Ski de tura, Ski Alpinism si Despre Avalanse

Despre Ski de Tura si Ski Alpinism:

1. Despre Echipament:

1.1 Imbracaminte

1.2 Bocanci si Clapari

1.3 Skiuri de tura si freeride

1.4 Legaturi de tura

1.5 Pieile de foca

1.6 Alte piese de echipament

1.7 Echipament de siguranta

1.8 Accesorii

1.9 Checklist cu echipament
1.10 Recomandare echipament

2. Despre Ski-Alpinism: tehnica, probleme si solutii

2.1 Tehnica de deplasare in sus

2.2 Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie

2.3 Tehnici pentru schimbarea de directie

2.4 Intoarcerea prin pas adaugat

2.5 Tehnica "Kick turn"

2.6 Tehnica de deplasare in conditii dificile

2.7 Tranzitia: mers pe foci-ski-alpinism

2.8 Alegerea rutei, atributele unei rute

2.9 Tehnici de alpinism aplicate in ski-alpinism

2.10 Tehnici de coborire in ski-alpinism

2.11 Siguranta vs Pericole

3. Despre Zapada si Avalanse

3.1 Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea

3.2 Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare

3.3 Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse

3.4 Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor

3.5 Alegerea rutei

3.6 Tactici de prevenire si tehnica de salvare din avalansa

Ceea ce incerc prin cele prezentate nu are pretentia de manual, ci doar ofera citeva repere de luat in calcul de cei care isi doresc sa practice skiul de tura si ski alpinismul.

Siguranta e partea cea mai importanta in toate activitatile care se desfasoara outdoor, cu atit mai mult al celor ce isi au terenul in conditiile muntelui pe timp de iarna. Astfel nimic nu poate fi inlocuit de o scoala specializata, multa practica si experienta personala.

Drumul spre culmi incepe intotdeauna cu un prim pas. Important e e sa fi perseverent si sa inveti.

Ski alpinism inseamna o impletire de mai multe discipline: cunostinte profunde despre morfologia zapezii, pericole obiective cum sint avalansele, masuri de siguranta, amenajare unor protectii in medii diverse cum ar fi zapada, stinca, ghiata, manevre de coarda, tehnici de asigurare, tehnica de urcare pe schiuri, tehnica de coltari si piolet, tehnica de coborire pe diferite tipuri de zapada, bivuac planificat sau de urgenta, alegerea unui traseu optim.

Practic e vorba de comasarea a doua sporturi complexe fiecare in parte: alpinism si ski.

Skiul de tura si skiul alpinism au cunoscut o crestere si dezvoltare importanta in ultimii ani.

Tot mai multi oameni incep sa inteleaga experienta muntelui.

Pe de alta parte aglomeratia statiunilor de ski, cit si costul unei sejur ne determina sa gasim o alternativa.

De la schiorii experimentati ce doresc sa-si largeasca orizontul spre pantele salbatice si neamenajate, pina la alpinistii care doresc sa gaseasca un mod optim de deplasare pe timp de iarna, cu totii ajungem mai devreme sau mai tirziu la aceste discipline.

Si poate in primul rind cei care cauta experienta pura a iernii pe munte, fara sa fie conectati neparat la ideea de aventura extrema.

Pentru a ajunge acolo unde imaginatia si dorul de aventura ne mina e nevoie de multa experienta si cunostinte, atit teoretice cit si practice.

1. Despre Echipament si utilizarea lui: 

Caciula, polar subtire/groasa in functie de conditii si o masca/cagula in caz de vreme rea.

E bine caciula sa nu fie f groasa ca sa auzi ce se petrece in jur, doamne fereste! de-o avalansa, de asta  pe munte NU se asculta muzica in casti pe durata turei…

1.1 Imbracaminte:

Imbracamintea trebuie adaptata la conditii, tura, ritmul pe care ti-l propui, etc.
Hanorac, Gore tex sau similar, in fine sunt multe optiuni.

Bluza de corp, lana,  Power-Dry, (in nici un caz bumbac!) si un polar subtire sau mediu e de ajuns si pe frig, daca te misti bine.

In caz de ger o vesta de puf sau pufoaica subtire (minim 300gr), la indemina in rucsac pentru ture de o zi, sau pufoaica pentru ture de mai multe zile sau primaloft (500gr).

Suprapantaloni din Gore Tex sau materiale similare.

Pe dedesupt stretch din power dry/ lana merino subtiri.

Manusi din Gore sau similar, supramanusi in rucsac, manusi subtiri de polar.

Ciorapi pentru frig, in nici un caz bumbac! , + o pereche de schimb in rucsac pentru ture mai lungi.

Rezistenta la frig este ceva 100% personal. Unul din miturile legate de imbracaminte este ca hainele tin frigul in exterior, de fapt hainele functioneaza ca un izolator care pastreaza caldura produsa de corp.

Trebuie sa existe astfel o balanta intre respirabilitate si izolatie.

Oricum pina la urma totul depinde de conditiile meteo, caracteristicile organismului fiecaruia si nu in ultimul rind stilul personal...

1.2 Bocanci si Clapari:

Un lucru foarte important de care trebuie tinut cont este compatibilitatea intre clapari si skiuri si in mod evident intre clapari si legaturi.

Astfel e total nepractic sa se utilizeze clapari grei (de tura sau nu) si legaturi puternic orientate pe coborire pentru ture lungi sau concursuri.

De asemenea utilizarea unor clapari usori, de tour racing, in combinatie cu schiuri grele orientate mai mult spre coborire.

Aici totul depinde de ce isi doreste fiecare sa experimenteze...

Exista insa citeva criterii general valabile: claparul/bocancul de ski de tura/ski alpinsim trebuie sa suporte doua functii de baza, urcarea si coborirea.

Pentru majoritatea claparilor diferenta intre cele doua stari e facute de clapa/switch-ul din spate.

Un alt lucru extrem de important este compatibilitatea intre picior si bocanc, in special cu ciorapul interior. Trebuie luat in calcul faptul ca un clapar prea mare sau larg poate genera probleme atita la marsuri lungi cit si la coborire, chiar daca pare mai comod de incaltat.

In ceea ce priveste utilizarea claparilor de ski alpin, de pirtie, in ciuda avantajelor evidente pentru coborire la urcare prezinta probleme serioase.

Tehnica de mers pe schiuri de tura presupune o destul de buna mobilitate a gleznei atit la lasarea in fata cit si la spate.Claparul de pirtie va reduce foarte mult posibilitatea de miscare. O alta mare problema este greutatea.

Nu in ultimul rind se poate discuta despre mers, catarat si profilul din talpa. Claparul de ski este rigid si nu are profile speciale pentru mers sau catarat.

Cu alte cuvinte nu se recomanda aceasta optiune.

Chiar si intre modelele special concepute pentru ski de tura exista diferente notabile.

De regula producatorii ofera informatii precise despre fiecare model, la ce se preteaza ceea ce ne ajuta sa ne cumparam echipamentul in functie de ce ne dorim sa facem.

Eu la ture merg cu clapari de tura Scarpa F1.

1.3 Skiuri de tura, race si freeride:

Alegerea unor schiuri a devenit o treaba deloc usoara. Trebuie plecat de la ce nivel are fiecare si ce isi propune sa faca in urmatoarea perioada.

Mai mult tura, mai mult freeride, doar acces la pereti sau zone de alpinism, ski alpinism cu tot ce presupune…

Ceea ce este insa comun modelelor de skiuri pentru tura este faptul ca acest sint semnificativ mai usoare decit cele de ski alpin.

In ceea ce priveste forma apar citeva diferente.

De pilda un ski cu un pronuntat caracter de carv, va fi mai greu de utilizat pe teren greu la urcare dar are avantaje clare la viraje, la coborire.

