Update 8 mai, EXPEDIŢIE HIMALAYA, CHO OYU 8201m

Update 8mai
ÎNAPOI LA ABC 5760m ALT MAX ATINSĂ 7200m C2
Tentativa de vârf a fost întreruptă de condiţiile de vreme.Altitudinea maximă atinsă a fost tabăra 2 (C2) 7200m. După o noapte în C1, după ce am ajuns în white-out şi ninsoare în C2 ,am decis să mă retrag datorită modificării radicale a prognozei meteo. Practic nu mai există fereastra de vârf  luni, urmează 3-4 zile cu ninsori abundente şi vânt puternic. Ieri am coborât de la 7200m direct  în ABC (advanced base camp). Azi se văd căciuli negre peste toate vârfurile de  7000m+ din zonă.

Camp 2 după furtună de zăpadă

(foto:http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image162.jpg)

Update 5 mai
Aclimatizarea e ok, să înceapă SUMMIT PUSH!
Avem un fel de fereastră de vârf luni dimineaţa, aşa că mâine reîncepem urcarea. Avem echipată deja tabăra 1 (C1 6500m), pt. a avea viaţa mai uşoară trebuie să duc un cort şi provizii în C2 7200m. Din păcate ruta nu e amenajată nici până în C3, iar cel mai important e deasupra de C3. Vremea e în continuare foarte instabilă, reprize de ninsoare cu viscol  în fiecare zi şi încă e foarte frig. Ţineţi pumnii !

(foto:http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image101.jpg)

Update 1 mai
HRISTOS A ÎNVIAT!
C1 6400m, ECHIPARE TRASEU SPRE C2 7200m, ALT MAX ATINSĂ 7000m, ÎNAPOI ABC 5760m
Am ajuns ok în C1, am pus cortul şi-am făcut ceaiul şi o supă chinezească picantă şi ieftină. Am dormit  destul de rău noaptea,m-am trezit cam slăbit, dar după ce am reuşit să mănânc ceva pe la 10 dimineaţa mi-am revenit şi am dat-o la deal spre C2 împreună cu un suedez. Am urcat foarte bine, mă simt excelent şi reuşim să echipăm cu coardă fixă o bucată de traseu mai dificilă spre C2. Ajungem până la 7000m şi se strică vremea, bate vântul f tare, coborâm repede spre C1 cu planul să ajungem ziua următoare să facem depozit în C2.
Planul nostru e dat peste cap de vreme, începe să viscolească şi se face foarte frig, sunt -20C în cort, dorm cu costumul de puf pe mine, mă trezesc dimineaţa cu cortul plin de zăpadă, afară e white-out şi viscol aşa că iau decizia să cobor spre ABC. Am ajuns în ABC ok, sărbătoresc şi eu Paştele, toată lumea a coborât azi de pe munte. Ne-am regrupat şi aşteptăm vremea bună.

Sper să ningă zilele următoare, din ce am văzut ieri mai sus de C3 e foarte periculos, cad pietre şi gheaţă.. Din C1 în C2 e multă gheaţă, dificil dar safe.

(foto:http://www.markhorrell.com/wp-content/uploads/route.jpg)

Deasupra C1 în drum spre C2, stânga sus se vede Shishapangma 8027m

(http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image125.jpg)

Update 27 aprilie
ECHIPARE TABĂRA C1 6400m ŞI ÎNAPOI LA ABC 5760m
După ceremonia Puja şi alte treburi administrative ce ne-au ţinut în ABC până luni, după ce s-a mai calmat vântul, marţi dimineaţa am pornit încărcat de bagaje spre C1 . Din păcate este zăpadă puţină, va trebui să duc schiurile pe rucsac o vreme după cum arată acum muntele. Urcarea spre C1 e foarte obositoare, 6 ore de echilibristică pe un grohotiş dificil . Ultimii 500m calci doar pe 'farfurii'  instabile. Am făcut un depozit în C1 unde am lăsat două corturi, clăparii, butelii de gaz, piolet, colţari. Coborârea la ceaiul din ABC a durat  cam 2h30. E de muncă la greu, uzură multă, la urcare am mers grupaţi, dar la coborâre am dat-o la vale mai repede.
Planul pe zilele următoare ar fi: azi şi mâine sunt în ABC la odihnă, vineri urc iar în C1, sâmbătă sper C2 şi duminică ABC, să vedem dacă ne permite vremea!

