Muchia Balea iarna

Plecam cu mare intirziere din Sibiu...ne e ciuda pt ca vremea e superba. da ce sa-i faci ne-a ajuns oboseala. Pe la 1pm aj la refugiu la Balea Lac, unde surpriza nimeni...Cu speranta ca cineva o sa urce pina seara o dam spre muchia Balii.
Zapada e mare , instabila si are o structura foarte dubioasa. facind abstractie de citeva cornise creasta e relativ usoara si mergem concomitent. Oana care e la recuperare uita curind de ligamente si tine ritmul fara probleme.
La baza piscului Balii, gasesc un spit la care ma uit ca la un OZN , la ce doamne iartama l-o fi montat cine lo montat , locul e usor o sa, din care se poate cobori pe picioare deci de rapel nu-i. Asigurare , sint destule colturi de stinca ...in fine.
Nu merg 30m ca mai gasesc unul...nu stiu cine si de ce?!

Ultima portiune e stranie, zapada e fragila si se rupe chiar daca mergi pe urme. Coborim pe un contrafort vestic al muchiei spre valea Doamnei.
Jos linga refugiu niste baieti din Cj se pregatesc sa urce pe piscul Balii, le zic si lor de treaba cu spiturile si apoi ii las sa-si vada de treaba.
La refugiu nimeni...ne luam calabalicul si o dam la vale. Ajungem la masina cu ultima geana de lumina.

Is o tira amarit, zona Balii e atit de populata si agresata incit nu m-as mira sa se monteze spituri cabluri, sa fac via ferata peste tot...sper sa nu.

Niciun comentariu: