Incursiune in Alpi pe Gran Paradis si Mont Blanc

Plecam sambata dimineata din Cluj cu doua masini Mihai, Ghita si cu mine si ceva mai tarziu Vlad, Eni, Tudor si Ciprian. Ne sincronizam in Ungaria si apoi seara facem un popas mai lung la liziera unei paduri din Slovenia unde dormim afara sub cerul liber. Duminica dimineata pornim devreme cu cateva minute inainte sa inceapa ploaia. Dupa ce il recuperam pe Odiseas din aeroportul din Milano, duminica seara ajungem la un camping din Aosta. Luni urcam la refugiul Victor Emanualle, de la baza varfului Gran Paradis 4061m, la 2700m.

  E destul de multa zapada pentru acesta perioada. In aceeasi zi facem o tura pe ghetarul din apropierea refugiului unde exersam diverse tehnici specifice ascensiunilor glaciare...

 Drumul spre culmile visate incepe in poligonul de pe ghetar...

 Seara aduce cativa nori care prevestesc o schimbare de vreme, cu toate astea prognoza pentru maine e buna, vremea urmand sa se schimbe dupa amiaza. Vom porni deci foarte devreme pentru a profita de fereastra de vreme buna. Tura pe Gran Paradis, desi usoara tehnic, este suficient de lunga pentru a ne da o buna aclimatizare si a observa compatibilitatile si dinamica grupului in ideea ascensiunii de pe Mont Blanc.

 Marti ne trezim la 3AM si pornim cu oarecare intarziere ion jur de 4,30 AM. Mergem constant si destul de incet, incercand sa simulam ritmul de care avem nevoie pe Mont Blanc.

 Cand intram in zona glaciara in functie de ritmul de urcare se formeaza 2 corzi: Adi cu Mihai, Ghita, Odiseas, Ciprian si Vlad, Eni si Tudor.

 Spre nord vest iese din nori muntele alb...

 Cat vezi cu ochii numai varfuri si creste, pauza foto

  Suntem peste 3600m si se zareste si varful

Primele echipe coboara deja, dar suntem aproape...

Ajungem in creasta si aici e un adevarat traffic jam, cateva zeci de persoane isi incurca corzile si se calca pe picioare pe ultimii metri de creasta...Nu e foarte placut si nici foarte safe, asa incat nu zabovim prea mult in zona.

Continua sa urce inca dastule echipe, noi ne-am atins primul obiectiv. Cateva pante mai abrupte pun la test abilitatile participantilor

Apoi relaxarea dar si oboseala incep sa se simta. Dupa coborarea din sa ne intalnim cu echipa lui Vlad ...Mai au un pic...

La amiaza suntem la refugiu unde facem o pauza mai lunga. Ne sincronizam si dupa-masa coboram urmariti de ploaie.

 

Traversam la Chamonix si ne instalam la camping. Vremea s-a stricat si ploua ca toamna tarziu. Intre cateva reprize de ploaie facem o vizita scurta in Cham, unde ne informam in legatura cu conditiile de pe munte. Miercuri seara ploua insistent si corturile sunt ude...

Joi dimineata de 4 iulie, Vlad si noii mei prieteni imi fac o surpriza de ziua mea, un tort e cel mai potrivit mic dejun cand vrei sa urci pe munte :))...si chiar e..

Dupa ce uscam echipamentul pornim, intai cu trenul pana la Nid d'Aigle si apoi pe jos spre Tete Rousse, la 3150m unde ne instalam tabara. .

 Refugiul e plin pana la refuz iar cel de la Gouter la fel asa incat campatul la Tete Rousse e cea mai simpla solutie, chiar daca pentru a urca pe Mont Blanc inseamna inca 600m dif de nivel in plus.

 Atmosfera e de expeditie, cu Aiguille de Bionnassay dominand panorama. Noul meu birou are o priveliste monumentala. Ma intreb cate corporatii si-ar permite asa ceva :))...

  Seara e de vis cu o mare de nori si soarele ascunzandu-si razele sub plapuma de nori...mergem si noi la culcare pentru ca maine o sa avem o zi lunga.

 Toata lumea admira acest spectacol, aici suntem cu totii frati.

 Vineri dimineata la 2,30 pornim, impartiti in 2 corzi, Mihai, Ghita, Cipri si eu. Ceva mai devreme Vlad, Odi, Eni si Tudor. Dupa Grand Culoar trecem in fata si pastrand un ritm bun in 2,30h ajungem la Gouter odata cu prima geana de lumina

Suntem rasplatiti cu un rasarit de legenda

aici soarele rasare la Aiguille Du Midi...un pic ironic :)...(Midi inseamna amiaza)

Creasta ne intampina cu un vant taios. O scurta pauza pe Dom du Gouter, la 4307m.

Pe masura ce castigam in altitudine frigul, altitudinea si oboseala incep sa se faca simtite. Dar peisajul magnific iti mai da energie...

Dupa ce iese soarele ne mai incalzim.

Arete Bosse si refugiul Vallot

E destul de multa lume pe creasta si incepem sa ne intersectam cu echipele care acum coboara.

Fiecare pas ne apropie de varf...

Mergem din ce in ce mai incet. Incerc sa tin un ritm cat mai constant fara opriri prea dese.

Intr-un final la ora 10,30 dupa 7,5h de la plecarea de la Tete Rousse pasim pe varf.
Facem o scurta pauza de hidratare si incepem lungul drum spre tabara.

Spre Mont Maudit alte echipe...

Pe masura ce coboram vantul scade din intensitate pana cand ajunsi in apropiere de Gouter e cald de-a-binelea.

Noul refugiu de la Gouter, e cu adevarat SF...

Intre timp cealalta echipa s-a micsorat. La urcarea spre Gouter, Eni a avut probleme din cauza unei rosaturi de la bocanc, asa incat Tudor si Eni au ramas la Gouter iar Vlad si Odi au continuat pana pe Mont Blanc. Cu ei ne-am intersectat pe cand coboram in zona refugiului Vallot.

Dupa o pauza mai lunga la Gouter, coboram cu grija portiunea expusa pana la Tete Rousse. Ne intalnim cu zeci de persoane care urca la refugiu...e deja weekend.

Seara ne reunim cu totii la Tete Rousse. Se simte oboseala dar si bucuria de a fi reusit o ascensiune frumoasa. Mont Blanc, fara sa fie un varf greu din punct de vedere tehnic, e, prin distanta si diferenta de nivel un obiectiv serios care trebuie tratat cu respect si cu o pregatire buna...

Seara ne rasplateste cu un alt apus magnific...Until we'll meet again ...