spre C1

(foto:http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image117.jpg)

C1

(foto:http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image119.jpg)

(foto:http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image094.jpg)

Update 22 aprilie
TABĂRA DE BAZĂ AVANSATĂ ABC 5760m
După două nopţi petrecute în tabăra de bază la 4900m, după ce o parte din bagaje au fost trimise pe iaci căre ABC, după încă o noapte în tabăra de bază intermediară la 5300m şi după un drum obositor pe morenă, am ajuns în sfârşit la odihnă, la cort în ABC ! Vremea nu e strălucită, a fost foarte vântos şi deocamdată ninge...

(http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02_files/image095.jpg)

(http://ai.stanford.edu/~latombe/mountain/photo/cho-oyu/cho-oyu-2001-02.htm)

Update 19 aprilie
TABĂRA DE BAZĂ 4900m
Suntem în plin deşert la 4900m, vârful se vede minunat de aici. Arată bine!

(foto: http://www.thousandwonders.net/Cho+Oyu)

Update 18 aprilie
De pe drum - Everest ne face cu ochiul ;)

(foto: Adrian Vălean)

Update 17 aprilie
TINGRI 4900m
Azi şoseaua (calitate bec!) ne-a dus şi până la 5200m! Aclimatizare pe microbus! Vizităm nişte mănăstiri după un hike până la 4900m pe ceva deal din zonă.

(foto: Adrian Vălean)

                                                              

(foto:http://www.travelphotogallery.net/tibet/tingri/tibet-tingri-photo-13.jpg.html)

Update 16 aprilie
XIGAZE  3900m
Am ajuns la Xigaze, la 3900m., am traversat podişul arid al Tibetului, infrastructura e impresionantă, mare parte din drum am mers pe autostradă, iar apoi pe un drum asfaltat care e în condiţii foarte bune. La hotel condiţii excelente! Mâine pornim spre Tingri 4900m unde vom sta două zile, iar de acolo în sfârşit o să urcăm pe jos până în tabăra de bază.

(foto:http://www.wikiwand.com/en/Samzhubz%C3%AA_District)

(foto:https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Shigatse_Dzong.jpg)

Update 15 aprilie
LHASA
În scurta noastră şedere în Lhasa am vizitat mănăstirea Potala, centrul spiritual al Tibetului. Acum un loc sufocat de turişti, în care cei ce se rugau erau pur şi simplu daţi la o parte ca să facă loc valurilor de vizitatori....
În general sunt un pic dezamăgit de oraş, clădirile tradiţionale au fost înlocuite cu betoane într-un stil care din păcate nu ne este deloc străin...Totuşi există încă mici insule care au supravieţuit intensităţii cu care cultura tibetană este nivelată.

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

(foto: Adrian Vălean)

Mănăstirea Potala e amplasată pe o colină la altitudinea de 3700m.
Mâine continuăm drumul spre Cho Oyu!


Update 14 aprilie
LHASA "The land of snow" 3500m
Am ajuns în Tibet!

(foto : http://www.tibettravel.org/)

Update 14 aprilie
In sfarsit ne-am imbarcat catre Lhasa, Tibet (China), dupa un sejur prelungit la Kathmandu, timp in care am prins si anul nou nepalez (suntem in 2073 :) si 2 mici cutremure...
Cea mai mare parte din bagaje le-am trimis deja si ne vor astepta in BC.
Voi fi intr-o expeditie internationala cu 1 slovaca, 1 francez, 1 spaniol, 1 suedez, 1australian, 1 elvetian si un roman, asa ca intr-un inceput de anecdota :)...

Imagini de la "revelion" lui 2073

Azi, 6 aprilie 2016 incepe aventura :)

Manaslu - Varful marilor sperante - partea II

Un proiect sprijinit de Consiliul Judetean Sibiu

Prima parte I

Partea a II:

Dimineata cand se lumineaza, in jur de 5am, plafonul de nori e la cativa cm de acoperisul cortului si ninge sustinut...Se pare ca vom avea o problema. Il trezesc pe Vlad si ii spun ca trebuie sa coboram cat mai repede inainte ca pantele periculoase dinspre C1 sa se incarce cu zapada...

