Arpasel afi sau a nu fi

Planul e simplu:

Mergem la Arpasel, facem peretele marelui V, facem bivuac si dimineata devreme profitam de zapada intarita de ger si apoi vedem ce ne asteapta mai sus...

Problemele apar inca de jos, coechipierul meu, Cristi ramine la Sibiu sa rezolve niste chestii urgente. Alin si Adi Marcu din Tm, sint hotariti pt Arpasel asa ca si in echipa cu ei ar fi o solutie, cu toate ca in echipa de trei se pierde mult timp...

Vremea e destul de schimbatoare, ramine sa vedem cum sint conditiile privind de aproape.

Baietii merg direct spre V, eu impreuna cu Oana urcam intii pe Buteanu, si apoi pe creasta spre V-ul Arpaselului. Ceata a cuprins in totalitate muntele, in rastimpuri sintem in white-out.

Ii ajungem pe baieti undeva la mijlocul crestei spre saua V-ului, se misca incet ca nu prea stiu zona, chiar daca creasta nu e foarte dificila. Intradevar sint cornise si e bine sa mergi cu atentie, oricum retin amanuntul. In V discutam o tira le zic cam pe unde merge linia traseului si convenim sa ne intilnim dimineata daca se mai intreapta vremea, nu am mari sperante, presiunea a scazut destul de mult intre timp dar merita incercat.

Alin se descurca bine urca peretele V-ului, apoi baietii isi fac o grota pentru bivuac.

Impreuna cu Oana ne intoarcem in Balea, urmind sa uirc singur dimineata daca e vreme buna...Spre seara incepe sa ninga si presiunea continua sa scada...Sperantele se cam duc, mergem seara la chef-ul scolii nationale Salvamont.

Dimineata ne intimpina cu ceata si ninsoare usoara...(a nu fi)

Oricum ma duc singur spre V, poate apucam sa ne cataram in peretele Buteanului, dupa ce se retrag. Spre 12 incepe sa se mai lumineze si se molcomeste si vintul, dar e prea tirziu.

Pina la "revolver" merg pe schiuri de acolo pe jos, il vad pe Alin muncindu-se sa recupereze coarda lasata de seara in perete. E clar, s-a dus si ziua de catarat...

Oricum ca sa nu ma plictisesc ma duc pe creasta spre Arpasel, merg incet ca a inghetat azi noapte si e expus locul, ma intilnesc cu ei aproape de V.

Ne reunim si constatind ca practic e gata tura o dam spre Balea. Ii boscorodesc o tira ca umbla fara schiuri si pierd mult timp, da au timp sa invete :)).

Aici impreuna cu prietenii de la Salvamont (fost Sibiu viitor Cirtisoara-prietenii stiu de ce), facem o coborire memorabila pe Valea Doamnei.

Muchia Balea iarna

Plecam cu mare intirziere din Sibiu...ne e ciuda pt ca vremea e superba. da ce sa-i faci ne-a ajuns oboseala. Pe la 1pm aj la refugiu la Balea Lac, unde surpriza nimeni...Cu speranta ca cineva o sa urce pina seara o dam spre muchia Balii.
Zapada e mare , instabila si are o structura foarte dubioasa. facind abstractie de citeva cornise creasta e relativ usoara si mergem concomitent. Oana care e la recuperare uita curind de ligamente si tine ritmul fara probleme.
La baza piscului Balii, gasesc un spit la care ma uit ca la un OZN , la ce doamne iartama l-o fi montat cine lo montat , locul e usor o sa, din care se poate cobori pe picioare deci de rapel nu-i. Asigurare , sint destule colturi de stinca ...in fine.
Nu merg 30m ca mai gasesc unul...nu stiu cine si de ce?!

Ultima portiune e stranie, zapada e fragila si se rupe chiar daca mergi pe urme. Coborim pe un contrafort vestic al muchiei spre valea Doamnei.
Jos linga refugiu niste baieti din Cj se pregatesc sa urce pe piscul Balii, le zic si lor de treaba cu spiturile si apoi ii las sa-si vada de treaba.
La refugiu nimeni...ne luam calabalicul si o dam la vale. Ajungem la masina cu ultima geana de lumina.

Is o tira amarit, zona Balii e atit de populata si agresata incit nu m-as mira sa se monteze spituri cabluri, sa fac via ferata peste tot...sper sa nu.