Trail running, sport sau aventura?

articol publicat in revista Knox

http://www.revistaknox.ro

Anduranta, viteza, ligamente flexibile, muschi puternici, o inima pe masura si doi plamini uriasi...O masina de inghitit kilometrii. Orice teren.

Grecii antici sint primii care vorbesc despre alergat altfel, vorbesc despre sport. Oamenii au cautat dintotdeuna solutia magica pentru a le face viata mai buna, iar grecii antici nu fac exceptie. Ei au identificat importanta pe care alergatul o are, reflectind asta atit prin sport cit si prin arta. Imagini de alergatori, pictate pe vase sint o expresie estetica a acestui gest.
Probabil nu exista exercitiu mai simplu, la indemina si mai benefic pentru noi.

Nu cred ca sint necesare multe explicatii filozofice despre cit de benefic sau important e sportul pentru echilibrul nostru, voi presunpune asta preexistind ca o axioma.

Decorul conteaza, el poate fi desenat cu ochii mintii de cei mai norocosi, alimentati de o imaginatie bogata, alergind prin oras si visind la munti si dealuri inverzite, evitind masini si pietoni, ignorind claxoane si remarci rautacioase.
Sau putem evada la un trail-running, in natura, pe poteci sau drumuri de munte, pe dealuri sau prin padure. Parcurile sint pentru trail-running un simulacru...dar poate fi o solutie de marti dupa-masa, sau miercuri, sau de fiecare dupa-masa, totul depinde doar de regulile pe care ni le facem.

Oricum, muntele e cel mai bun loc pentru sport, o sursa de sanatate si de energie la indemina tuturor, tineri sau batrini, solutia ideala pentru a ne mentine in forma.

Trail-runningul ca sport independent, a inceput sa se cristalizeze in anii 80. In prima faza componenta a raidului de aventura, a adunat tot mai multi adepti, devenind metoda de relaxare sau alternativa de antrenament pentru a evita suprafetele dure ale asfaltului sau monotonia nesfirsitelor ture pe piste de atletism.

Presupune parcurgerea in ritm de alergare a unei rute alese, in general pe munte sau in zone de deal, pe poteci si drumuri neamenajate. Distanta si gradul de dificultate depinde de pregatirea si conditia fizica a participantilor, cit si de cunoasterea zonei.
Acest sport inseamna un efort continuu in conditii cu solicitare intensa considerind ca traseul contine diferente de nivel importante. Acest scenariu e foarte plauzibil avind in vedere ca in general potecile si drumurile neamenmajate urmaresc profilul locului mult mai bine decit o sosea. Potecile si drumurile nepavate ofera suprafete mai putin dure care nu uzeaza atit de mult articulatiile.
In plus comparativ cu alergatul pe o pista sau pe strada, trail-running-ul este un sport care solicita grupe musculare din aproape tot corpul, datorita terenului neregulat.

Cind mai ai citiva pasi pina in virf, peisajul se deschide in fata ta ca la cinematograf, aerul se primeneste, padurea curge la picioarele tale, pe poteca ingusta fiecare pas curge firesc, aproape fara efort, stop. Ca sa ajungi pina aici e nevoie de multa munca...

Trail running-ul e un sport care poate oferi foarte multe satisfactii. Cu toate astea, decorul in care se desfasoara, muntele, necesita atentie, pentru ca pericole exista. Acestea pot fi atit obiective: frig si timp urit, ceata, pietre alunecoase, zapada si gheata, caderi de pietre, pericole de alunecare cit si subiective: cele mai multe fiind determinate de lipsa de experienta, teama, supraestimarea pregatirii fizice, echipament de proasta calitate. Ca si rezultat pentru diminuarea riscurilor e util luati in calcul potentialel pericole si sa inceracti sa le limitati, ajuta sa va consultati cu cineva cu experienta in acest sport.

