Dintr-o constanta criza de timp, in fiecare iarna, am incercat sa imping tot mai mult aria explorarilor posibile intr-o singura zi. Odata intors de pe vf.Negoiu planul de a incerca sa merg pe vf.Moldoveanu a venit firesc...
Cu o saptamana inainte am folosit foci de imprumut pe sistem gecko, a ramas silicon pe ele. Desi inainte de a pleca din Sibiu le-am curatat cu atentie, acesta s-a impregnat cumva in talpa skiului...Urca cu skiurile in picioare, fara piei pana in Curmatura Balii in speranta ca se va curata. Cobor la Lacul Doamnei unde intalnesc ceva urme de urs si pui...hmm. La urcare se pare ca desi nu tin perfect macar isi fac treaba cat de cat...Nu mai ramane decat speranta.
Sambata e concursul de ski-alpinism (memorial Buzasi) organizat de Joe, asa incat ma intalnesc cu o multime de prieteni. As ramane si la concurs dar ideea unei ture asa lungi si faine e mai puternica.
Dimineata plec la ora 5,30 asa cum mi-am propus. Traversez tunelul si imi aduc aminte de urmele de urs de ieri, desi stiu ca ursul nu prea are obiceiuri din astea speologice is cam stresat...Pe sud zapada e bocna, cobor rapid in vale si treversez catre ref. de sub Arpasul Mic. La obarsia vaii ne regrupam toti si continuam spre Fereastra Zmeilor. Eu decid sa urc pe jos sa profit de zapada tare si sa nu ma fac atatea tranzitii...Avem si un nou coleg un caine care n-a vrut in ruptul capului sa coboare la cabana Capra.
Sper sa acoperim cat mai mult teren profitand de zapada perfecta. Merg constant, fara pauze, si in curand distanta fata de colegii mei creste destul de mult. Regrupez undeva sub Arpasul Mic de unde urmeaza o traversare in coborare usoara. Prima portiune e expusa o cadere putand sa te arunce peste abrupt. Aici cobor cu skiurile blocate si ma simt dezechilibrat, asa ca ma opresc sa le deblochez si continui. Coboram pana sub vf Arpasul Mare. Prindem o spinare pana in apropierea crestei si continuam pe muchia ingusta. Peisajul e impresionant, expus dar fara sa fie dificil.
Urcam direct spre Arpas si traversam spre vf Mircii. Pana la Podul Giurgiului zapada continua sa fie in bune conditii. Coboram pe skiuri pana aproape de piciorul care coboara de la Est de vf Tarata spre Sud. De aici urcam la coltari spre creasta principala. Coboram in prejma crestei pana in saua la vest de Corabia, vf pe care il ocolim aprox pe drumul de vara prin sud.
Zapada da semne de oboseala, ne afundam din ce in ce mai mult. Din dreptul vf Ucisoara traversam saua Orzanele prin zapada care acum e putreda. Batul de ski intra pana la sol, zapada nu are nici o baza (firnul e doar o crusta care tine in cursul diminetii).
De sub Vistea avem totusi noroc cu niste urme mai vechi care ne ajuta sa urcam pe picioare rapid pe trapezul lui Modoveanu.
Fara sa mai pierd timpul traversez pana pe Moldoveanu fac 2-3 poze si insotit de micul meu companion cobor, e ora 13,45...Cata si Sivia ajung si ei cateva 15 minute mai tarziu.
Ioan are ceva probleme cu glicemia si a ramas ceva mai in urma, va urca pana pe Vistea si incepem retragerea. Pe zapada asta putreda si cu soarele radiind puternic singura solutie e sa mergem matematic pe creasta. Dupa ce trecem pe picioare de Orzanele, Silvia continua in fata pana pe vf Ucea Mare.
Skiez cu grija pe langa creasta dar nu sunt totusi semne de instabilitate...Dupa Corabia facem o pauza mai lunga sperand ca soarele sa se domoleasca pentru e putea cobora spre valea Podul Giurgiului. Cata are primus la el asa ca topim niste zapada si facem apa pentru toata lumea. S-a innorat si e deja destul de tarziu, skiem spre sud si urcam pe skiuri spre Podul Giurgiului. Urcam pe picioare pe vf Mircii...