Lungimea skiului este legat atit de statura skiorului, cit si de tehnica si scopul pentru care a fost cumparat.

Un ski mai lung ofera mai mult echilibru la coborire, mai ales in conditii de viteza, dar e mai greu de manevrat la urcare.

Citeva repere pentru latimea skiului ar fi

Pentru o perioada indelungata 70mm la mijlocul schiului a fost dimensiunea comuna atita la skiurile de tura cit si cele de ski alpin.

Daca distanta la mijlocul schiului este intre 75 si 85mm vorbim de all-aroud ski.

Un ski mai mic de 70mm la mijloc e mai specializat pe touring sau race touring.

Un ski lat spre 90mm la mijloc prezinta avantaje in conditii de zapada mare, sau zapada dificila insa per ansamblu sint prea grele pentru ture lungi.

Daca tot a venit vorba de greutate, schiurile foarte usoare prezinta avantaje la urcare insa in conditii de zapada dificila, crusta, zapada grea ele pot deveni un cosmar.

In cazul in care scopul e clar precizat, tura sau freeride, alegerea e relativ simpla, altfel as recomanda alegerea unui model cit mai versatil.

Majoritatea producatorilor au o gama variata de modele, specializate pentru diverse utilizari.
Eu folosesc Atomic Ultimate de 163cm pentru ski alpinism si Movement Shaman 177 pentru ski offpiste

1.4 Legaturi de tura:

Modelele de legaturi de tura de data recenta sint marea lor majoritatea, robuste, usor de utilizat si fiabile, de aceea , ca si in cazul skiurilor criteriul de alegere trebuie sa fie scopul de utilizare.

Exista oricum citeva criterii de care se poate tine cont: compatibilitatea cu clapar/bocanc/ tipul de ski ales, cit de performanta e legatura la urcare si coborire.

Majoritatea legaturilor sunt compatibile cu orice tip de clapar/clapari de tura, si cu o parte insemnata a bocancilor de tura (cei care sint prevazuti cu rama pentru coltari , pentru prindere rapida).

Legaturile tip TLT Dynafit  sunt compatibile cu majoritatea claparilor de tura de dupa 2000. Au specific modul de prindere a claparului in fata cu cele doua mici orificii si o prindere cu tija/bare in spate

Acestea au un design cu adevarat revolutionar, iar in ceea ce priveste greuatatea, nu au rival.

Trebuie avut in calcul achizitionarea unor coltari pentru touring. Fiecare producator are modele specifice pentru tipul de legatura pe care o aveti.

In turele alpine sau ski in pulver, nu va incredeti in ski-stopperul de pirtie, skiul trebuie prins de picior (toate leg de tura la achizitie sint prevazute cu asa ceva), altfel riscati sa ramineti fara ele in cazul unei caderi.

In alta ordine de idei in cazul in care se traverseaza o zona cu pericol de avalansa acestea trebuie desfacute, pentru a putea scapa cit mai repede de schiuri.
Ca si legaturi folosesc Dynafit TLT Speed pentru ski alpinism si TLT Radical ski offpiste.

1.5 Pieile de foca:

Pieile sint un element de baza.

Exista doua tipuri de materiale utilizate pentru piei: mohair, cu peri naturali, sau din nylon, adica material sintetic.

Cele din mohair sint mai performante, alunca foarte bine insa se uzeaza mai repede.

Cele sintetice, din nylon, sint mai rezistente insa nu au proprietati asa bune de alunecare.

Studiile arata ca pieile sintetice aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai ridicata, peste 3*C, iar cele de mohair aluneca mai bine in conditii de zapada cu temperatura mai scazuta, sub 3*C.

Elemente trebuie avute in considerare: adezivul, metoda de prindere pe schiuri.

Schiurile de tura sint prevazute cu profile pentru prinderea pieilor, de aceea fiti atenti ca piesele de echipament pe care le achizitionati sa fie compatibile intre ele.

Recomandari:

Alegeti piei cu adeziv bun, care sa nu va lase in caz de ger sau umezeala excesiva.

Verificati daca sistemul de prindere al pieilor se potriveste cu schiurile pe care le utilizati.

Achizitionati piei care va acopera optim(cel putin 90%) din suprafata schiului ce vine in contact cu zapada. E recomandabil sa luati piei mai late pe care apoi sa le ajustati in functie de schiuri.

Ex: Contour, Gecko, Coltex, Black Diamond, Salewa.

1.6 Alte piese de echipament:

Bete de ski telescopice, am incercat si varianta bete scumpe si varianta bete ieftine, acum am o pereche obtinuta din 3 sau 4 perechi mai vechi stricate…

Pentru ture care includ si alpinism, :

coltari, piolet intre 50cm-65cm, ham reglabil, usor de pus si de dat jos-usoare,

2-3 anouri, 1 coarda – de preferat maxim 30m si maxim 9mm, 1 caraba cu filet incluziv pt asigurat/rapel-eventual un reverso, 2-3 carabiniere normale.

Alegerea echipamentului trebuie facuta in functie de scenariul, morfologia terenului pe care il dorim pentru tura.

Accesorii importante: antisnow pentru coltari, ceara pentru schiuri si ceara pentru piei. Exista ceara pentru ger, pulver sau zapada uda. Informati-va inainte de tura si anticipati necesarul de echipament in functie de conditiile preconizate.

1.7 Echipament de siguranta si salvare din avalansa:

Lopata de zapada, din metal e cea mai utila fiind rezistenta.

Sonda de avalansa 230-250cm, Tranceiver (Pieps) , busola, altimetru, barometru - wrist computer sau ceas mai destept le are pe toate, kit de prim ajutor, frontala cu baterii noi la fiecare tura, sau o tura de baterii noi la purtator.

Atentie la bateriile de la pieps, nu le utilizati pina la epuizare!

Verificati functionaliatea tranciverelor inainte de a pleca in tura!

Bateriile din pieps se schimba la inceputul fiecarui sezon !

  

Daca nu aveti experienta cu utilizarea acestor dispozitive, gasiti timpul necesar pentru a face exercitii si a fi siguri ca si ceilalti membrii ai echipei stiu sa le utilizeze optim.

Un element important la sonda de avalansa este ca ea sa fie marcata: lucru care va ajuta in doua situatii: daca se face profil in zapada, in masurarea straturilor si la a determina adincimea la care e cineva astupat in zapada.

Elemente care, in functie de cit dorim sa investim in siguranta noastra se pot dovedi esentiale:

Avalung si rucsac Avalung:

in momentul in care cineva e astupat de avalansa si supravietuieste trebuie sa faca fata lipsei de oxigen, dublata cu intoxicarea cu CO2 expirat, avalung e un sistem care asigura potentialei victime din avalansa sa respire si sa expire in alta parte CO2, CO2 ul expirat e redirectionat in rucsac, si creste astfel timpul de supravietuire al victimei.

Avalanche airbag system:

Statistic daca cineva e prins in avalansa dar nu e acoperit are sanse 95% sa supravietuiasca. Avalanche airbag system e un sistem care mentine victima la suprafata avalansei, un alt lucru important e ca ansamblul format de balon si victima e mult mai mare astfel devenind mai vizibil si mai usor de reperat si salvat. Dezavantajul este greutatea, iar o parere strict personala e ca se justifica pentru freeride, dar mai putin pentru ski-alpinism.

Sistemul Recco, se bazeaza pe proprietatile reflectorizante ale piesei inserate, pe ecranul radarelor de cautare, elicopter etc…dar nu ofera un avantaj in cazul echipelor dotate cu transceivere.

1.8 Accesorii:

Recipient pentru apa/ceai, cel putin de 1 litru.

