Pe ski-uri pe muchia Laita

5-6 februarie 2011
Urcam la Balea Oana, Ioana S, Cristi St, Adi B si Adi V. Initial avem ceva emotii din cauza vantului puternic.
Dar pana la urma urcam cu cabina la Balea Lac. De aici fara sa zabovim pornim Cristi, Adi si eu spre muchia Laita.

Dupa ce traversam valea Domanei prin zona lacului urcam spre curmatura varoasa. Aici avem primul avertisment. Se fractureaza o placa la o mica ruptura de panta...

Deja e destul de tarziu, trecut de 11 si soarele e puternic, ne grabim sa ajungem cat mai repede sus.

Vantul bate sustinut mai ales in zonele de creasta.

Urcam pe linia unor bolovani pe care-i vedem iesind din zapada. Cand ajungem aproape de creasta desi era tentant sa facem un traverseu care ne-ar fi scos intr-o mica sa , preferam sa dam jos ski-urile si sa urcam abrupt pe picioare ultimii 100m.

In creasta continuam pe skiuri. E multa zapada acumulata de vant, asa incat mergem, aproape matematic pe creasta atenti la cornisele dinspre E (valea Doamnei)

Pastram o distanta cat mai mare intre noi, peste 40m.

Nu dupa mult timp intr-o zona de mica inclinatie primim al doilea avertisment. Pe o suprafata destul de mare zapada se fisureaza cu un sunet urat, de data asta fara sa plece...

Ne apropiem si mai tare de creasta si implicit de cornise...Suntem aprox la 2250m

Ajungem la o mica ruptura de panta, aprox 25-30*, unde zapada se fractureaza dinou, de data asta declansandu-se o avalansa spre valea Doamnei (aici inclinatia era mai mare 35-40*). Fractura s-a produs de la locul in care ne aflam propagandu-se pana la 40-50m mai sus. De asemenea zapada s-a fisurat si spre V, dar fara sa plece.

Nu mai asteptam un alt avertiment asa ca decidem sa coboram.

Skiem cu mare atentie pe urmele de urcare, fara sa intram pe versant-ul V.

Coboram fara alte evenimente inapoi la lac. Aici ne intalnim cu Oana si Ioana si skiemimpreuna restul zilei...

Oana in action...

Thin line of shadow...

zapada isi face de cap pe vale

parsiva lucrarea asta a vantului

a doua zi dupa si mai mult vant pulver-ul dispare aproape de tot asa ca skiul nu mai e asa distractiv dar devine pur sportiv, efort-si asta conteaza.

Urc de capul meu spre saua Caprei dar cum s-a adunat multa zapada pe culoar-ul final prefer sa ma dau jos, fara ajutorul vreunei avalanse...

La amiaza dupa alte cateva coborari din saua Balii o luam pe vale spre Cascada...

Pe custurile Fagarasului

29-12-2010
E deja intuneric cand parcam masina ceva mai sus de cariera pe valea Porumbacului si pornim spre cabana Negoiu(Cristi Stoisor si cu mine). Cum suntem light, fara mult bagaj, in ceva mai putin de durata unui meci de fotbal ajungem sus 1,5h. Putina zapada si frig iar odata ajunsi sus apar si stelele pe cer...

30-12-2010
Ne trezim pe la 6am si cu prima licarire a zorilor pornim la deal pe muchia Serbotei.

Peste 2100m altitudine e alta poveste, zapada e mult mai mare iar sub cei 20-30cm de pulver e ba crusta, ba zapada intarita. Dupa ce am iesit la gol alpin frigul musca necrutator(-15/-20), iar odata ajunsi aproape de creasta bate si vantul destul de tare.

 

 

Pentru a fi protejati de vant, de pe Serbota coboram spre custura Saratii pe culoarul care margineste varful spre SE si ne gandeam sa traversam prin caldare, sa prindem piciorul S al Negoiului. Spre firul caldarii Berbecilor e foarte multa zapada adunata la baza versantilor de viscolele trecute. Asa incat decat sa inotam in zapada mai bine mergem pe custura...

Ne intoarcem in custura si intram in zona ei orizontala si continuam matmatic pe creasta. Zapada e in general buna dar alterneaza zonele cu acumulari cu cele de zapada intarita si cornise neconsolidate.

 Nu e foarte dificil dar arata spectaculos. Principala problema vine de la zonele in care zapada adera la tot felul de fete cazute de stanca si nu face priza foarte buna rupadu-se...Dar cu atentie trecem fara probleme.

 Cateva rapeluri dirijate, scurte ne scot de pe varful Saratii spre saua Cleopatrei. Cum vantul care bate constant si destul de tare ne-a secat pana acum decidem sa nu mai continuam spre varful Negoiu, desi timp am fi avut berechet.

 

 In mod normal nu as fi coborat pe linia traseului de vara, dar acum locul e deja dezamorsat...
Un grup de trei persoane a urcat pana in sa si apoi a coborat pe acelasi drum.

Versantul desi incarcat cu zapada e brazdat de urme iar cei care au coborat inaintea noastra l-au framantat suficient ca potentialele placi sa fie rupte(cateva placi in formare am observat in zonele de sub marile stanci care strajuiesc partea inferioara a seii Cleopatrei).

Un lucru e clar n-as fi urcat pe aici in conditiile astea de zapada pentru nimic in lume.
O ruta cu mult mai sigura, considerand ca pana la 2100m e foarte putina zapada si avand in vedere ca probleme potentiale e mai probabil sa apara de la Piatra Pranzului in sus(exceptie face doar primul culoar de la caldarea saratii spre V, unde de obicei se formaza o placa mare si avalansele sunt destul de frecvente) e sa urci pana sub strunga Ciobanului si apoi pe un picior inclinat si stancos ce urca in paralel cu custura Ciobanului iesi in creasta principala in apropierea vf Negoiu Mic.

Ne dam pe fund pana aproape in firul caldarii, o scurta pauza de pranz la umbra si in ger apoi traversam tot pe traseul de vara pe la poduri inapoi la cabana.

Maine e anul nou: La multi munti ani !