTanase
                                           photo: AlinTanase
Poza asta a fost botezata: The Good The Bad The Ugly (dr->stg) eu oricum raman pe acelasi post:)
                                            photo: AlinTanase
                             photo: AlinTanase                                                photo: AlinTanase
La sfarsit cateva teste de anduranta: Ce pateste un om daca il impodobesti cu un ruscac cu viteza intiala.
Omul care da viteza intiala desigur...:)
                                           photo: AlinTanase
FIN 

Pe ski-uri pe muchia Laita

5-6 februarie 2011
Urcam la Balea Oana, Ioana S, Cristi St, Adi B si Adi V. Initial avem ceva emotii din cauza vantului puternic.
Dar pana la urma urcam cu cabina la Balea Lac. De aici fara sa zabovim pornim Cristi, Adi si eu spre muchia Laita.
Dupa ce traversam valea Domanei prin zona lacului urcam spre curmatura varoasa. Aici avem primul avertisment. Se fractureaza o placa la o mica ruptura de panta...
Deja e destul de tarziu, trecut de 11 si soarele e puternic, ne grabim sa ajungem cat mai repede sus.
Vantul bate sustinut mai ales in zonele de creasta.
Urcam pe linia unor bolovani pe care-i vedem iesind din zapada. Cand ajungem aproape de creasta desi era tentant sa facem un traverseu care ne-ar fi scos intr-o mica sa , preferam sa dam jos ski-urile si sa urcam abrupt pe picioare ultimii 100m.

In creasta continuam pe skiuri. E multa zapada acumulata de vant, asa incat mergem, aproape matematic pe creasta atenti la cornisele dinspre E (valea Doamnei)
Pastram o distanta cat mai mare intre noi, peste 40m.
Nu dupa mult timp intr-o zona de mica inclinatie primim al doilea avertisment. Pe o suprafata destul de mare zapada se fisureaza cu un sunet urat, de data asta fara sa plece...
Ne apropiem si mai tare de creasta si implicit de cornise...Suntem aprox la 2250m
Ajungem la o mica ruptura de panta, aprox 25-30*, unde zapada se fractureaza dinou, de data asta declansandu-se o avalansa spre valea Doamnei (aici inclinatia era mai mare 35-40*). Fractura s-a produs de la locul in care ne aflam propagandu-se pana la 40-50m mai sus. De asemenea zapada s-a fisurat si spre V, dar fara sa plece.
Nu mai asteptam un alt avertiment asa ca decidem sa coboram.
Skiem cu mare atentie pe urmele de urcare, fara sa intram pe versant-ul V.
Coboram fara alte evenimente inapoi la lac. Aici ne intalnim cu Oana si Ioana si skiemimpreuna restul zilei...
Oana in action...

Thin line of shadow...


zapada isi face de cap pe vale
parsiva lucrarea asta a vantului
a doua zi dupa si mai mult vant pulver-ul dispare aproape de tot asa ca skiul nu mai e asa distractiv dar devine pur sportiv, efort-si asta conteaza.
Urc de capul meu spre saua Caprei dar cum s-a adunat multa zapada pe culoar-ul final prefer sa ma dau jos, fara ajutorul vreunei avalanse...
La amiaza dupa alte cateva coborari din saua Balii o luam pe vale spre Cascada...