Kit de prim ajutor : fiecare stie ce trebuie sa contina de aceea amintesc doar ceea ce e necesar pentru turele pe skiuri:

Kit pentru rosaturi, bataturi, eu pun preventiv leucoplast clasic(de pinza) pe calciie, acolo unde stiu ca pot sa apara probleme. Folie de supravietuire, Crema de protectie pentru soare si stick pt buze, Un power gel pentru vremuri grele, telefon mobil functional, ceara pentru schiuri/ piei, un briceag multifunctional.

Toate compactate intr-un rucsac de max 50l, eu prefer 40l, si recomand Lowe Alpin mountain-attack pro45: skiurile se pot monta rapid pe lateral, pioletii la fel, betele de ski au prinderi speciale la spate in locul pioletilor, probabil sint si alti producatori cu ac facilitati dar pina acum asta e cel mai bun rucsac pe care l-am folosit.

Toate cele necesare de pus in rucsac pentru o tura de 1 zi , 8-12h, n-ar trebui sa depaseasca 9-10kg.

1.9 Checklist cu echipament :

Ski de Tura de o zi:

Schiuri, clapari tura, bete, piei de foca, coltari de tura, kit de reparatii

Harta, busola, altimetru, tansceiver, sonda, lopata, kit prim ajutor, telefon celular

Mincare, de baut, pufoaica/vesta puf, hanorac, suprapantaloni, haine de corp, polar

Ochelari de soare, crema de protectie-soare, caciula, manusi

Ski alpinism, suplimentar:

Ham, piolet, coltari, coarda, alte elemente tehnice in functie de natura traseului ales…

Tura de mai multe zile presupune suplimentar:

Sac dormit, izolir, primus, combustibil, recipient pentru gatit,

Cort, sau se poate decide sa se foloseasca adaposturi construite in zapada.

1.10 Recomandare echipament:

Mai jos e echipamentul pe care eu il utilizez si pe care il recomand 100%:

Skiuri pentru Freeski si tura : Dynafit Cho Oyu, http://www.dynafit.com/en/cho-oyu-ski.html

si pentru ski alpinism si race, Dynafit PDG

testate atat pe zapada tip puver, firn si zapada inghetata cat si in zapada grea de primavara 
Legaturi : Dynafit  TLT Expedition                       si                    Dynafit TLT Low Tech PDG
http://www.dynafit.com/en/low-tech-pdg-automatic-binding.html  

  

Clapari PDG si TLT 6:

2. Despre Ski de Tura : 
tehnica , probleme si solutii

2.1 Tehnica de deplasare in sus

Deplasarea pe skiuri in conditii de iarna prezinta un avantaj urias.

Distanta pe care se poate extinde o tura creste substantial.

Viteza de deplasare este incomparabil mai mare, in special in conditii de zapada mare. Modul in care se utilizeaza energia este mult mai eficient datorita caracterului ritmic al miscarii.

Combinata cu o tehnica buna de ski, orice coborire devine mult mai usoara, scurta si distractiva.

Deplasarea in sus pe skiuri presupune invatarea unui nou stil de mers: mersul pe skiuri utilizind piei de foca.

Deplasarea pe skiuri se bazeaza pe frictiunea dintre pieile de foca, fixate pe talpile skiurilor si suprafata zapezii.

Ca sa ne deplasam eficient e necesar ca legaturile sa fie pe pozitia de mers(desfacute in spate), pieile de tura pe fixate pe talpa skiurilor, claparii de tura pe pozitia walk, betele de ski ajustate la lungimea de mers.

Deplasarea pe orizontala, panta mica si medie:

La tehnica de miscare urmarim doua elemnte de baza: pozitia torsului, pozitia picioarelor.

In timpul deplasarii pozitia torsului ramine relativ neschimbata.

Presupunem ca plecam cu piciorul drept.

1. Se indoaie genunchiul piciorului drept, aceasta miscare ne determina sa indoim glezna in fata si sa ridicam calciiul, miscare pe care legaturile de tura o permite doar daca e in pozitia walk.

E foarte important ca skiul sa ramina in contact cu zapada.

2. Se impinge astfel piciorul drept in fata, indoind genunchiul ca intr-o fandare pina cind virful claparului ajunge aproximativ la limita virfului skiului din piciorul sting.

3. Primul pas se termina dupa ce piciorul impins in fata ajunge din nou pe toata talpa, si este impins de ex: la limita virfului skiului din piciorul sting.

4. Se distribuie mai multa greutate pe piciorul drept permitind astfel replierea piciorului sting si repetarea aceleiasi miscari cu piciorul sting.

Dupa deprinderea tehnicii de pasire e important ca miscarea sa fie fluenta si ritmata.

Lungimea unui pas depinde de fiecare persoana in parte, eu prefer sa imping skiul in fata pina cind claparul ajunge la virful celuilat ski, rezultind astfel un pas mare, in contextul skiului de tura.

Pe teren plat pina la inclinatie mica/medie gleznele vor urmari planul de deplasare, rezultind astfel atit flexarea in fata/spate necesara pasului de baza, cit si flaxare laterala pentru a urmarii linia pantei. In aceste conditii pozitia genunchilor va trebuie adaptata pentru a ramine in echilibru, se vor flexa usor lateral, in vreme ce centrul de greutate, bazinul, trebuie sa cada pe zona claparilor.

Rezulta astfel o frictiune mai buna datorita faptului sa exista o suprafata mai mare a skiurilor in contact cu zapada.

Pe panta mare sau conditii de zapada dificila, zapada tare, gleznele vor fi ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.

Daca inclinatia pantei creste torsul se apleaca spre panta, altfel el ramine relativ drept si relaxat.

Bratele si umerii: au un rol foarte important pentru echilibru.

Se puncteaza cu betele alternativ la fiecare pas.

In cazul in care avem nevoie de viteza se poate fac pasul de ski fond, pas in care bratele au un rol important la propulsie.

Pe teren dificil, panta cu inclinatie mare, se pot utiliza pentru autoasigurare, se plaseaza sub skiul din vale, astfel incit skiul sa nu alunece lateral pe panta, e o metoda foarte buna mai ales atunci cind trebuie executat miscarea de intoarcere…

In timpul deplasarii pe skiuri e important ca soldurile si NU umerii sa conduca miscarea, genunchii sa fie flexati, skiurile sa ramina in contact cu zapada- sa nu fie ridicate, skiurile sa ramina paralele tot timpul miscarii iar dinstanta dintre skiuri sa fie mica, dar suficienta pentru a ne mentine echilibrul. 

Daca inclinatia pantei creste se pot utiliza inaltatoarele de la legaturile de tura.

Avantaje: Inaltatoare ajuta la panta mare, pe zapada mare.

Dezavantaje: scurteaza lungimea pasului, pierdere de timp sa le setezi si sa le desetezi, limiteaza mobilitatea gleznei si astfel posibilitatea de a avea cit mai multa suprafata din ski in contact cu zapada.

Puneti in balanta avantajele si dezavantajele si adaptativa la conditii si tehnica.

Greseli frecvente, probleme si solutii G, P, S:

G: Se paseste ridicand skiul de pe zapada.

P: Se aduna zapada pe talpi, tehnica ineficienta, rezulta oboseala, arata inestetic.

S: Se impinge skiul sa alunece pe suprafata zapezii in fata fara sa fie ridicat.

G: Nu se ajusteaza corect lungimea batului dinspre deal la traversari.

P: Dezechilibru, tehnica ineficienta.

S: Se prinde batul de mai jos de miner, umerii trebuie sa fie pe o axa orizontala.

S: Se poate pune tape ca sa existe grip pe bat si mai jos de miner.

G: Schiurile nu sint paralele.

P: Se pot incaleca skiurile, rezulta dezechilibru, se zgirie skiurile, tehnica ineficienta.

