Ski-Alpinism: Muchia Buteanului

Vineri e deja noapte cand impreuna cu Oana si Serghei ajungem la Balea Cascada.
Drumul pana la Balea Lac ne ia destul de mult datorita crustei pacatoase care s-a format si care se rupe la fiecare pas...ajungem astfel sus dupa miezul noptii. La Balea ne intalnim cu Gioni si mai stam de povesti pana pe la 2. Dimineata la 6,30 suntem in picioare si ne pregatim pentru tura pe care ne-am propus-o muchia Buteanului. Luam si skiurile sa mai scurtam din marsul de apropiere si retragerea.
Beneficiem de aceeasi crusta, care insa pe masura ce urcam e din ce in ce mai dura.
Odata ajunsi in caldarea Vaiuga crusta lasa locul unei zapezi granulate neuniforme si necompactate.
Urcam spre Netedu pe linia unor bolovani care de jos se vad iesind din zapada. Prima parte e foarte inclinata dar macar zapada e tare si pioletii prind bine, apoi ne afundam din ce in ce mai mult. De multe ori sunt nevoit sa merg in genunchi ca sa nu ma afund in zapada.
In fine reusim sa ajungem in creasta inainte ca soarele sa ajunga pe versantul pe care urcam.
Sus avem parte de o mica surpriza: cornise, parapeti inalti de zapada, asa numitele "mushrooms" fac creasta sa arate foarte spectaculos, si cum o sa descoperim pe pielea noastra pe alocuri chiar dificila.
Pe alocuri ma scufund pana la brau in zapada neconsolidata. E asezata parca de un magician, de te miri ca nu se prabuseste ca un castel din carti de joc.
Turn dupa turn, avem parte de un catarat foarte fizic, pe alocuri sapam in chiciura de peste jumatate de metru ca sa gasim prize.
Pe cateva portiuni cataram aproape exclusiv datorita frictiunii dintre corp si versantul superincarcat.
Dar am venit sa ma antrenez si nu ma supara conditiile, dimpotriva sunt foarte incantat...Atat de bucuros sa fiu aici incat nu tin cont de zapada care-mi intra pe dupa gat, sub pantaloni...asa ca in curand sunt ud leoarca. Ne-am miscat concomitent asa incat nu simt frigul, doar Gionii mai ingheata uneori cand am de sapat mai mult la cate un pasaj mai delicat.
Curand depasim partea mai dificila a muchei, in general mergem matematic pe creasta. Prabusim si o mica placa ce statea prinsa precar de o cornisa si ne facem loc mai departe. Cu skiurile in spate e destul de delicat mai ales datorita chicurii care surplombeaza pasajele pe care trebuie sa le cataram.
Ne apropiem de varf si cum oboseala m-a ajuns il las pe Gionii sa faca urme...
Am muncit ceva dar satisfactia e pe masura, cu toate ca zapada parea foarte instabila pana la urma s-a dovedit chiar ok, efortul insa a fost destul de mare.
Ne bucuram de soare si de peisaj
Caldarea vaiuga inundata de soare
Grupul de la C A R facand poze de pe verful Capra...
Coboram spre lacul Capra, facem o scurta pauza impreuna cu amicii de la C A R si apoi pornim spre Balea Lac, coborannd prin saua Caprei. Zapada e super dar cum suntem destul de obositi si rucsacii grei nu skiem extraordinar...Facem o pauza de supa la Paltinu si apoi facem o tura pana la lacul din Valea Doamnei si retur.
Seara picam rupti de somn...
Dimineata din reflex ne trezim la 6,30 dar o lalaim la micul dejun si pe la 9 pornim sa facem o tura pe skiuri prin valea Vaiuga unde stiam ca avem pana tarziu zapada buna.
Oana si Gionii pe urmele de ieri...
Urme prin zapada
Ilustrata cu peretele Buteanului
Minimalism
Zapada e extaordianara aici, ca untul
Aproape sus
Chase by shadows :)
In sfarsit sus, facem o pauza mai lunga si apoi ne bucuram de o coborare pe cinste.


Doar pe firul Vaiugii e inca crusta si ne chinuim un pic dar spre valea Balii zapada e inmuiata de soare si nu mai ridica probleme. Pe la 3 coboram pe vale si deja in umbra e crusta, dar nimic nu ne mai poate supara acum...
De abia astept we urmator...

Un comentariu:

ciprian teodorescu spunea...

ca de obicei,fascinat de pozele tale.
salutari!