Deja frigul musca si dupa mai bine de 12h de efort cam tremuram. De pe Arpasul Mare skiem spre Vest-Sud-Vest pe o zapada foarte faina. Continuam coborarea spre Nord si intersectam traseul care traverseaza spre Podragu, "prin caldari"...
Ne despartim undeva deasupra refugiului, Cata, Silvia si Ioan mai au doar de coborat.
Traversez pe drum pana la piciorul care duce spre cota2000. Din pacate nu am urme, zapada are deja crusta si ca sa nu ma chinui decid sa urc pe jos.
Dar crusta tine doar iluzoriu, cateva sec pana faci un pas...Se va rupe la fiecare pas pana sus. Urc strangand din dinti. Mi-e foame, sete si incep sa nu mai am rabdare. Urcarea a tinut parca o vesnicie, desi am urcat intr-un ritm constant, altimetrul aratand cam 7-8 m /min. Pe trverseul spre tunel e gheata asa ca pun coltarii. Dupa ce pun coltarii crusta se rupe iar la fiecare pas.
La inceput merg dezechilibrat, ca un om beat. ma enervez si injur ca un birjar, nu mai am mult si mi-am pierdut rabdarea...
Ma opresc, beau ultimul strop de apa, ma calmez si pornesc incet spre tunel...
Numar fiecare grinda din tunel, sunt marcate...44.
Ajung la 22,30 la Balea Lac, s-au adunat dupa 16h, peste 40km si 4000dif nivel+,...probabil ca o sa ma bucur maine :)
La baza, lumea se veseleste, e ziua lui Joe care azi face 50 de ani...
La multi ani mestere !
foto: Cata
Cata Pobega si Silvia si Ioan Stetca s-au alaturat ideii. Eu urma sa plec din Balea Lac iar ei se vor alatura in valea Fundul Caprei. Zis si facut...Vineri dupa-masa urca la Lac si merg sa fac o scurt atura de incalzire, dar...pieile de foca refuza sa se lipeasca pe skiuri.Cu o saptamana inainte am folosit foci de imprumut pe sistem gecko, a ramas silicon pe ele. Desi inainte de a pleca din Sibiu le-am curatat cu atentie, acesta s-a impregnat cumva in talpa skiului...Urca cu skiurile in picioare, fara piei pana in Curmatura Balii in speranta ca se va curata. Cobor la Lacul Doamnei unde intalnesc ceva urme de urs si pui...hmm. La urcare se pare ca desi nu tin perfect macar isi fac treaba cat de cat...Nu mai ramane decat speranta.
Sambata e concursul de ski-alpinism (memorial Buzasi) organizat de Joe, asa incat ma intalnesc cu o multime de prieteni. As ramane si la concurs dar ideea unei ture asa lungi si faine e mai puternica.
Dimineata plec la ora 5,30 asa cum mi-am propus. Traversez tunelul si imi aduc aminte de urmele de urs de ieri, desi stiu ca ursul nu prea are obiceiuri din astea speologice is cam stresat...Pe sud zapada e bocna, cobor rapid in vale si treversez catre ref. de sub Arpasul Mic. La obarsia vaii ne regrupam toti si continuam spre Fereastra Zmeilor. Eu decid sa urc pe jos sa profit de zapada tare si sa nu ma fac atatea tranzitii...Avem si un nou coleg un caine care n-a vrut in ruptul capului sa coboare la cabana Capra.
Sper sa acoperim cat mai mult teren profitand de zapada perfecta. Merg constant, fara pauze, si in curand distanta fata de colegii mei creste destul de mult. Regrupez undeva sub Arpasul Mic de unde urmeaza o traversare in coborare usoara. Prima portiune e expusa o cadere putand sa te arunce peste abrupt. Aici cobor cu skiurile blocate si ma simt dezechilibrat, asa ca ma opresc sa le deblochez si continui. Coboram pana sub vf Arpasul Mare. Prindem o spinare pana in apropierea crestei si continuam pe muchia ingusta. Peisajul e impresionant, expus dar fara sa fie dificil.