S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

G: Skiurile paralele dar prea departate.

P: Tehnica ineficienta, pe zapada mare devine obositoare.

S: Atentie la pasi pina se deprinde tehnica corecta.

2.2 Tehnici pentru schimbarea de directie

Probabil fiecare dintre voi a observat pe munte zig, zag-urile pe care cei care practica skiul de tura le lasa in urma pe pante. De asemenea pe teren usor se pot observa curbe largi si frumos desenate. Exista astfel doua tehnici fundamentale pentru intoarcere.

Intoarcerea prin pas adaugat

este eficienta pe teren orizontal sau cu inclinatie mica pina la medie.

Acest tip de schimbare de directie se realizeaza prin schimbarea orientarii fiecarui ski, putin cite putin cu fiecare pas, inspre noua directie dorita.

Practic skiurile formeaza alternativ forma literelor A si V, de aceea aceasta tehnica poate fi denumita si A V A.

Se realizeaza astfel o curba relativ larga, aceasta tehnica nefiinda optima pentru o schimbare de directie brusca, necesara pe o panta inclinata.

Tehnica "Kick turn"

prin care directia se poate schimba brusc la un unghi mic se numeste Kick turn.

Folosind aceasta tehnica rezulta urme in forma de zig-zag.

Avind in vedere ca aceasta este tehnica potrivita pentru panta cu inclinatie mai accentuata:

Preliminar trebuie sa se bata o urma mai accentuata, o mica platforma care sa permita skiorului sa nu alunece in spate, sau lateral pe timpul executarii acestei manevre.

Se poate face un pas sau doi in fata, raportat la punctul de intoarcere, dupa care sa reveniti la punctul dorit, astfel beneficiati de o platforma mai sigura pentru intoarcere.

Intoarcerea trebuie gindita in asa fel incit sa se profite de configuratia terenului, de exemplu alegeti ca loc de intoarcere o zona mai putin inclinata.

Inainte de a efectua intoarcerea micsorati unghiul de deplasare. ( in cele ce urmeaza: unghiul de deplasare este unghiul pe care linia de deplasare o face cu o linie orizonatla de traversare a pantei).

Consideram urmatorul scenariu: presupunem ca ne deplasam cu piciorul drpt spre vale si intentionam sa intoarcem spre stinga, spre deal.

Intoarcerea pas cu pas:

1. Se face o mica platforma la un unghi mic.

2. Se lasa greutatea pe piciorul din vale, dreptul, descarcindu-se astfel piciorul care va fi mutat primul, stingul.

3. Se puncteaza cu batul din mina stinga lateral usor in spate si suficient de sus, incit sa nu incurce arcul de cerc pe care o sa-l descrie intoarcerea schiului din piciorul sting.

4. Se ridica si se roteste piciorul sting paralel cu suprafata zapezii, descriind un arc de cerc cu virful pina cind skiul din piciorul sting e pus pe noua directie de deplasare.

5. Se aduce si se plaseaza in fata paralel cu batul din min astinga, batul din mina dreapta pentru a ne echilibra pozitia.

6. Se incarca greutatea pe piciorul sting.

7. Se desprinde skiul drept de pe zapada, la inceputul miscarii incercind sa-l mentinem paralel cu suprafata zapezii, se bate scurt cu calciiul in legatura de tura, aceasta miscare fiind sincronizata cu rotirea si aducerea skiului pe noua directie de deplasare.(aceasta scurta bataie determina un impuls care ajuta rotirea si aducerea skiului paralel cu stingul, pe noua directie de deplasare).

8. Se continua miscarea la unghiul dorit pe noua directie…

Greseli, Probleme si Solutii:

G: Daca dupa intoarcerea piciorului sting coada skiului din piciorul sting incaleca coada skiului drept.

S: Solutia este sa impingeti intii usor piciorul sting in fata si apoi sa-l ridicati si sa-l plasati pe directia dorita.

G: La pasul 7, daca atunci cind aduceti piciorul drept, nu tineti skiul paralel cu zapada si virful skiului drept se blocheaza in zapada.

S: Solutia este sa duceti skiul inapoi in pozitia de dinainte, la pasul 6.

G: La pasul 4 daca unghiul e prea mare exista riscul sa alunecati in spate cu skiul sting.

S: Solutia este sa puneti piciorul sting pe noua directie la un unghi accesibil voua si sa bateti usor o mica platforma care sa ajute sa va pastrati echilibrul.

2.3 Tehnica de deplasare in conditii dificile

Nu de putine ori conditiile in care ne deplasam devin dificile datorita morfologiei schimbatoare a zapezii si a conditiilor meteo.

Deplasarea pe zapada cu temperatura foarte joasa, fainoasa.

Probleme: pe panta se aluneca in spate.

Recomandari:

Trebuie pusa presiune pe calcii.

Corpul poate fi aplecat usor in fata.

Nu se ridica skiurile pe pe zapada, contactul lor cu zapada trebuie sa ramina permanent.

Se fac pasi mai mici.

Deplasarea pe zapada adinca, pulver.

Probleme: Virfurile skiurilor se afunda in zapada, efortul de a face urme e considerabil.

Recomandari:

Solutia cea mai simpla e utilizarea unor skiuri mai late, care au portanta mai buna.

La fiecare pas impingeti skiul in fata pastrind tot timpul virful usor afara. Pentru a eficientiza efortul, realizati din calcii o usoara lovitura in legatura la fiecare pas.

Daca zapada e foarte mare, puneti mina pe lopata si indepartati partea de la suprafata pentru a va face drum, si puneti-va intrebarea daca intradevar aveti ce cauta pe acolo…

Deplasarea pe zapada inghetata

Probleme: Pe zapada inghetata sau tare pieile de foca nu fac priza buna.

Recomandari:

In aceste conditii este necesar sa se tina gleznele ferme rezultind un fel de mers pe cant-ul schiurilor.

Marginea skiului va fi impinsa in zapada pe directie orizontala inspre deal, in timpul deplasarii, tiniind tot timpul muchia, cantul skiului in contact cu zapada.

Pe parcursul miscarii pastrati presiune constanta pe ski fara sa-l ridicati de pe suprafata zapezii.

O alta recomandare este sa va ajutati cu batul de ski si plasind-ul spre vale sa blocati skiul sa alunece lateral in timpul traversarilor.

Utilizarea coltarilor de touring:

Tehnica de mers cu coltari este aceeasi cu tehnica de mers pe skiuri.

Exista citeva observatii: inclinind gleznele astfel incit suprafata skiului sa fie complet pe suprafata zapezii permite o priza mai buna pe panta mica si medie, pe panta mare se pastreaza aceleasi recomandari.

La unele modele cind se folosesc inaltatoarele, acestea nu mai permit coltarilor sa faca priza pe suprafata zapezii.

Deplasarea pe zapada umeda sau care face priza.

Probleme: se prinde zapada pe pieile de foca, dupa fiecare 2,3 pasi se aduna zapada si baterea urmelor devine epuizanta.

Recomandari:

Se utilizeaza ceara pentru foci. Inainte de a aplica ceara se curata pieile de zapada si in cazul in care acestea incep sa se ude se curata pe cit posibil si de apa.

2.4 Tranzitiile: 

Tranzitie: mers pe foci-ski-alpinism(clapari tura)

Tranzitia in ski alpinism inseamna schimbarea tehnicii de deplasare si echipament in functie de configuratia terenului.

Pe parcursul unei ture se poate economisii sau pierde mult timp datorita tranzitiilor.

Aplicarea tacticii potrivite la momentul si locul potrivit, anticiparea parcursului si planificarea bazelor in care se fac tranzitiile, in special in ture mai dificile, inseamna in mod evident timp economisit si un nivel redus de surprize neplacute, mai putin stres si mai multa siguranta.

