Seminar FRAE la Balea

Seminarul pe teme de instruire in alpinism ne aduna la refugiul Salvamont din Balea.
De treaba, mai ales pulverul...Bineinteles nu putem renunta la asa ceva.
Pina pe intuneric sintem la ski Nusu, Gioni, Vladone, eu.
Coborim pe intuneric la refugiu si continuam pina tirziu cu o portie serioasa de discutii serioase.

Despre partea serioasa pe site-ul FRAE...

Alps toamna 2007


Mergem in Alpi!
Adi Marcu, Alin Tanase, Gianina Stepan, Fane Tulpan, Adi Valean.

Ne aclimatizam din greu pe Castor 4200m urcind de la 1700m unde lasam masinile...
De pe Polux 4100m , stinca e uda si alunecoasa si coborim pe ploaie torentiala, de la 50m de vf, eu cu Fane, restul mai de jos.

Ne mutam la Courmayor, unde dupa 3 zile de ninsori ruta propusa nu era "en condition".
Trecem tunelul la Chamonix si urcam pe ghetar la Aiguille du Midi.
Aici, la fel, zapada mare, oameni putini, urme aproape de loc...

Punem cortu' si astepatam sa se aseze zapada...

Nu avem multa rabdare si impreuna cu Adi Marcu urcam spre MB du Tacul, pe stinga spre triangle du Tacul sa minimizam pericolul.
Pe la 3800m o placa mare se desprinde de pe versant la 100m in dreapta noastra si avalansa se pravaleste cu zgomot peste seracuri. Ajunge, o dam rapid la vale, mai avem de asteptat. De jos ne uitam la urma sanatoasa pe care avalansa a lasat-o pe versant. Zapada a plecat exact din locul prin care trece in mod normal ruta de urcare spre Tacul...

Dupa 2 zile zapada e ok, frigul noptii a incremenit totul, plecam pe la 4,30am spre MB.
E frig rau da macar zapada e beton.
Lui Fane i se cam face rau de la pateul nostru cel de fiecare dimineata, dar continua sa vina stringind din dinti, sa nu iasa bucatile mari:))...

In citeva locuri vedem urme ale unor avalanse trecute in zone prin care merge ruta de urcare pe MB. N-am asteptat degeaba...
Dupa vreo 7 ore aj pe vf. Ne cam streseaza zapada care e destul de mare si acum ca s-a incalzit incep sa se rostogoleasca peste tot mici bulgari de zapada urniti de caldura soarelui.
Ne grabim cit putem sa iesim din zonele periculoase.

La Maudit facem un rapel folosind 2 snow stakes de plastic. Zapada e destul de moale dar pina la urma e ok...

Pe la ora 17 ajungem la cort cam obositi...Mincare nu prea mai avem, asteptarea asta ne-a cam gatat resursele. Planul initial era sa stam maxim 3 zile, iar noi am stat 5.
A doua zi dimineata e inca vreme buna, dar presiunea a scazut binisor de azi noapte.
Pe la amiaza incepe sa ploua si in Chamonix, muntele e din nou cuprins de nori si noi plecam spre casa...

Yet again...ture nov2007


Introducere de iarna in Fagaras.


Urcam pe o zapada ireala la Balea, drumul e complet acoperit si ninge in continuare.
Peste 50cm de pulver direct pe pamint.
Pe schiuri la deal e super ok, mai greu e pina la cascada prin "vietnamurile" de crengi...
Ajunsi la baza cascadei optam pentru culoarul din stinga, pt ca e mai scurt, abrupt cam 45-50* si chiar daca pleaca zapada macar nu vine de undeva din creasta.
Vintul viscoleste si arunca de pe laterale zapada pe firul culoarului.
Pe prima jumatate urcam repede, ca zapada a curs deja si a format un strat mai tare.
Apoi incepem sa ne afundam tot mai mult. Pe masura ce urc trebuie sa sap in zapada ca sa-mi fac loc. Pe ultima treime zapada zapada pulver se desprinde si vine la vale. Le strig Oanei si colegului nostru sa fie atenti...Ma ancorez in piolet si zapada trece peste mine, Oana face 2 pasi in lateral dar pe neatontul nostru coleg avalansa il surprinde dezechilibrat si zapada il ia de pe picioare. Il vedem 20-30m mai jos plin ade zapada si buimacit...
Cobor si eu sa vad daca e ok...totul e in regula mai putin ski-urile si betele care acum sint undeva sub zapada.
Cautam citeva minute apoi cum ninge sanatos ne dam seama ca e inutil, urcam fara ele...
Coborim pe drum...