Incepem sa ne pregatim pentru retragere. Vasi iese si el din cort si intreaba daca coboram. Deocamdata nu e foarte multa zapada dar ninge tare si bate vantul. De fapt cea mai mare problema e vantul care poate sa acumuleze pe pantele abrupte dinspre C1 cantitati mari de zapada. Vlad se cam lalaie nu foarte convins ca trebuie sa coboram...Pornim intr-un final in jur de 6,30am. Deja sunt peste 30cm de zapada proaspata...pe plat.

Cum suntem primii care coboram trebuie sa facem urme iar coarda este complet acoperita de zapada. Cum a jungem la pragurile din icefall realizam pericolul: mari cantitati de zapada adunate de vant stau intr-un echilibru precar agatate de peretii de gheata. De ce mi-a fost frica n-am scapat. Mergem cu grija pe cateva treversee mai expuse apoi ajungem la baza primului culoar inclinat la 45*. Incep sa sap in zapada dupa corzi si apoi sa demolez acumularile de zapada formate. Un prim succes - zapada pleaca cu un bufnet sec...Odata curatat culoarul cobor rapid fara sa mai rapelez doar tinandu-ma de corda. Apar si Vasi si Vlad si le strig sa se grabeasca pentru ca la cum ninge si bate vantul in 10-15min se acopera la loc. Observ ca mai coboara cineva dupa noi, probabil unul din spanioli care aveau tabara 2 ceva mai jos de noi.

Ajung la un traverseul expus si foarte lung care e incarcat foarte tare. Coarda fixa traverseaza versantul fix prin mijloc...nici vorba sa putem trece...Urc pana la baza peretelui de gheata si incep sa traversez deasupra acumularii pe la baza lui.

Zapada de la picioare e foarte instabila dar pleaca doar in catitati mici...Dupa cativa metrii ajung la o burta de zapada construita de vant care pare sa se continue in jos. Acorez pioletul in gheata ma asigur in el si incep sa demolez. Zapada pleaca cu zgomot de pe intregul versant. Am o senzatie de vid cand vad cum o placa de aproape 1m si 50-60m latime pleaca de la picioarele mele. ma reintorc la coarda si cobor, apoi urmeaza un culoar inclinat de gheata si apoi scara peste o crevasa foarte mare. Pe culoar trag o sperietura buna cand o brazda de zapada curge pe culoar si in prima faza am crezut ca vine o avalansa mai mare...Dupa ce trec de pod urmeaza o portiune mai ferita unde astept dupa Vasi si Vlad si ne regrupam. Urmeaza o traversare de cateva sute de m orizontala care are deasupra un lung culoar care colecteaza tot versantul NE al muntelui. Il traversam in fuga, dar nu se mai intampla nimic. Ajungem cu bine in C1 intr-un timp record, undeva la 40min.
Dezgropam corturile din zapada, luam coarda pentru ca deja toate crevasele sunt acoperite cu poduri fragile de zapada si continuam spre BC. Cum suntem singurii care avem coarda, in spatele nostru se aduna un alt grup care doreau sa coboare din C1 dar cum nu se mai vede nimic din poteca si nici din corzile fixe asteptau sa vina cine sa deschida drumul. Gasim dupa cateva minute si corda fixa si coboram in BC fara alte peripetii.

Urmeaza inca o zi de nisoare continua si apoi vreme buna.

In dimineata insorit urcam cu totii, inclusiv Mike, in C1 sa vedem ce-i cu corturile. E vanzoleala mare pe munte, expeditiile comerciale care urcasera cu 2 saptamani inaintea noastra vor incerca varful zilele care urmeaza. Aflam asta pe drum si suntem descumpaniti...stim ca e o oportunitate pentru noi dar  nu am finalizat programul de aclimatizare, nu avem tot echipamentul care trebuie la noi si mai ales in cele 10 zile de cand suntem pe munte am muncit din greu sa echipam ruta si am avut o singura zi de repaus...hmmm

Ajunsi in C1 muncim din greu sa scoate echipamentul din corturi, sa inclocuim cortul distrus de zapada si vant si sa-l recuperam cat mai putem pe celalalt.