Echipamentul trebuie adaptat la anotimpul in care se practica si altitudine. Imbracamintea se alege in functie de temperatura si efort. E bine sa nu lipseasca un recipient pentru apa, ceva de mincare usor de digerat si o haina de schimb.
Incaltamintea sa fie rezistenta, usoara, talpa sa-ti permita sa nu aluneci in zonele umede, sa protejeze piciorul si sa asigure o buna amortizare.
Sint mai multi producatori care ofera incaltamine speciala pentru trail-running. Salomon, Nike, Adidas, Assolo, La sportiva sint doar citeva optiuni.
Nu alergati in tenisi sau incaltaminte neadecvata pentru ca riscati sa va distrugeti picioarele din cauza rosaturilor si bataturilor si in plus stresati suplimentar articulatiile. Incercati incaltamintea pe care doriti sa o cumparati dupa-masa cind piciorul e putin mai mare.

Daca v-ati decis sa incercati acest sport, e bine sa incepeti cu rute de 10 max 15km, intr-un ritm in care alternati jogging-ul cu alergare ceva mai sustinuta cel putin 4-5 reprize. La final sa mai ramina energie, nu mergeti pina la limita, cel putin pentru inceput. La start e bine sa incepeti cu un ritm lejer pentru a creste apoi progresiv.
In saptaminile urmatoare ar trebui sa mariti gradat ritmul, pe masura ce cistigati in anduranta si forta.
Pe distante scurte accelerati si apoi reveniti la un ritm constant. In timp ar trebui sa reusiti sa mentineti un ritm constant destul de sustinut. Ideea de baza e simpla: trebuie sa-ti antrenezi corpul pe distante scurte la un ritm ridicat pentru a putea sustine distante mai lungi in ritm sustinut.
Pentru a trece la distante mai lungi si un ritm m ai ridicat in prima faza trebuie creata o baza pentru asta. Oricum in aceasta prima etapa volumul e mai important decit viteza.
Incrementati cu cel mult 10% distanta de alergare de la o saptamina la alta.

Incercati sa fiti creativi in alegerea rutelor de alergare. Veti evita astfel plictiseala si monotonia iar organismul va "lucra" in parametrii fara sa se acomodeze prea mult cu un tipar.
Setati-va tinte realiste si pe termen scurt si pe termen lung. Astfel in timp se vor vedea rezultate concludente. Nu va comparati si nu intrati in competitie cu ceilalti. Alergati pentru voi si comparati-va performantele cu cele personale. Oricum nu va asteptati ca fiecare urmatoare tura sa fie mai buna decit precedenta.
Daca va conservati energia in prima parte a turei puteti beneficia de un final relaxant.
Fiti pregatiti sa eliminati din vocabular cuvinte precum "nu pot" si "niciodata".
Chiar si o tura in care nu dati 100% din potential e o tura reusita. Doar abandonul e o nereusita, dar aici nu ma refer la potentiale accidentari cind e mai bine sa te retragei decit sa acutizezi o problema.

Tips and tricks:
Incercati sa va gasiti un partener/ partenera. E mai greu sa renunti la o tura cind cineva depinde de tine.
In zilele in care iti propui o tura mai lunga sau mai dificila nu incerca incalatminte sau echipament nou sau combinatii noi de mincare.
Inainte de o tura de trail-running nu faceti o incalzire bazata pe streching ci una bazata pe alergare usoara timp de citeva minute. Nu va programati in zile consecutive etape importante de alergare(distanta, diferenta de nivel si dificultate).

Hidratati-va constant pe timpul intregii zile.
Petru a fi eficienti mincati si va hidratati in ora imediata dupa alergare.
Aici fiecare stie cit, ce, cind si cum. Oricum un kg in minus insemna efort mai putin si consum mai mic.
Nu neglijati timpul de odihna, organismul are nevoie pentru a se recupera, altfel sportul va deveni o corvoada si accidentarile probabile.
Poate nu in primul rind despre muzica...Mp3 player, o super inventie...nu v-o recomand. Cind dai drumul la picioare la vale o sa ai nevoie de toata concentrarea de care mai poti da dovada. O clipa de neatentie, un bolovan alunecos si excursia ta se poate termina in cel mai bun caz cu citeva copci.

Cit despre locurile in care acest sport se poate practica la noi, sintem printre cei mai norocosi. Totul depinde de imaginatie. Sint sute de trasee turistice, poteci si drumuri de munte si deal mai ales in zonele impadurite care mai de care mai variate.
O harta cu trasee turistice si abordarea lor din alergare e promisiunea unei adevarate aventuri.