Prea multe pauze sau tranzitii te incetinesc si pot sa-ti afecteze siguranta.

Desigur trebuie tinut cont de situatiile in care o tranzitie se impune tocmai pentru a fi safe, de pilda daca avem o traversare expusa si zapada este inghetata, e mai sigur sa o traversam pe picioare folosind pioletul si coltarii, sau in cazul urcarii unui culoar ingust si inclinat pe care mersul pe skiuri nu e eficient, pe jos se poate cistiga un timp pretios.

Astfel apar trei coordonate pe baza carora se pot lua deciziile:

Eficienta, viteza, siguranta…

Tranzitia de la mers pe foci la ski,

Cel mai important lucru este alegerea unei baze(eventual crearea unei platforme) potrivite(comode si sigure) pentru aceasta tranzitie. In acest caz anticiparea dificultatilor si alegerea dinainte a bazei este esentiala.

Recomandarea este sa se ia jos un ski, se desprinde foca, se pune skiul in picior, se repeta acelasi procedeu cu celalalt ski.

Citeva avantaje: daca e zapada adinca, pastrind tot timpul un ski nu va afundati in zapada, aveti mai mult echilibru.

Recomandari privind pieile de foca:

dupa desfacerea de pe ski, se curata de zapada si se impacheteaza, pentru a pastra proprietatile de aderenta la ski se pot pune la caldura sub hanorac, daca partea de coborire e scurta se pot prinde cu centura ruscacului, ca sa nu pierdem timp cu desfacerea rucsacului.

Tranzitia de la ski la mers pe foci,

Alegeti un loc sigur, fara pericol de avalansa.

Adaptati-va imbracamintea pentru conditii si pentru efortul care urmeaza.

In cazul in care urmeaza o portiune scurta de urcare, nu mai ajustati claparii, chiar in detrimentul comoditatii, doar pentru scurt timp.

Tranzitia de la mers pe foci-alpinism

Efectuati tranzitia inainte de a intra pe teren dificil sau expus.

In cazul in care sinteti pe teren expus sau tehnic, asigurati-va, amenajati o regrupare daca se impune.

Alegeti momentul pentru a face trecerea de la o forma de deplasare la alta tinind cont de configuratia terenului, conditii, potentiale pericole.

De ex: daca urmeaza o portiune de traversare care poate prezenta pericol de avalansa, dar aveti o varianta directa dar mai tehnica, folosind echipamentul tehnic abordati varianta mai dificila tehnic dar mai sigura, chiar daca poate dura mai mult.

Nu intrati in zone dificile care pot determina retrageri riscante, fara echipament corespunzator.

Folositi eficient echipamentul, de ex: In cazul in care aveti o portiune scurta de deplast pe bocanci, prindeti betele intre spate si rucsac si urcati folosind schiurile pe post de sprijin.

Recomandari:

Analizati intodeauna de unde vine pericolul si ce efect poate avea asupra voastra, va va ajuta sa luati decizii potrivite.

Anticipati momentul si locul in care veti face o tranzitie, va va ajuta sa planificati si sa executati mai usor o tranzitie.

Alegeti un tip de ruscac ce va permite sa va organizati eficient materialul utilizat.

Nu complicati lucrurile, fiti eficienti, mergeti pe ideea "keep it simple", invatati din greselile proprii si discerneti ceea ce observati la cei din jur.

Luati deciziile bazindu-va pe propria judecata cu capul limpede, nu urmati alte urme doar pentru ca ele exista.

2.5 Alegerea rutei, atributele unei rute

Citeva consideratii legate de unghiuri si perspective:

unghiul de deplasare al vostru este unghiul format intre linia pe care va deplasati si o linie orizontala desenata pe planul versantului, nu este acelasi lucru cu inclinatia pantei(care este unghiul format intre linia pantei si o linie orizontala desenata in adincime in panta din punctul in care va aflati)

O ruta optima trebuie sa asigure urmatoarele atribute: siguranta, eficienta, viteza, simplicitate.

Nu exista o strategie universala care sa poata fi adaptata in orice conditii. Deciziile se iau in mod dinamic avind grija sa gasim un echilibru intre atributele enumerate mai sus.

Siguranta inseamna a minimiza suma pericolelor, riscurilor si a potentialelor accidente, desi oricit ne dorim acesta suma nu va putea fi redusa la 0.

Fiecare in functie de pregatirea tehnica, fizica si psihica, experienta poate face o alegere sau alta.

Citeva consideratii legate de muschii angrenati in miscare:

La ritm constant, pe unghi mic sint angrenate grupe musculare mari care pot suporta efort pe timp indelungat.

In conditii dificile sint angrenate grupe musculare mai mici, pentru echilibrare si tractiune, care obosesc mai repede.

Mentinerea unui ritm de miscare si unghi de deplasare constant permit si un ritm cardiac relativ constant.

Nu ma lansez mai departe in explicatii anatomice, nefiind aria mea de expertiza, e vorba doar de citeva observatii personale.

O ruta la un unghi optim inseamna cistigarea de altitudine si distanta patrind un nivel acceptabil de efort, adica o linie nici prea directa nici prea ocolitoare.

Ruta cu un unghi mare. Eficienta in zone inguste. Efortul creste semnificativ, lungimea pasilor scade. Se utilizeaza grupe musculare mai rar utilizate pentru a ne echilibra, inseamna efort suplimentar.

Ruta cu unghi mic. Se utilizeaza grupe musculare mari. Consumatoare de timp, lungime mai mare, per ansamblu poate insemna insa si mai multa energie consumata.

Un lucru esential este alegerea locului in care se face intoarcere, acest element din deplasare fiind cel mai important din punct de vedere al efortului.

Dupa cum am precizat anterior optim este sa se foloseasca profilul si configuratia terenului cit mai mult, in cazul in care acest lucru nu e posibil, se va face o mica platforma, pentru intoarcere.

ruta spre Vf.Lespezi(Caltun), Fagaras

Luind tot timpul in calcul cele trei atribute: siguranta, eficienta si viteza, se poate "desena" o ruta optima. Exista o serie de intrebari care vi le puteti pune in momentul in care alegeti o linie pentru ruta voastra.

1.1 Sunt in siguranta acum?

1.2 Voi fi in siguranta unde ma voi deplasa?

1.3 Daca nu, pe unde pot sa merg ca sa fiu in siguranta?

2.1 Linia urmata a fost eficienta? (efort/distanta/timp)

2.2 Unghiul liniei pe care am mers a fost cit de cit constat?

2.3 Nu cumva am facut prea multe intoarceri, am ales corect?

2.4 Care e varianta optima in continuare?

Daca pina acum ati reusit sa raspundeti satisfacator la aceste intrebari, puteti trece mai departe si sa va concetrati asupra vitezei:

3.1 Am mers intr-un ritm optim pentru conditia mea si a rutei?

3.2 Imi permit sa merg mai repede, tehnica si conditia fizica imi permit asta?

daca treceti prin toate aceste intrebari, se poate observa de pilda ca, cea mai directa ruta, nu e si cea mai sigura, iar cea mai rapida linie intre doua puncte nu e si cea mai eficienta.

De cele mai multe ori ruta va fi determinata de intrebarile legate de siguranta.

Oricum in cazul in care aveti ezitari alegeti ruta cea mai sigura.

Ca si exercitiu in timpul pauzelor reflectati si discutati cu coechipierii despre ruta aleasa, daca ar fi sa va deplasati in zona respectiva a-ti face la fel? Ce a-ti schimba?

Cu timpul exercitiul de a alege o linie sau alta va deveni automantism, dar pina atunci incercati sa puneti in balanta cit mai bine argumentele voastre.