La Suru pe ski-uri
O saptamina mai triziu urc impreuna cu Cristi, Adina si prietenul lor ceh Hunza, la Suru.
Plecam dimineata devreme din Sibiu, pe o vreme destul de mohorita.
lasam masina undeva pe valea Florilor si urcam pe drumul forestier acum inghetat.
Zapada s-a topit si asezat binisor fata de saptamina trecuta. Urcam prin padure cu skiurile in spate. Peste tot plin de urme de urs...


Ajunsi pe piciorul Surului ne punem pe skiuri.

Pe poteca de vara, pe versantul vestic au curs avalanse si au ramas o gramada de bulgari inghetati care ne cam incurca la urcare.


Ajunsi la cabana sintem aproape socati de halul in care arata fostul refugiu/cabana, fara geamuri si usi, dezolant...


Continuam spre fruntea Moasei prin padure...Zapada e destul de mica dar din cind in cind acumulari de vint fac treaba mai interesanta.




Inintial continuam pe firul potecii de vara, apoi dam de citeva placi de vint care ne forteaza sa urcam pina aproape de creasta ca sa le ocolim, ajungem pina in creasta principala si cum e destul de tirziu, o luam la vale...o portiune de ski memorabil din fruntea Moasei pina la intrarea in padure, apoi un exercitiu de nervi buni si reflexe pe masura.


Ajungem pe intuneric la masina.

La excursie

Pe dealurile de pe valea Somesului, undeva intre Surduc si Ileanda, e un e satuc numit pe scurt Clitz-City. Aici avem tabara de baza avansata in vacantza.
Si incepem cu ZEN in margarete:



Continuam cu o baie de soare printre flori, hmmm...



acumulam energie si start:
vrem sa facem un giro...estimam aproximativ dupa harta 50-60km.
ceva dealuri mai mici, citeva vai ceva mai adinci si ne apropiem de dealurile albastre care ne fac cu ochiul inca de dimineata...



trecem prin vad, dam razbit pina cind se gata asfaltul si ce sa vezi, ne uitam la harta, ne uitam in jur, nu seamana, om fi gresit?!
NU harta de KKo,
Ajungem in VIRTCESHKA, asa se citeste si e in Romania, nu e pe harta, dar exista, are si curent, si scoala...si o sectie de votare.
De la biserica in dreapta, si dam de un deal care nu se mai termina, si cind zici ca se termina mai vine un prag si tot asa pina la amiaza, cind ajungem la o rascruce, de aici o vale adinca si un deal mare si verde, incins de soare si o panglica galbena care-l serpuieste, drumul nostru...e prea mult, sintem cam la km 50 si inca mai avem...stam de amiaza la o slana cu pita si cu rosii, mincare de sportivi adevarati.



coborire de vis si al doilea deal e parfum, coborire de ...vis si dam iara de asfalt, inca o scurta pauza inainte de Surduc si cu ultimele puteri, darimati de soare si caldura ajunge acasa, la Clitz-City...printre margarete la odihna.



au iesit 85km cu 3 dealuri sanatoase si inca citeva mai mici + tot atitea vai.

Last snow proof...

Mijloc de iunie, canicula din oras ar descuraja orice iluzie despre zapada.
Pe masura ce urcam spre Balea soarele lasa curind locul unei adevarate furtuni. Departe de a fi descurajati ne continuam drumul...Stergatoarele de parpriz de abia fac fata suvoaielor care inunda parbrizul.
Pe ici pe colo incep sa apara pete de zapada, aproape de Balea lac se circula pe un singur sens, sapat in stratul grus de zapada ce a ramas adapostit sub versanti.
Ploaia ne da un ragaz cit sa ajungem la refugiu. Apoi asteptam.

Dupa vreo 2 ore de averse intrerupte de scurte reprize de acalmie imi iau inima in dinti, hanoracul si plec la ski. Deasupra lacului a ramas o limba de zapada de citeva sute de metrii.
Ajuns in treimea superioara incepe sa ploua iar.
Ma resemnez si imi vad de drum.
Citiva boarderi isi incecarca si ei norocul pe panta, 2-3 se descurca binisor restul sint mai mult in fund, nu fac multi purici si pleaca...
Zapada e super-tasata, de abia ramin citeva urme firave in urma.
In ciuda ploii dau citeva ture.

