Arpasel afi sau a nu fi

Planul e simplu:

Mergem la Arpasel, facem peretele marelui V, facem bivuac si dimineata devreme profitam de zapada intarita de ger si apoi vedem ce ne asteapta mai sus...
Problemele apar inca de jos, coechipierul meu, Cristi ramine la Sibiu sa rezolve niste chestii urgente. Alin si Adi Marcu din Tm, sint hotariti pt Arpasel asa ca si in echipa cu ei ar fi o solutie, cu toate ca in echipa de trei se pierde mult timp...

Vremea e destul de schimbatoare, ramine sa vedem cum sint conditiile privind de aproape.
Baietii merg direct spre V, eu impreuna cu Oana urcam intii pe Buteanu, si apoi pe creasta spre V-ul Arpaselului. Ceata a cuprins in totalitate muntele, in rastimpuri sintem in white-out.

Ii ajungem pe baieti undeva la mijlocul crestei spre saua V-ului, se misca incet ca nu prea stiu zona, chiar daca creasta nu e foarte dificila. Intradevar sint cornise si e bine sa mergi cu atentie, oricum retin amanuntul. In V discutam o tira le zic cam pe unde merge linia traseului si convenim sa ne intilnim dimineata daca se mai intreapta vremea, nu am mari sperante, presiunea a scazut destul de mult intre timp dar merita incercat.
Alin se descurca bine urca peretele V-ului, apoi baietii isi fac o grota pentru bivuac.
Impreuna cu Oana ne intoarcem in Balea, urmind sa uirc singur dimineata daca e vreme buna...Spre seara incepe sa ninga si presiunea continua sa scada...Sperantele se cam duc, mergem seara la chef-ul scolii nationale Salvamont.

Dimineata ne intimpina cu ceata si ninsoare usoara...(a nu fi)
Oricum ma duc singur spre V, poate apucam sa ne cataram in peretele Buteanului, dupa ce se retrag. Spre 12 incepe sa se mai lumineze si se molcomeste si vintul, dar e prea tirziu.
Pina la "revolver" merg pe schiuri de acolo pe jos, il vad pe Alin muncindu-se sa recupereze coarda lasata de seara in perete. E clar, s-a dus si ziua de catarat...
Oricum ca sa nu ma plictisesc ma duc pe creasta spre Arpasel, merg incet ca a inghetat azi noapte si e expus locul, ma intilnesc cu ei aproape de V.

Ne reunim si constatind ca practic e gata tura o dam spre Balea. Ii boscorodesc o tira ca umbla fara schiuri si pierd mult timp, da au timp sa invete :)).

Aici impreuna cu prietenii de la Salvamont (fost Sibiu viitor Cirtisoara-prietenii stiu de ce), facem o coborire memorabila pe Valea Doamnei.

Muchia Balea iarna

Plecam cu mare intirziere din Sibiu...ne e ciuda pt ca vremea e superba. da ce sa-i faci ne-a ajuns oboseala. Pe la 1pm aj la refugiu la Balea Lac, unde surpriza nimeni...Cu speranta ca cineva o sa urce pina seara o dam spre muchia Balii.
Zapada e mare , instabila si are o structura foarte dubioasa. facind abstractie de citeva cornise creasta e relativ usoara si mergem concomitent. Oana care e la recuperare uita curind de ligamente si tine ritmul fara probleme.
La baza piscului Balii, gasesc un spit la care ma uit ca la un OZN , la ce doamne iartama l-o fi montat cine lo montat , locul e usor o sa, din care se poate cobori pe picioare deci de rapel nu-i. Asigurare , sint destule colturi de stinca ...in fine.
Nu merg 30m ca mai gasesc unul...nu stiu cine si de ce?!

Ultima portiune e stranie, zapada e fragila si se rupe chiar daca mergi pe urme. Coborim pe un contrafort vestic al muchiei spre valea Doamnei.
Jos linga refugiu niste baieti din Cj se pregatesc sa urce pe piscul Balii, le zic si lor de treaba cu spiturile si apoi ii las sa-si vada de treaba.
La refugiu nimeni...ne luam calabalicul si o dam la vale. Ajungem la masina cu ultima geana de lumina.

Is o tira amarit, zona Balii e atit de populata si agresata incit nu m-as mira sa se monteze spituri cabluri, sa fac via ferata peste tot...sper sa nu.

