Balea Riding

17-04-2010
//poze Silvia si Cata
...inca iarna, zapada destula, conditii excelente.
O singura pb, inca n-am apucat sa-mi repar focile asa incat merg fara ca sa nu le distrug de tot.
Ma intalnesc cu Catalin&Silique, Laurentiu, Dan si grupul lor de prieteni la cabina.
Nu mai am rabdare, de abia astept sa ma dau, de mult n-am mai prins asa conditii faine. ma gandeam sa mergem direct la Laita, dar e mai cuminte sa facem o tura mai usoara la inceput sa vedem cum stam fiecare.
Din Curmatura Balii coboram pe culoare la lac si apoi la stana, de aici zapada s-a cam topit asa ca ne intoarcem pe vale spre Laita. Initial ma gandeam sa urc pe picioare, dar zapada s-a inmuiat asa incat cu tot efortul suplimentar pe care-l presupune prefer sa urc pe skiuri, fara foci...si merge destul de bine.


Dupa o scurta pauza la lac continuam spre piciorul NE al vf laita pe care o sa urcam...Pana la baza piciorului urcam tot pe culoar.
 

Aici ma cam chinui fara piei dar pana la urma satisfactia e cu atat mai mare :)
Ajunsi la baza piciorului dam schiurile jos si urcam pe piciare panta destul de sustinuta, puncata de bolovani.
Intre timp se lasa si ceata...Urcam in orb pana ajungem la o mica terasa premergatoare varfului. Aici ne oprim si decidem sa asteptam cateva minute poate se mai risipeste ceata.

Apare si Danut care initial renuntase la ideea de a urca pe Laita dar apoi s-a rezgandit si cam in acelasi timp apare si fereastra din nori, asa ca ne grabim sa ne echipam pentru coborare.
Primele cristiane le fac prudent apoi cand vad ca zapada e inca ok dam razbit pana jos pe un sistem foarte fain de culoare pe versantul N al Varfului Laita, est de culoarul principal.
Pauza la lac si apoi in sus sper Curmatura Balii, de data asta pe picioare...
mai e destul
 E foarte cald si ne-am cam molesit 
 Dupa o pauza de o bere la Paltinu, din vorba-n vorba decidem ca merge inca o saua Caprei
Silvia, Cata, Laurentiu si eu pornim cu schiurile in spte spre saua Caprei. E spre seara asa ca zapada incepe sa prinda crusta. Cum eu trebuie sa cobor azi in Sibiu, o iau inainte ca sa castig timp. Coborare de vis pe culoarul din stanga(sud-vest), zapada perfecta, peisaj de poveste.
Si echipa: Laurentiu/ Silvia 
Cata/ Silvia 
 Apoi coborare de cosmar pe vale pe o crusta ingrozitoare, inlocuita jos de zapada grea. Intru aiurea pe al doilea culoar, unde cursese o avalansa si mi-au sarit plombele din gura pana jos, schiind pe bulgarii neregulati de zapada.
Dar pana la urma tragand linie, o tura super faina, cu o echipa la inaltime :) iar povestea Silviei aici:

Fagaras - coltul Balaceni

Planul:
Plecam la 4,00 din Cluj, la 8 incepem sa urcam, la 12 suntem la baza peretelui, la 17 cel tarziu incepem retragerea oriunde am fi, la 20 suntem la masina, la 0,00suntem inapoi in Cluj. Mergem in orice conditii.
Realitatea:
Un astfel plan poate sa merga sau foarte bine sau foarte prost:)...
La ora 4,00 suntem deja pe drum plecand din Cluj, chiar daca conform prognozei ne asteptam sa ploua tot drumul, am avut noroc, la ora 8,00 ne debarcam la pastravarie mai sus de complexul Sambata de Sus.
Nu e inca boaghe, dar nici senin nu e, oricum atmosfera e inveselita de ciripeli.
Ioana, Mihnea, eu.
Ne grabim sa urcam cat mai mult inainte sa inceapa ploaia, macar sa ne ninga, daca tot e sa ne ploua:)
Pana la 1400m nici un strop de zapada, doar pe cateva culoare urme de la avalanse mai vechi, deja topite si ele.
Undeva pe la jumatatea drumului spre cabana Valea Sambetei incepe sa picure, apoi sa bata vantul din ce in ce mai sustinut.
N-avem scapare...vremea proasta e pe noi, nici o surpriza pana aici, singura intrebare e cat de proasta o sa fie?
Ultima jumatate de ora o facem pe o ploaie mocaneasca si rece.
La cabana pustie, strajuita doar de cele doua mitze si un catzel fricos facem o scurta pauza de rehidratare si alimentare.
De aici incolo incepe distractia, suntem optimisti pentru ca pana aici suntem in grafic.
Dam drumul la pieps-uri si o dam la deal. 
De la 1600m peisajul se schimba, zapada isi ia locul...e mare, uda si complet netasata.
De la intersectia cu paraul Doamnei, urcam spre caldarea mare a Sambetei, pe piciorul care coboara din NE crucii(cumva la stg potecii de vara)
E multa zapada adunata, in unele locuri intram pana peste genunchi.
Ne distantam mult intre noi, sa nu intram toti in belea, doar cat sa pastram contact vizual.
Mergem pe linia unor brazi, din insula de vegetatie in insula de vegetatie.
In partea superioara, aproape de iesirea in caldare distantele intre ostrovuri cresc, si nu-s foarte linistit.
Avem un strat mai mare de 50cm care sta peste ceva crusta.
Aleg o linie astfel incat chiar daca s-ar rupe zapada sa nu plece peste colegii mei de suferinta.
Merg greu in zapada neconsolidata.

Pana la urma dupa o transpiratie buna iesim in caldare.
Nici aici nu sunt conditii mai bune, vintul s-a intetit si s-a transformat in viscol.
Si colac peste pupaza nu e frig asa cum am sperat asa ca zapada e in continuare fleasca.
Avem sperante din ce in ce mai mici ca o sa ne putem catara azi. Hainele deja udate de ploaie incep sa prinda crusta de la zapada ninsa.
De abia pe la 14,00 ajugem la baza coltului Balaceni.
Zapada mare, uda si grea, vint puternic, ceata si lapovita cu ninsoare compun un tablou sumbru fata de optimismul nostru initial.
Observam ca dupa o pauza de 10min urmele ne sunt acoperite complet, noroc ca inca vizibilitatea e destul de ok, si nu avem probleme de orientare.
Roadem ceva ciocolata si o cana de ceai calai si pornim la vale.

Coboram fara emotii deosebite, trecem in revista doar o mica avalansa de zapada uda care a trecut intre timp, lateral de urmele noastre, apoi drum intins pana la masina...
La ora 18,00 eram jos, intre timp bineninteles ca vremea se schimba si iese chiar si soarele, doar pe creste cusma de nori ramen la locul ei...
Mai facem ceva poze si in jur de 23,00 ajungem la Cluj...mai multa oboseala de la condus decat de la umblat, desi am adunta vreo 10h de plimbare.
Nu ne pare rau, macar n-am stat acasa...caci cum ziceam: Staying home is not an option!
Filmul