Urcam direct spre Arpas si traversam spre vf Mircii. Pana la Podul Giurgiului zapada continua sa fie in bune conditii. Coboram pe skiuri pana aproape de piciorul care coboara de la Est de vf Tarata spre Sud. De aici urcam la coltari spre creasta principala. Coboram in prejma crestei pana in saua la vest de Corabia, vf pe care il ocolim aprox pe drumul de vara prin sud.
foto: Ioan Stetca
Zapada da semne de oboseala, ne afundam din ce in ce mai mult. Din dreptul vf Ucisoara traversam saua Orzanele prin zapada care acum e putreda. Batul de ski intra pana la sol, zapada nu are nici o baza (firnul e doar o crusta care tine in cursul diminetii).
De sub Vistea avem totusi noroc cu niste urme mai vechi care ne ajuta sa urcam pe picioare rapid pe trapezul lui Modoveanu.
Fara sa mai pierd timpul traversez pana pe Moldoveanu fac 2-3 poze si insotit de micul meu companion cobor, e ora 13,45...Cata si Sivia ajung si ei cateva 15 minute mai tarziu.
Ioan are ceva probleme cu glicemia si a ramas ceva mai in urma, va urca pana pe Vistea si incepem retragerea. Pe zapada asta putreda si cu soarele radiind puternic singura solutie e sa mergem matematic pe creasta. Dupa ce trecem pe picioare de Orzanele, Silvia continua in fata pana pe vf Ucea Mare.
Skiez cu grija pe langa creasta dar nu sunt totusi semne de instabilitate...Dupa Corabia facem o pauza mai lunga sperand ca soarele sa se domoleasca pentru e putea cobora spre valea Podul Giurgiului. Cata are primus la el asa ca topim niste zapada si facem apa pentru toata lumea. S-a innorat si e deja destul de tarziu, skiem spre sud si urcam pe skiuri spre Podul Giurgiului. Urcam pe picioare pe vf Mircii...
foto: Cata
Deja frigul musca si dupa mai bine de 12h de efort cam tremuram. De pe Arpasul Mare skiem spre Vest-Sud-Vest pe o zapada foarte faina. Continuam coborarea spre Nord si intersectam traseul care traverseaza spre Podragu, "prin caldari"...
foto: Cata
Urcam la picior in mica sa de unde dupa un scurt traverseu urcam direct spre Fereastra Zmeilor. E deja tarziu 20,30 si lumina paleste din ce in ce...Eu ma grabesc pentru ca pana la Balea lac mai e ceva drum...Sper oricum sa fi urcat cineva spre cota 2000 si sa am urme.Ne despartim undeva deasupra refugiului, Cata, Silvia si Ioan mai au doar de coborat.
Traversez pe drum pana la piciorul care duce spre cota2000. Din pacate nu am urme, zapada are deja crusta si ca sa nu ma chinui decid sa urc pe jos.
Dar crusta tine doar iluzoriu, cateva sec pana faci un pas...Se va rupe la fiecare pas pana sus. Urc strangand din dinti. Mi-e foame, sete si incep sa nu mai am rabdare. Urcarea a tinut parca o vesnicie, desi am urcat intr-un ritm constant, altimetrul aratand cam 7-8 m /min. Pe trverseul spre tunel e gheata asa ca pun coltarii. Dupa ce pun coltarii crusta se rupe iar la fiecare pas.
La inceput merg dezechilibrat, ca un om beat. ma enervez si injur ca un birjar, nu mai am mult si mi-am pierdut rabdarea...
Ma opresc, beau ultimul strop de apa, ma calmez si pornesc incet spre tunel...
Numar fiecare grinda din tunel, sunt marcate...44.
Ajung la 22,30 la Balea Lac, s-au adunat dupa 16h, peste 40km si 4000dif nivel+,...probabil ca o sa ma bucur maine :)
La baza, lumea se veseleste, e ziua lui Joe care azi face 50 de ani...
La multi ani mestere !
Un comentariu:
Foarte fain articol,poze super...
Trimiteți un comentariu