V

Sambata 17-dec ajungem pe intuneric la Balea Lac cu ultima cabina...Oana, eu, Delia si Mihnea.
Suntem plini de energie asa incat ne luam pioletii, coltarii si frontalele si mergem la cascada de gheata.
Deja o buna parte din cascada e acoperita de zapada ninsa si viscolita in ultimele 3 zile.
Catararea e mult mai usoara insa cele cateva praguri ramase descoperite ne sunt suficiente.
Sus pe munte inca vantul sufla cu putere si viscoleste...
Duminica ne trezim devreme si in jur de 7,30 am incepem sa urcam spre saua Caprei.
Pe masura ce castigam in altitudine ceata e din ce in ce mai deasa, e tot mai frig si vantul sufla tot mai sustinut.

Pe prima parte a urcarii am cam transpirat asa ca raman doar cu bluza de corp si hanoracul. Dupa ce trecem de lacul Capra ne indreptam spre revolver. Imi e din ce in ce mai frig, iar picioarele le simt reci. Ma opresc inainte de creasta si iau polarul pe mine, in scurt timp se rezolva si problema picioarelor.

De pe varful Capra coboram creasta expusa ce ne conduce spre V-ul Arpaselului. In ceata densa o iau prea spre N si ma trezesc pe un pilier ce coboara abrut in valea Arpaselului, asa ca fac cale intoarsa. Ne intoarcem pe creasta buna si cu atentie mare coboram. Tot drumul am fost insotiti de unul din cainii pripasiti pe langa cabanele din Balea.
Cumva a stiut tot timpul pe unde urma sa o luam pentru ca era tot timpul in fata noastra...destul de straniu...

Nimerim pana la urma V-ul si ne pregatim de escalada...

Doar ca peretele e complet tapetat cu zapada instabila si chiciura care trebuie curatata pas cu pas.

Nu reusim mare lucru si dupa o ora de incercari ne intoarcem pe acelasi drum...

Pe culoarele de acces...

Varful Portitei ne bareaza calea...

Chiciura nu e ca in Patagonia :)

Profitam de soare ca sa facem fotografii.

Cateva clipe sunt suficiente ca vizibilitatea sa se deschida...

Aici e iarna in toata regula, jos inca e nedecis...

Cainele ne-a asteptat cuminte in creasta, ne retragem impreuna.

Peisajul e dramatic

Varfurile Fagarasului ca si talazurile unei mari inghetate in furtuna...Nu, nu e Karakorum

Great exposure

  Pas cu pas spre iesire

Am ajuns inapoi pe varful Capra

Mergem spre vf Buteanu.

Aici ii vedem pe Oana si Ovidiu care au facut o excursie pana la revolver si apoi pe varful Capra.

Coboram pe valea Vaiuga...

Hmm, n-am luat schiurile...dar e si maine o zi...

Trebuie sa pregatim schiurile...

varful Vaiuga

Netedu - Buteanu

Peretele Buteanului

Ianpoi in valea Balii

Arpasel afi sau a nu fi

Planul e simplu:

Mergem la Arpasel, facem peretele marelui V, facem bivuac si dimineata devreme profitam de zapada intarita de ger si apoi vedem ce ne asteapta mai sus...

Problemele apar inca de jos, coechipierul meu, Cristi ramine la Sibiu sa rezolve niste chestii urgente. Alin si Adi Marcu din Tm, sint hotariti pt Arpasel asa ca si in echipa cu ei ar fi o solutie, cu toate ca in echipa de trei se pierde mult timp...

Vremea e destul de schimbatoare, ramine sa vedem cum sint conditiile privind de aproape.

Baietii merg direct spre V, eu impreuna cu Oana urcam intii pe Buteanu, si apoi pe creasta spre V-ul Arpaselului. Ceata a cuprins in totalitate muntele, in rastimpuri sintem in white-out.

Ii ajungem pe baieti undeva la mijlocul crestei spre saua V-ului, se misca incet ca nu prea stiu zona, chiar daca creasta nu e foarte dificila. Intradevar sint cornise si e bine sa mergi cu atentie, oricum retin amanuntul. In V discutam o tira le zic cam pe unde merge linia traseului si convenim sa ne intilnim dimineata daca se mai intreapta vremea, nu am mari sperante, presiunea a scazut destul de mult intre timp dar merita incercat.

Alin se descurca bine urca peretele V-ului, apoi baietii isi fac o grota pentru bivuac.

Impreuna cu Oana ne intoarcem in Balea, urmind sa uirc singur dimineata daca e vreme buna...Spre seara incepe sa ninga si presiunea continua sa scada...Sperantele se cam duc, mergem seara la chef-ul scolii nationale Salvamont.

Dimineata ne intimpina cu ceata si ninsoare usoara...(a nu fi)

Oricum ma duc singur spre V, poate apucam sa ne cataram in peretele Buteanului, dupa ce se retrag. Spre 12 incepe sa se mai lumineze si se molcomeste si vintul, dar e prea tirziu.

Pina la "revolver" merg pe schiuri de acolo pe jos, il vad pe Alin muncindu-se sa recupereze coarda lasata de seara in perete. E clar, s-a dus si ziua de catarat...

Oricum ca sa nu ma plictisesc ma duc pe creasta spre Arpasel, merg incet ca a inghetat azi noapte si e expus locul, ma intilnesc cu ei aproape de V.

Ne reunim si constatind ca practic e gata tura o dam spre Balea. Ii boscorodesc o tira ca umbla fara schiuri si pierd mult timp, da au timp sa invete :)).

Aici impreuna cu prietenii de la Salvamont (fost Sibiu viitor Cirtisoara-prietenii stiu de ce), facem o coborire memorabila pe Valea Doamnei.