Dureaza destul de mult, intre timp Vasi decide sa coboare in BC, iar eu cu Vlad inca luam in calcul varianta sa urcam spre varf. Seara insa dupa o chibzuiala buna imi dau seama ca n-am avut deloc timp de odihna asa incat decidem sa coboram in BC dimineata si sa ne odihnim si refacem pentru o alta fereastra de vreme buna.

Dimineata superba in noul cort...

rasarit de soare la 5700m

Coboram in BC la odihna...speram sa fie bine cortul nostru din C2...

ACTIUNE DE SALVARE PE MANASLU
In 25 septembrie o echipa formata din doi slovaci se indrepta spre varf. Unul a renuntat si s-a intors mai repede in taberele inferioare, celalalt a continuat ascensiunea si a ajuns foarte tarziu pe varful Manaslu. Din pacate la intoarcere din cauza epuizarii si probabil a vremii nefavorabile s-a pierdut.
In 26 septembrie seara, 4 sherpa  - Mingma Tengi Sherpa, Dawa Temba Sherpa, Ngima Sherpa si Ang Furba Sherpa - au urcat intr-o actiune de salvare. Trebuie mentionat ca nici unul dintre ei  nu faceau parte din compania contractata de cehi.
In 27 septembrie la 8.30 dimineata cei patru au ajuns la 7800m langa varful secundar unde l-au gasit in viata pe slovacul disparut. Acum slovacul   fost coborat in siguranta pana in C3 6800m de unde a fost salvat cu elicopterul. Apoi au urmat alte 2 zile de furtuna, ninsoare si vreme rea...Cum se indreapta vremea vom incepe tentativa de varf.

Pe 29 septembrie plecam din BC, prognoza spune 1 si 2 vreme buna, 3 vreme ok dimineata apoi se strica iar. Practic ferestra este extrem de mica iar orice greseala sau intarziere poate sa coste scump...Urcam cu totii dinou, Vasi, Maki, Vlad si eu in C1, dormim o noapte si continuam spre C2.

Toate grupurile care au ramas pe munte, aprox 40 persoane urca spre taberele superioare.

Noi ne sincronizam cu colegii si prietenii nostri italieni cu care ne intelegem foarte bine...La fel si cu Erik si colegii sherpasi.

Pe culoarele de gheata e deja mult mai multa zapada si sunt mai usor de urcat...

Cand ajungem in C2 avem o surpriza neplacuta cand descoperim cortul lasat acolo complet acoperit de zapada. Cand reusim sa-l scoatem de sub zapada avem o alta surpriza care ne amaraste. Tot ce am lasat in cort e ud sau complet imbracat in gheata: Pufoaica si pantalonii de altitudine a lui Vlad, pantalonii de varf a lui Vasi iar sacul meu de dormit e jilav. Discutam si ne sfatuim sa vedem ce sa facem. Cu ce echipament avem e clar ca doar 2 oameni mai pot sa urce. Echipamentul meu e ok de bine de rau, exceptie face sacul de dormit, dar din ce mai au Vasi, Vlad si Mike se poate face echipament pentru maxim inca un om...Mike decide sa puna la dispozitie pufoaica lui iar Vasi pantalonii pentru Vlad. Ei vor urca cu noi in C3 si apoi vor cobora...

Inlocuim cortul distrus cu un BD first light, un cort de asalt foarte usor dar subtire si intr-un singur strat si petrecem o noapte lipsita de confort intr-un adevarat icebox...

Dimineata suntem ocupati sa ne uscam, eu sacul de dormit care de la condens si ghata de pe interior s-a udat si mai tare si Vlad pantalonii de puf. Pornim apoi spre C3...E o zi extrem de calda iar temperatura la contact e foarte ridicata undeva la +40*C. Apoi cand incepe sa se innoreze si sa ninga temperatul scade rapid sub -10*C.

Ajungem in C3 la 6800, Vasi si Mike ne ajuta cu topitul zapezii pentru apa. Ne luam apoi ramas bun si ei coboara spre BC...

Ne apucam de gatit si facem planul pentru a doua zi.

Noaptea care urmeaza e la fel de inconfortabila. Sacul meu de dormit ud a inghetat si desi nu pot sa spun ca am tremurat de frig fiind totusi bine imbracat, n-am dormit deloc bine. Am racit si aveam nasul infundat trebuia sa respir doar pe gura iar gatul era inflamat. Am baut un ceai facut de Vlad in timpul noptii si asta m-a ajutat sa prind un pic de somn. Problema e ca dimineata nu puteam sa inghit absolut nimic. Nu am vrut sa ma risc sa urc asa in C4 dar nici nu voiam sa cobor...

M-am gandit sa urc spre C4 fara bagaj, sa vad cum simt si cum e vremea si apoi mai vad. Ne-am trezit la 5am, iar dupa ce am am baut o cana de ceai am pornit in sus...Cum eu nu sunt hotarat sa urc spre C4 ii las down suit-ul meu. Vantul a acoperit urmele si corzile spre C4 si in continuare sufla sustinut.

De jur imprejur norii se aduna si plafonul urca din ce in ce mai mult.

Urc o vreme impreuna cu 2 sherpa ai echipei italiene. Ma opresc din cand in cand sa filmez si sa fotografiez.

Sus spre varf vantul sufla cu putere si nori lenticulari acopera varfurile din jur. Am o senzatie foarte familiara care imi zice ca vremea o sa se strice. Ma simt mult mai bine daca ma misc dar gatul nu-mi da pace. De abia inghit si in sec. Ma intorc de la 7200m convins ca in cursul zile o sa se strice vremea de tot.

Ma intalnesc cu Vlad care urca spre C4 impreuna cu grupul de italieni. Ii spun si lui observatiile mele legate de vreme si apoi cobor. Vreau sa ajung in BC inainte sa ma prinda ninsoarea pe munte...

Din C2 incepe sa ninga. Vasi si Mike au dezechipat C2 si C1 unde au lasat un mic depozit de mancare si gaz dar primusul l-au luat jos iar al meu a ramas la Vlad. Mai am cam 0.5L si deja sunt destul de dezhidratat dupa o zi petrecuta in jur de 7000m...

Cobor cu atentie spre C1 dar nici aici nu e nici un primus...cobor incet spre BC

Vasi a dezechipat C2 si a coborat cu un rucsac urias peste 30Kg din C1...Ajung dupa-masa in BC. Vremea e rea si ninge tare. Primesc si un avertisment de vreme rea de la meteorolog pe sat tel. Seara cand vorbesc cu Vlad la radio ii spun de avertisment si il sfatuiesc sa coboare cat mai repede...
Noaptea s-a stricat vremea peste tot pe munte si a batut vantul foarte puternic in C4, asa incat dimineata toata lumea a coborat...Fereastra de varf nu s-a confirmat din pacate. Din fericire in ciuda vremii rele toata lumea a coborat in siguranta de pe munte.

Odata ajunsi jos am mai discutat despre posibilitatea de a ami ramane pe munte dar vremea a fost foarte rea a nins 3 zile incontinuu, in BC a plouat iar prognozele din pacate nu s-au prea confirmat vremea fiind extrem de variabila. Au urmat 2 zile de pregatiri dupa care am inceput marsul de retragere de pe munte.

In drum spre Katmandu am aflat ca in C3 dupa ninsori s-a declansat o avalansa de mari dimensiuni care a distrus si a acoperit partial C3. Se pare ca intradevar am plecat la timp. Practic sezonul a fost foarte scurt iar noi din pacate am ajuns pe munte destul de tarziu...

Marsul de retragere l-am facut foarte repede, cate 2 etape / zi fata de urcare.

Dinou la jungla si la caldura...e bine sa fi inconjurat de verde. Incet incet raceala si durerea de gat dispar...

Popas la umbra

Veselie

De veghe in lanul de orez ?!

Ajunsi in Katmandu sub influenta ciclonului din India ne-a plouat intr-una. Pe munte a nins si mai mult si multe grupuri au ramas blocate pe munte...Noi in schimb am avut doar de asteptat dupa un avion ratacit prin India din cauza intemperiilor...

PS: butoiul cu echipament a ramas in Katmandu...:)