Recomandari:

Priviti in perspectiva, anticipati ruta pe care o veti urma, nu va uitati doar la citiva metrii in fata.

Incercati sa cistigati inaltime prin traversari ascendente inainte sa ajungeti in zona bazei unui virf, evitati pe cit posibil urcusul pieptis.

Utilizati eficient tehnica de intoarcere, evitati pe teren mediu sa efectuati "Kick turn", in aceste zone e de preferat A V A turn.

Alegeti dinainte locul de intoarcere, profitind de configuratia terenului.

Cistigati inaltime, daca panta scade si zona e mai putin dificila profitati de asta, ajustind permanent unghiul de deplasare.

Daca sinteti obligati sa traversati zone expuse unor pericole obiective: caderi de pietre, zapada, etc alegeti citeva zone protejate in care sa va regrupati daca e posibil cit de cit apropiate, iar intre aceste check-point-uri miscativa cit mai repede cu putinta, unul cite unul.

Si nu in ultimul rind desenul urmelor pe care le faceti este propria voastra creatie artistica in acest context, la fel si la coborire, imbinati deci utilul cu esteticul...

2.6 Tehnici de alpinism aplicate in ski-alpinism

Dupa cum am precizat inca din start acest sport este o impletire a doua discipline fiecare in parte complexe. De accea ma voi rezuma la a prezenta citeva tehnici de alpinism, utilizate preponderent la ski-alpinism.

Desigur echipamentul se va alege in primul rind in functie de gradul de tehnicitate al terenului.

Echipamentul de ski-alpinism este cam acelasi cu cel utlizat in turele de alpinism clasic de iarna:

coarda, coltari, piolet, ham, citeva anouri+carabiniere, 1-2 cuie de gheata, 1-2 pitoane, o selectie de 2-3 frienduri, 1 set de nuci, sau o selectie de nuci, 2-3m de cordelina.

Spre deosebire de alpinismul din zonele de chei sau faleze unde echipamentul preponderent este cel de stinca, la ski alpinism mediul in care se desfasoara activitatea este mai complex si implica probleme variate: de stinca, zapada, gheata. Intelegerea modului prin care se poate realiza asigurarea in aceste medii este esential pentru siguranta voastra.

La fel ca in oricare forma de activitate care presupune riscuri, si in cazul ski-alpinismului trebuie evaluat in permanenta probabilitatea ca un eveniment nedorit sa se produca si de asemenea care ar fi consecintele unui astfel de eveniment.

Se pot intilni astfel multe situatii in care probabilitatea unei caderi este mica sau moderata, insa consecintele pot fi grave: luati in calcul raportul Probabilitate/Consecinte

Pentru a evalua corect o situatie este esential sa ne cunoastem foarte bine atit abilitatile cit si limitele lor.

Toate deciziile se iau pe coordonatele despre care am mai discutat: siguranta, viteza si eficienta.

Sa sti cind si unde este necesar sa se utilizeze protectii, in mod optim, este ceva ce tine de experienta.

Protectii si ancore specifice in ski-alpinism:

Citeva consideratii generale:

Orice protectie trebuie sa fie dimensionata astfel incit sa reziste la eventualele forte care-i sunt aplicate.

Ancorele trebuie sa fie egalizate.

Atentie la unghiurile formate intre ancore! El trebuie sa fie cit mai mic.

Redundanta: nu utilizati o singura ancora pentru protectie decit daca sunteti absolut sigur ca poate rezista.

In cazul in care folositi mai multe ancore si una din ele nu rezista trebuie sa va asigurati ca asta nu va produce un soc la celelalte ancore.

Exersati in mediu sigur plasamentele pentru a fi eficienti si a avea o viteza buna de executie.

Pe munte viteza poate fi egala cu mai multa siguranta.

Ancore in zapada:

Exista mai multe tipuri de ancore care pot fi utilizate in zapada.

Morfologia zapezii dicteaza modul in care se construiesc acestea.

Pe post de ancore de zapada se pot folosi: “snow pickets”, sau skiurile din dotare.

In cele ce urmeaza consideram ca pentru protectie s-au utilizat skiurile.

Ancore in T:

E poate cea mai sigura ancora ce poate fi construita in zapada.

Insa rezistenta unor astfel de ancore depinde direct de tipul de zapada.

Materiale necesare: un ski, cordelina, carabiniera, zapada.

In primul rind, trebuie determinata directia pe care va fi solicitata ancora.

Partea superioara a anorei e constituita dintr-un ski si trebuie sa fie perpendiculara pe directia pe care e posibil sa fie aplicata forta asupra ancorei.

Se sapa o groapa cu ceva mai mare decit lungimea skiului, astfel incit sa skiul sa nu stea larg in groapa.

Adincimea depinde direct proportional cu densitatea, consistenta zapezii.

Oricum un minim in conditii de zapada tare ar fi cam 35-40cm.

In conditii de zapada uda sau usoara, o astfel de ancora nu e suficienta si trebuie gindita si o ancora de back-up.

Atentie: luati in calcul faptul ca rezistenta unei ancore T de zapada este determinata de presiunea pe zapada din fata ei, deci nu va deplasati prin fata ei cind o construiti pentru ca veti compromite rezistenta ancorei.

Se mai sapa un sant, pe directia de aplicare a fortei, perpendicular pe ski, prin care va trece cordelina (anouul) in care se va face asigurarea.

E important ca acest sant sa aiba ac adincime ca si santul in care e plasat skiul pentru ca ancora principala(skiul) sa nu fie scos afara din locasul lui in cazul aplicarii unui soc.

Rezistenta ancorei va fi determinata de forta pe care masa de zapada din fata skiului, va reusi sa o tina, in concluzie santul pentru cordelina va trebui sa fie dimensionat bine, cit mai mic.

In zona mediana a skiului se leaga cordelina in care se va face asigurarea.

Citeva recomandari:

La legaturi de tip Fritchi se recomanda sa se prinda cordelina pe sub axul legaturii, pentru a evita degradarea legaturii in cazul unui soc.

Pentru e evita taierea in cantul skiului a cordelinei, anoului, infasurati cu pielea de foca zona mediana a skiului inaintea amararii cordelinei.

Ancora in T se poate realiza, pe acelasi principiu, folosind: piolet, snow-pickets, ruscac plin cu echipament, sau chiar pietre sau alte obiecte ce pot fi manevrate si ingropate in zapada.

alte tipuri de ancore:

Ancore in H,

conditiile de zapada in care se poate utiliza acest tip de ancora:

Zapada firn, sau zapada consolidata cu coeziune buna.

Pentru a realize acest tip de ancora se plaseaza ambele schiuri in paralel unul fata de altul, inclinate la 10-15* fata de verticala spre deal.

Se introduc in zapada cel putin pina la nivelul partii de jos a legaturilor.

Daca legatura nu intra cel putin la ac nivel luati in calcul alta alternativa...

Optim e pina la nivelul partii de sus a legaturilor.

In cazul legaturilor de tip Fritchi sau similare, se desfac si se rabateaza legatura pentru a permite intrarea lor in zapada.

Se instaleaza pe suprafata zapezii, intre cele schiuri un piolet sau ceva similar ca si rezistenta la soc, de care se va atasa anoul de care va puteti amara.

Ancora I,

este ancora ce se poate realiza cel mai rapid, fiind insa si cea mai slaba ca si rezistenta.

Conditiile de zapada necesare sunt similare cu cele ale ancorei in H, zapada consolidata sau firn.

Se utilizeaza un ski, sau ambele, infipte in zapada pina la nivelul legaturii de sus, se mentin ac recomandari ca si ancora in H, la nivelul zapezii se ataseaza un anou in care ne vom amara.