Ironia e ca in ac timp in parcarea de linga lac cica sint serbarile zapezii, dar aici unde chiar e zapada nu mai e nimeni...:))
Pe cind ploaia da semne de oboseala sint deja murat si frigul ma incearca.
Vremea se limpezeste si vine si Oana.
Schiem pina spre seara, afara e racoare si cerul limpede ne face sa uitam de canicula si de praful de jos. E tirziu si sintem atit de obositi incit va trebui sa treaca ceva timp ca sa simtim umbra de nostalgie dupa ceea ce a fost ultimul ski din sezon.

Alpinism solitar

Nu a fost chiar asa spectaculos, ci mai degraba mult de lucru...
Am ales un traseu clasic relativ usor Sc Turdeana, 3A , 5+, 3 lung de coarda.
Am mers folosind autoasigurare cu disp. gri-gri, coarda de 60m 10,5mm.


Mult de munca, urc prima lungime, cobor sa recuperez amarajul de jos, ma catar iara in regrupare si tot asa de inca 3 ori. In total am urcat traseul de 2 ori si l-am coborit o data.


da afara e atita de fain incit cele 3 ore de munca trec in zbor...



cel mai mult m-am straduit sa fiu atent si sa nu fac greseli.
mi s-a incurcat coarda de citeva ori din cauza vintului, dar s-a rezolvat destul de repede.


sus in creasta.


a fost instructiv...

Ski-alpinism

Simbata 7-04-2007
De Pasti conform traditiei urcam la Balea.
Zapada e excelenta, a mai nins de saptamina trecuta, apoi ce era in plus a curs, straturile s-au asezat cuminti in ceea ce o sa fie terenul de aventura pentru sezonul de ski de primavara care incepe...

Nu prea reusim sa ne mobilizam nici de data asta, plecam destul de tirziu din Sibiu asa incit de abia pe la 12 ajungem la refugiul Salvamont de la Balea. Intilnim aici prieteni vechi, pe Fane si Joe Indianul, si prieteni noi Zsolt din Arad...
Fara prea multe introduceri Joe propune o tura pe schiuri, care se potriveste ca o manusa cu planurile mele: daca vremea ne permite sa pornim din Balea, coborim de pe Paltinu-turnul Paltinului in sud pe firul vaii pina la intersectia cu valea care urca de la Piscul Negru, urcam pe Vf. Lespezi(2517m) - Caltun si retur. E asa cum trebuie: o tura foarte lunga si foarte variata... Dar ziua de simbata inca nu e gata si vrem sa profitam la maxim de ea. Impreuna cu Oana si Gabi urcam pe skiuri spre saua Caprei (2315m).
Ne intilnim cu Zsolt si pornim impreuna la deal.
Gabi care e prima oara pe schiuri de tura se descurca bine, compensind lipsa de tehnica cu ambitia si conditia fizica de sportiv de performanta :). Vremea pare sa ne tradeze din nou, valuri de ceata acoperind complet muntele. Vintul deschide in rastimpuri ferestre de lumina asa ca raminem optimisti.
Din saua Caprei facem un scurt traverseu spre nord-est apoi urcam direct spre nord in directia vf. Vaiuga (2420m). Sintem intr-un urias amfiteatru. Chiar si asa cu zapada bine asezata senzatia de pericol persista...stim ca riscul de avalansa e minor dar subconstientul isi face treaba. Refrenul monocrom al iernii (white-out) ne invaluie. Sintem aproape sus cind Oana ne anunta ca focile ei sint in greva...urca pe jos orientindu-se dupa vocile nostre , apoi gasind ca e mai cuminte se opreste cam la 100m de vf, pe un mic plan mai putin inclinat unde ne asteapta. E straniu sa ne auzim foarte bine dar nu vedem absolut nimic.
Ajungem in creasta, Zsolt, Gabi si eu, dupa o scurta pauza o dam la vale...Zapada e perfecta, si chiar daca ne bagam degetele in ochi din cauza cetii ne bucuram de o coborire pe cinste...Bineinteles odata ajunsi la lacul Capra ceata se risipeste...
Coborim din Capra la Balea Lac(2034m) tot pe ceata si aici conform algoritmului e senin din nou. Dupa o scurta pauza revenim la ski si incheiem ziua cu o urcare/coborire pe al doilea jgheab din vestul sei Capra.
Seara Joe impreuna cu Ioana urca spre vf. Paltinu(2399m) si fac urme pentru a doua zi... Nu zabovim mult pentru ca miine dimineata devreme pornim spre proiectata tura spre vf. Lespezi...
Duminica 8-04-2007
Dimineata ne intimpina geroasa cu un cer de sticla... Sintem patru: Ioana, Joe, Zsolt si eu.
La 7 incepem sa urcam spre Paltinu, frigul de peste noapte a transformat zapada intr-un firn beton, avem noroc cu urmele altfel ne-ar fi trebuit coltarii de tura...Intr-un ceas sintem pe Paltinu unde ne ia in primire vintul.
Dam rapid focile jos, mai luam o haina pe noi si continuam spre sud prin stinga Turnului Paltinului. Canturile musca nervos din zapada intarita. Cind plombele incep sa sara din gura am un scurt regret ca nu mi-am luat claparii de tura si am ales sa vin cu bocancii de piele, oricum e prea tirziu pentru regrete. Joe ca de obicei deseneaza frumos iar noi il urmam...
Ne oprim sub turnul Paltinului. Urmeaza o portiune foarte abrupta, la 50* si in conditiile astea de zapada o greseala ar putea avea consecinte serioase... Zsolt coboara primul...Eu il urmez prudent, coborind mai mult in derapaj, apoi dupa citeva cristiane facute mai mult in saritura traversez spre stinga unde locul e mai larg si mai putin punctat de stinci. Joe vine atent impreuna cu Ioana...Dupa ce trecem de portiunea periculoasa ne dam drumul si lasam fantezia sa deseneze urme pe zapada. E aproape ora 9 si soarele inca nu a ajuns pe firul vaii, pe fundal uriasul versant sudic al vf. Lespezi e deja scaldat in soare, pe de o parte e bine ca o sa putem urca mai usor pe zapada inmuiata pe de alta parte speram ca ceea ce era de curs sa fi curs deja si sa nu avem alte surprize...
Urmeaza partea in care e vorba de multa munca si maiestrie, urcusul pe vf. Caltun. Pornim aproape de limita padurii, de la aproximativ 1600m alt.
Joe traseaza o ruta optima, si in ritm constant urcam prin decorul impresionant.
Avalanse serioase au maturat zona cu zile in urma, dar soarele si vintul au desavirsit lucrarea netezind vilcelul pe care urcam. In stinga un promotoriu puternic isi lasa peretii de stinca spre vale. Pe dreapta circul superior al vf. Lespezi se deschide ca un amfiteatru puternic luminat de soare.
Zapada e punctata e pete cenusii, semn ca s-a asezat. Undeva spre virf in schimb in zona in care circul e strins intre peretele din sud-vest si creasta sud-estica crapaturi mari strabat tot stratul de zapada.

