Retezat, zona Lacul Bucura,
piciorul estic al Slaveiului
27.12.2008
Suntem 4 , 2xAdi( Margea si Valean), si 2xCrainic( Radu si Calin).
Plecam tirziu, pe la 14 de l Carnic si ajungem la lacul Bucura pe un ger crincen, la Gentiana erau -12*C, pe intuneric dupa ora 21...
28.12.2009
Dimineata ne hotarim cu greu sa iesim din saci...
Margica ramine sa se recupereze, iar noi ceilalti pornim in recunoastere.
Alegem ca tinta un contrafort stincos al crestei Slaveiului, mergem sa vedem ce-i cu el.
Scopul e sa facem urme si sa gasim o ruta de retragere ok...
Calin ne insoteste doar la plimbare.
Impreuna cu Radu urcam vreo 3 lungimi pe partea estica, pe turnul cu care incepe creasta.
Dupa ce gasim si o ruta de retragere pe plac ne intoarcem la refugiu.
29.12.2009
Calin pleaca spre casa , noi restul, 2xAdi si Radu C, mergem spre turnul nostru...
E parca mai frig decit ieri si bate si vintul, destul cit sa ne inghete singele in vine.
Radu a racit cobza, dar nici noi nu transpiram...
Prima lungime e tare, Margica merge cap si se descurca excelent, in vreme ce noi tropaim marunt la baza peretelui.
Prima regrupare la 55m...comme ci comme ca...zice Adi M, sa fim atenti...
Anchilozat de frig cum sint, ma catar greoi pe primii metri. Imi scapa coltarul dintr-o fisura si alunec dar fara soc, si ramin in coarda, miinile mi-s bocna, ma opresc sa le incalzesc, cind incep sa se dezghete imi vine sa urlu de durere , apoi incet incet ma incalzesc si treaba merge, oricum lungimea e destul de tare...cam M6.
Porneste si Radu, se lupta si el cu un cui incapatinat care-l scoate din sarite...
Ajuns in regrupare, ma apuc sa caut prin zapada fisuri de treaba sa pun niste protectii sanatoase, lungimea care urmeaza e clar mai dificila decit prima.
Gasesc repede o fisura orizontala in care intra doua lame la marele fix...
Apoi concluzionez ca mie mi-a fost de ajuns cit frig am indurat si aproape 3h de stat mi-au ajuns, fac rapel si urc pe un culoar larg pina in creasta...
Ies la soare si picioarele incep sa mi se decongeleze...Creasta e destul de ingusta si intr-un loc formeaza cornise succesive pe ambele parti, trecerea e destul de delicata dar merge...
Se vede ca din avion, e senin sticla...
In zona e un adevarat paradis pentru ski-alpinism si freeride...
Deja imi pare rau ca nu am dus si schiurile cu mine, pulverul sclipeste bestial in soare.
Pe ici pe colo sunt insa placi de vint, dar nimic care sa te tina acasa...
E tare frumos dar e atit de frig incit nu-mi prea vine cheful de contemplatie...
Ajung pina pe Slaveiu, mai dau cite o geana spre creasta estica a Slaveiului ramasa undeva jos, dar nu-i vad pe Radu si Adi aparind...
Ma intorc inapoi la traseu, sa vad ce fac baietii...
Intre timp ei au mai facut o lungime dupa care au rapelat, a doua lungime a fost mai tare si incarcata de zapada, cam M7, Margica stie mai bine.
La refugiu ne asteapta cumatra vulpe, de treaba, ne mofturoasa si foarte sociabila...
Adunam catrafusele si satui de frig plecam spre casa.
Facem o halta la Hunedoara la Radu(de fapt la Iulia), sa-l sarbatorim ca a fost ziua lui si pe 30 ne raspindim fiecare pe la casa lui.
3 comentarii:
:)
foarte fain
Faina tura&faine poze!!!
Trimiteți un comentariu