Workshop "Vertical Experience" - alpinism de iarna


Printr-un gest aproape reflex vineri seara parasim Timisoara, de asta data, cu destinatia Retezat. Ajungem in jur de ora zero la Cirnic si inhamati la rucsacii plini de corzi si fiare pentru workshop-ul din zilele urmatoare o dam la deal. Ajungem ametiti de somn la Gentiana pe la 2,30am...
La ora 7,30 cu o profunda parere de rau ne trezim.
Pina dimineata, majoritatea participantilor cu exceptia Ioanei deturnata de Andrei si Horia, in numar de 7 sint la cabana si par nerabdatori...
Vremea frumoasa ne invioreaza.
Dupa o scurta discutie tehnica/organizatorica plecam spre poligonul de desfasurare, peretele nordic la Bucurei.
Si eu si Margica avem capul plin de intrebari.
Ajunsi la baza peretelui dupa o scurta prezentare a echipamentului incepem sa exemplificam amplasarea protectiilor mobile(friend-uri si nuci) si pitoane.
In vreme ce baietii fac experimente la baza peretelui, Margica si cu mine deschidem doua rute de atelier. Adi M deschide una pe o creasta de vreo 50m, eu ceva mai la dreapta pe un horn , un fel de culoar ingust de gheata, un mixt frumos.

Pe ambele ateliere amplasam asigurari mobile pe care partcipantii urmeaza sa le studieze in timp ce se catara, asigurati in mansa.

Ii vedem cum mai trag cu coada ochiului la soarele din vale... Aici in umbra e frig asa nu e alta alternativa decit miscarea.
Se descurca bine, in special Dragos (Titi), Alin si Adi Marcu care sint si cei mai experimentati dintre "elevi".

Bogdan, Cristi si Robert compenseaza prin entuziasm, dealtfel ei fiind si cei mai motivati.
Dupa ce toti au parcurs cel putin unul din cele 2 ateliere, in jur de ora 16, urcam pe culoarul din stg peretelui, zapada e buna iar in zona superioara avem o portiune de mixt(gheata/stinca), un fel de extemporal pentru tehnica.

Pe parcurs mai explicam una alta.

Coborim pe un vilcel mai larg paralel cu culoarul nostru. Inserarea cuprinde muntele iar oboseala si frigul ne da tircoale. E momentul potrivit pentru studiul metodelor de bivuac...:)
Elevii nostri nu mai par la fel de motivati, dar mai au inca de lucru...
Sapa pe echipe 3 adaposturi in zapada. Conditiile sint super asa ca in curind cele 3 adaporturi prin contur.
Il citez pe Alin:"

.. la inceput nu suntem foarte convinsi,
ne lasam antrenatzi in joc si incepem sa sapam voiniceste. Ne schimbam pe rand, nu-i tocmai usor si nici spornic sa sapi cu lopatzica mica a pioletului, asa ca depunem multa energie pt activitatea asta. Valeanu e ca un adevarat dirijor pe santier :P ... ne spune ca e viscol, ca vantul ne suiera pe la urechi, ca-i frig si trebuie numaidecat sa intram la adapost ... noi il credem si atunci sapam si mai vartos :-) Apoi la un moment dat auzim ca la scoala : "toata lumea creioanele jos!" :-) iar Margica si Valeanu ca 2 sefi de santier trec la inspectzia adaposturilor : hmmm, al lui Gianina&Alin e cam mic, n-ati sapat suficient, nu stiu cum incapetzi 2 in el, o sa cam inghetzatzi de frig ... mda ce sa-i faci dc Alin s-a ocupat de poze cand batea ditamai vifornitza afara :D ... al lui Robert ajutat de Valeanu e cat de cat mai
mare, incap 2 oameni, aici s-a lucrat ceva :-) ... iar ultimul unde au lucrat Titi si Markus care s-au folosit de o lopata de zapada e un adapost pe cinste unde incap 1 ... 2 ... 3 .... mai dar mai incap multzi ? ... 4 ... 5 oameni claie peste gramada, dar numai bine se incalzesc unul pe altul si supravietzuiesc groaznicei noptzi :-)"


Ajungem la Gentiana pe intuneric, pe la 21 oboseala ne toropeste. Aici e veselie mare au urcam si Andrei si Horia si ne intilnim si cu mezina grupului Ioana. Ii motivam absentele si ii promitem o lucrare de control serioasa in ziua urmatoare.
Dimineata acelasi scenariu...
Plecam pe un timp absolut superb spre peretel Bucurei.
Planul e sa parcurgem traseul Furcile(culoarul care margineste la dr creasta Vulturilor).
Margica urca cu Ioana in prima echipa si amplaseaza regruparile, elevii nostrii urmeaza sa-si puna fiecare puna asigurarile intermediare, urcind cap de coarda.
Sintem 3 echipe. Marge/Ioana, Titi/Adi Marcu, Alin/Robert/eu a treia echipa...
Treaba merge destul de incet, dar scopul e sa fie toata lumea in siguranta si sa se invete cit se poate. Eu recuperez regruparile si am grija sa nu ramina cineva in urma:)...
Parcurgem primele 2 lungimi pe culoarul inclinat de zapada punctat cu saritori verticale, zone unde cei mai putin experimentati sint pusi serios la incercare. In umbra, miinile ingheata repede si peisajul auster al peretilor e impresionant. Incerc sa-mi imaginez cu se simt Robert si Ioana...ii incurajam si ei se descurca bine.