Alte tipuri de ancore :

N

se introduce un ski in zapada conform cu cele discutate la anora I, al doilea ski se plaseaza 1m mai sus , si vf primului ski se leaga de al doilea ski, folosind o cordelina (cel plasat mai sus) acolo unde aceasta din urma atinge suprafata zapezii. Cordelina trebuie sa fie aprox paralela cu orizontala.

Amarajul se face cu un anou atasat la skiul din vale.

Acest tip de ancora e mai sigura decit cel in I, dar necesita ca skiurile sa fie prevazute cu gauri la vf, si realizarea ei corecta e ceva mai laborioasa.

X

Similar cu ancora in I doar ca skiurile se pun in X.

Conditiile si modul de realizare similar cu ancora in I.

Avind o suprafata mai mare de contact cu zapada, insemna automat o rezistenta mai mare.

Ancore sapate in zapada (movila de zapada):

Una din ancorele cele mai solide, avind avantajul major ca poate fi utilizata pentru rapel fara sa fie nevoie sa abandonam material.

Acest tip de ancora functioneaza cel mai bine in zapada tare si consolidata.

Cu cit zapaa e mai consolidata cu atit ancora poate fi mai mica ca si dimensiuni.

Singurul dezavantaj este durata de munca necesara pentru construirea acestui tip de ancora.

Forma este de picatura de apa, cu partea mai mare directionata spre deal.

Dupa ce se alege locul de constructie al ancorei si se deseneaza profilul pe teren, incepe partea de excavatie.

Atentie, in timpul constructiei acestui tip de ancora sa nu afectati consistenta zapezii in interiorul formei ancorei.

In general se sapa cam 40cm, daca aveti dubii sapati mai mult.

Partea de sus a movilei de zapada trebuie sa aiba un profil de usoara surplomba fata de verticala pentru a tine coarda in cazul unui rapel.

Dupa finalizare partea de sus a ancorei are o usoara forma de ciuperca, iar in partea de jos se intersecteaza cele doua santuri verticale prin care va coborii corda.

Riscul major la acest tip de ancora in conditii de zapada prea moale este ca movila de zapada poate fi retezata de coarda. In cazul in care zapada e prea moale se poate utiliza o piesa de echipament pentru a consolida partea de sus a ancorei. Pentru asta se pot utiliza si pietre sau bucati de lemn pentru a nu abandona piese de echipament. Folositi-va imaginatia pentru a crea o astfel de ancora si exersati inainte pentru a fi pregatiti in caz de necesitate.

Citeva principii pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor in mediu alpin:

Muntele prezinta multe oportunitati de a ne asigura.

Profilul si denivelarile intilnite sunt cele mai usor de utilizat pentru amenajarea regruparilor si ale protectiilor.

In general la baza peretilor sau in preajma grupurilor mari de bolovani se formeaza adevarate transee de zapada.

Utilizati aceste profile pentru amenajarea regruparilor, in care va puteti asigura coechipierii prin contrabalansarea cu propria dvs greutate.

Un tip de asigurare este in spatele unei creste inzapezite presupunind ca celalalt coechipier este pe partea cealalta.

Pentru aceste tipuri de regrupari naturale, in unele cazuri este necesar un minim de amenajare.

Consolidati platformele naturale batind bine zapada pentru a va asigura o protectie mai buna.

De asemenea formele naturale stincoase asigura de cele mai multe ori regrupari sau protectii naturale excelente.

Alegeti-va ruta in functie si de posibilitatile naturale de a va asigura pe parcursul ei.

Ancore de stinca:

o selectie de 2-3 pitoane, 2-3 frienduri si un set de nuci pentru traseele care presupun catarare este esentiala.

Alegeti echipamentul in functie de traseul pe care intentionati sa-l parcurgeti. Informati-va inainte pentru a nu cara echipament inutil sau dimpotriva pentru a nu fi descoperiti in cazul in care aveti nevoie de el.

Atentie o protectie in stinca este atit de sigura cit de buna calitate are stinca in care o amenajati!

Protectii in gheata:

Mai rar intilnita in muntii nostri pe rutele de ski-alpinism dar in functie de conditii se poate dovedi util sa avem la noi 1-2 cuie de gheata.

Pentru protectie maxima cuiele de gheata se plaseaza la un unghi de 5-10* orientate usor spre vale.

Incercati sa le plasati in zone care ofera mici platforme naturale.

Verificati calitatea ghetii inainte de a plasa cuiele de gheata, indepartati gheata putreda de la suprafata.

In cazul in care cuiul nu intra complet in gheata se ataseaza un anou de cui acolo unde acesta intra in contact cu zapada.

Pentru rapel sistemul Abalakov este nepretuit, mai ales pentru rapel.

Pentru realizarea unui Abalakov se introduce in gheata un cui cit mai lung, ideal peste 20cm la 45* in plan orizontal. Dupa ce ac intra in gheata complet se scoate...

Se introduce al doilea cui la ac unghi de 45* a.i. sa intersecteze la capat gaura lasata dupa prima introducere a cuiului.

Ideea e sa avem 2 gauri la unghi de 45* care sa se intersecteze la capete prin care vom introduce o cordelina.

Astfel se obtine o protectie in gheata utilizata in general pentru rapeluri.

Similar cu ancora sub forma de movila de zapada se poate construi o ancora movila de gheata...

2.7 Tehnica de coborire

Exista un mica ironie a ski-ului de tura. Iesirile in natura , off piste sunt pentru a evada din mediul aglomerat al ski-ului de partie amenajata.

Pentru a deveni un bun schior off piste e necesar sa fi intai de toate un schior foarte bun iar asta inseamna sa petrecem mult timp in zonele amenajate cu lifturi pentru a putea exersa suficient.

Luati in calcul faptul ca echipamentul pentru ski de tura are caracteristici determinate de un compromis intre a fi usor de manevrat la urcare si usurinta de utilizare la coborare.

Astfel de exemplu claparii de tura nu ofera acelasi suport ca cei de partie, iar legaturile de tura sunt de asemenea mai fragile si nu transfera fortele ca si cele de ski alpin.

Dar in primul rand dificultatea este data de conditiile din teren, de metamorfoza zapezii, dificultatea si expunerea rutelor de ski-alpinism si poate in primul rand a faptului ca aceste rute sunt expuse unor pericole obiective care nu sunt usor de controlat sau evitat.

De asemenea a ski a rucsacul in spate poate fi o experienta foarte bizara si diferita de ceea ce inseamna schiul in general. Alegerea echipamentului care va fi luat trebuie facuta perfect adaptata la specificul turei pe care o alegem.

Dar toate aceste neajunsuri inerente pot fi estompate printr-o pregatire tehnica si fizica foarte buna. Iar experienta are rolul cel mai important. Doar asa ne putem bucura de zilele petrecute in natura...

Skiorul care deschide drumul:
Cel care face primul urme este persoana care isi asuma cele mai multe riscuri, de aceea ruta aleasa trebuie sa fie una care in care sa primeze siguranta.
Sfaturi pentru coborari in zone necunoscute sau putin cunoscute:
-coborati un singur schior alegand tot timpul zone din care sa observe o posibila continuare
-opririle trebuie facute doar in zone sigure

Trebuie luat in calcul ca simpla trecere a unui schior chiar intr-o zona cu potential de avalansa nu inseamna automat declansarea unei avalansei. Aceasta se poate produce chiar si la al doilea sau al trei-lea schior.