Facem cam 5 lungimi din care 1 mai dificila si expusa, primele 2 au cite un pasaj de mixt mai delicat, si 2 usoare pe zapada.
Parcurgerea acestui traseu scoate insa in evidenta lacune destul de serioase in ceea ce priveste tehnicile de coarda( amplasare regrupari ). Sint chestiuni pentru care doar teoria si prezentarea lor nu e suficienta. E destul de solicitant sa urmarim sa se faca greseli...In rest lumea se catara si se simte bine.
Ne uitam cu jind la soarele din creasta. ii vedem si pe Horia si Andrei care fac creasta Vulturilor, ce le pasa lor la soare...Sint ca un pom de craciun dupa ce dezechipez regruparile.:)
Cind in sfirsit sintem sus ne ajunge din urma ceata...E ora 16 si ne grabim sa plecam acasa.
Recuperam echipamentul de la baza peretelui o scurta escala la Gentiana si drum intins(pe alocuri galop) pina la Cirnic...

Si ce mai crede lumea:


Robert Kerekes(participant): "... credeam ca daca vrei sa ajungi pe o creasta, trebuie sa o iei pe o poteca. am aflat ca is si rute alternative.cu ocazia asta mi-am depasit, din nou, niste limite."


Bogdan Flutar(participant): "Personal mi-a placut foarte mult, oricum nu tre sa ne oprim aici, cum ai zis si tu ieri. Pentru mine este un inceput, un imbold a ceea ce va urma. Cunostiinte au fost multe din partea voastra, dar timpul scurt din pacate. Pe viitor poate ar fi bine daca Workshop-ul, pe viitor, ar tine putin mai mult. Daca scopul Workshop-ului a fost acele de a ne deschide ''apetitul'' pentru alpinismul de iarna, ei bine domnilor la mine a avut acest efect. "

Alin Tanase(particpant): "Pentru mine personal workshop-ul VE a fost o experientza binevenita intrucat eram interesat de alpinismul hivernal. Pot sa spun ca mi-a oferit reperele necesare pt a incepe sa invatz si sa progresez in directzia asta si in plus mi-a deschis gustul pt traseele alpine de iarna. Pe durata workshop-ului m-am initziat in tehnica si utilizarea asigurarilor mobile si mi-am ameliorat tehnica de catzarat pe teren mixt - gheatza/stanca. M-ar fi interesat sa fi abordat si un traseu ce impunea o portziune de perete vertical si de asemena as fi dorit sa se fi insistat pe alegerea echipamentului necesar in functie de traseul de parcurs."




Fagaras martie 2007

Martie a venit cu o tona de zapada...doar pe munte.
Tura noastra de o zi trebuia deci sa fie lunga si grea ca sa nu simtim ca e doar o zi.
Tinta: peretele marelui V din creasta Arpaselului.
Ajungem cu prima cabina la Lac si pe schiuri urcam foarte repede pina la Revolver(mai sus de monumenetul de la lacul Capra). In jur de 10am am inceput sa tai cornisa care strajua caldarea sudica superioara a Arpaselului.
Coborim pe linga o creasta stincoasa panta abrupta de zapada, apoi direct spre firul vaii. Linia de coborire e safe dar in rest zapada e foarte mare si comporta un risc major de avalansa. Odata ajunsi pe firul vaii soarele trece de marginea unui promotoriu care ne tinea in umbra.



Inotam cu grau prin zapada , pina la briu sa iesim din concavitatea caldarii spre perete pentru a nu fi expusi avalanselor.


Reusim sa aj la baza peretelui, intr-o zona usor surblomata sub care ne tragem sufletul. Zapada concentreaza soarele, e ca la sauna.


Daca nu reusim sa gasim o linie sigura spre creasta vom fi nevoiti sa asteptam aici pina seara, cind umbra cuprinde caldarea pentru a ne putea retrage...am intrat intr-o cursa de soareci:)
Nu-i asa dramatic, locul e frumos si nu ne strica o scurta vacanta.


Oricum, o luam din loc si pe un sistem de jgheaburi si scurte pasaje de stinca iesim in creasta...

Avem destul de munca pe versantul inclinat la 60* in care intram pina briu si piept uneori.



Pe la 3pm sintem sus, nu mai avem timp de restul de perete asa ca o dam spre Balea pe creasta.



Aici desi creasta nu e tehnica, zapada se aseaza cu zgomot si mergem cu grija sa nu rupem vreo cornisa sau ceva.



Ajunsi la schiuri o dam rapid la vale...pe la 6pm o data cu inserarea sintem la masina...