Skiat-ul in asigurare

3. Despre Avalanse: what to do, what not to do

3.1 Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea
3.2 Recomandari
3.3 Prezentare avalanse: 
     Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare
     Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse
     Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor
     Alegerea rutei
     Tactici de prevenire si tehnica de salvare din avalansa
3.4 Cateva intrebari si raspunsuri despre avalanse


3.1 Generalitati si harta avalanselor, Zona Balea

Exemple de avalanse pe valea Balea:

Cea mai catastrofala avalansa din Romania e cea de la Balea, 17 apr.1977 soldata cu 23 de morti. Mai multe detalii, de pe site-ul Dl. Mititeanu:
avalansa  a pornit de pe versantul Vestic al vf.Iezerul Caprei: 

februarie 2009:
-avalansa declansata de ruperea unei cornise pe muchia nordica a VF Vaiuga, spre vest(valea Balea)

 

  

  

 

aprilie 2008:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul estic al muchiei Balea, la garduri, in zona valcelului mortului:

 

avalansa a fost extrem de puternica, declansata de ruperea partiala a unei placi in partea stanga sus a pozei, gardurile au fost jaloane.

martie 2007:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul estic al muchiei Balea

 

 

 martie 2008:
-avalansa de topire, declansata de incalzirea vremii de pe versantul vestic al muchiei Buteanu

 -ruperea unei placi de pe valea Balea (foto: Katranu)

Avalanse pe valea Doamnei: 
februarie 2008:
-versantul vestic al muchiei Balea, cauze necunoscute.

 

aprilie 2008
 -avalanse de topire, versantul estic muchia Laita:

martie 2008

-avalanse spontane declansate de incalzirea vremii, versantul vestic muchia Balea:

3.2 Recomandari

Atentie!!!

- Nu exista o zona verde (sigura 100%) si nici o trasa perfecta
  care sa ocoleasca zonele periculoase.

- La fiecare tura, bazat pe informatiile din buletinul nivo-meteorologic,
  experienta si informatiile corecte  se poate alege o ruta adecvata.

- Cereti sfatul Salvamontului, consultati buletinul Nivo-meteorologic
  inainte de a aborda o coborare pe Valea Balea.

- Evitati coborarea in caz de conditii meteo nefavorabile:
  viscol, ninsoare, ceata, incalzire brusca a vremii

- Atentie!!! soseaua Transfagarasan NU ESTE O RUTA SIGURA !!!
  exista numeroase zone periculoase care intersecteaza soseaua

- Faptul ca a-ti ajuns la limita padurii nu inseamna ca a-ti scapat de pericol!!!
  exista un numar de culoare care traverseaza zonele impadurite.

- Echipati-va corect:
  Lopata, Sonda de avalansa, Transceiver-ul de avalansa sunt strictul necesar

- Invata-ti sa le utilizati corect: exercitiile de utilizare sunt absolut necesare.
  Nu le ignorati: Va pot salva viata!

- Abordati rutele din zona impreuna cu cineva experimentat care cunoaste bine
  zona si pericolele specifice.

- Din pacate in fiecare iarna mor in muntii Fagaras turisti, skiori sau alpinisti.
  Chiar oameni de munte experimentati pot sa cada visctima avalanselor.

- De aceea educatia corecta, echipamentul adecvat si prudenta ne pot ajuta sa evitam pericolul. 

3.3 Prezentare despre avalanse:

3.4 Cateva intrebari si raspunsuri despre avalanse:

Cat poate supravietui cineva surprins de avalansa?
Plecam de la scenariul cel mai nedorit. (worst case scenario).
Cineva e surprins de avalansa

Statistic vorbind sansele mari de supravietuire au cei recuperati in primele 15min.:

Dupa 15 minute totul devine mult mai problematic.
Graficul de mai sus nu-i include pe cei care au suferit traume in timpul avalansei.

In acest context, majoritatea victimelor ingropate in avalansa au decedat datorita asfixieri cu  propriul CO2 expirat.

Zapada contine aprox 60-70% oxigen, asta insemnand ca victima ingropata ar putea supravietui mai mult daca nu ar fi CO2.

Pe scurt:
Pana la 15 minute victimele au sanse de 92% sa supravietuiasca.
Dupa 35min raman 27% sanse de supravietuire.
Cei care supravietuiesc dupa 35min au avut probabil un "air pocket", o zona in care au putut respira mai mult timp.

15 minute e limita care face diferenta intre viata si moarte.

Pe ca pante e mai periculos?
In functie de inclinatia pantei o statistica a avalanselor declansate de factori umani.
Graficul cuprinde avalansele cu victime din Elvetia si Canada.

Realitatea ne arata ca riscul cel mai mare e acolo unde e distractia cea mai tare:
10-25* - aici e kindergarden - scurgeri de pulver
  
25-30* - tot un fel de partie - avalanse tip placa in conditii de instabilitate extrema
 
30-35* - parca incepe sa semene a freeride - avalanse tip placa destul de frecvente, de obicei in conditii de instabilitate accentuata
  
35-45* - ride on baby sau zona de distractie - zona cea mai propice declansarii avalanselor, cu un maxim pe pantele de 38*, avalanse tip placa frecvente, de mari dimensiuni

45-55* - treaba serioasa, alpinistii scot coarda - avalanse frecvente, placi de mici dimensiuni si pulver(sluffs) reduc probabilitatea avalanselor in placi de mari dimensiuni

55-90* - fi serios, cine schiaza aici fara parasuta?! - avalanse frecvente de pulver(sluffs)
    reduc serios probabilitatea avalanselor in placi de mari dimensiuni


Pe care versant e mai riscant, spre Sud sau spre Nord?
Buna intrebare, tot statistic, din Elvetia ca la noi mai dureaza pana se umple baza de date, lucrurile stau dupa cum urmeaza:

Care sunt factorii care contribuie la producerea avalanselor?

2. Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare

Avalansa presupune existenta unui cumul de factori.

Zapada care acopera solul este de regula formata din mai multe straturi,care de cele mai multe ori au structura si densitate diferita si au cazut in conditii meteo (temperatura, umiditate, directie/viteza a vantului) diferite.
Stabilitatea stratului de zapada este dependenta de echilibrul, rezistenta si morfologia straturilor si coeziunea(liantul) dintre ele.
Alte atribute esentiale sunt morfologia terenului (inclinatie, profil) si conditiile meteorologice.

Ruperea acestui echilibru poate fi determinat de factori naturali sau umani.

Factorii naturali sunt:
Vantul, zapada cazuta, ploaia, soarele, ruperea corniselor, temperatura, caderi de gheata, trecerea unui animal salbatic etc...

Factorii umani sunt toti subiectii care prin trecerea pot provoca ruperea echilibrul existent al straturilor de zapada: snowmobilers, skiorii, alpinistii, snowboarders, drumetii etc.

Componente ale avalansei:
Startul dislocat, este un strat cu o oarecare coeziune care in momentul in care se rupe echilibrul aluneca (din cauza Stratului slab = stratul la nivelul caruia s-a rupt echilibrul) pe suprafata Stratului de baza (un strat solid cu coeziune puternica si priza la straturile inferioare sau sol, de asemenea in loc de stratul de baza poate fi si solul.

Stratul slab poate fi format din
- crusta de inghet determinata de ploaie, soare, zapada veche tare, vant,
- un alt tip de zapada care nu are coeziune cu straturile superioare (zapada granulata /cristale rotunjite),
- zapada cu densitate mica care nu are priza la straturile noi.

Avalansa e formata
1. din coroana (delimiteaza zona de fractura superioara si laterala)
- in acesata zona stratul/straturile fracturate se desprind si incepe acceleratia miscarii

2. urma de curgere (delimiteaza conul sau suprafata de curgere a avalansei-forma e influentata de profilul terenului)
-in aceasta zona avalansa atinge maximul de viteza si masa

3. zona de acumulare (suprafata pe care fluxul de curgere avalansei se opreste si se acumuleaza/depoziteaza zapada )
- in acasta zona avalansa decelereaza si zapada se acumuleaza, aici zapada atinge adancimea maxima