Peisajul e 100% glaciar.

In citeva zone au inceput sa se formeze adevarate seracuri, bineinteles pastrind proportiile.
Peisajul te duce cu gindul la Alpi, daca nu la Himalaya, dorinta secreta a fiecaruia dintre noi... Traversam pe linga briul stincos unde citeva cascade de gheata isi lasa spre vale draperiile de turturi. Ceva mai sus, pe un mic promotoriu stincos facem o scurta pauza pentru a ne regrupa cu totii.

Locul e impresionant, sintem pierduti in mijlocul versantului, inconjurati de pereti si fete inclinate...
Crapaturile care traverseaza amfiteatrul de zapada ne determina sa nu continuam direct pe circul glaciar. In schimb traversam spre sud pe o brina apoi iesim deasupra peretelui sud-vestic, pe un umar conturat si continuam pe el in zig-zagurile urcusului pe schiuri.
Curind prindem piciorul care urca de la Piscul Negru pina pe vf. Lespezi. Mergem direct pe creasta, o pata de culoare aruncata intre albastrul intens al cerului si albul valurit al zapezii. Din cind in cind cite un schi mai aluneca din urma, citiva bulgari de zapada pierzindu-se in vale.
Sintem cuprinsi de farmecul locului, curind peisajul se deschide si vf. Negoiu si valea Laita apar in zare. Ne miscam bine si in jur de 12,30 sintem pe virf. E exact cum ne-am dorit...Patima pentru frumusetea aspra a muntelui ne-a unit.
Pe Negoiu se vad urme, curind deslusim in labirintul de stinci si zapada doua siluete care coboara in rapel prin strunga Dracului. Sintem usor ingrijorati cind cei doi stau pe loc mai mult timp, apoi cei doi se misca constant si coboara fara probleme... Pe vf. Negoiu incep sa se adune nori plumburii, vintul incepe sa sufle cu putere...oare vremea o sa ne tradeze din nou? Ne scurtam popasul si incepem lunga coborire. La inceput mai crispat prin crusta formata, apoi imi dau drumul la schiuri si ma bucur din plin de acest adevarat dar al muntelui. Joe coboara primul printre crapaturile marelui circ, aproape de briul stincos dinspre sud-vest.
E ok, avem un pic emotii cind Ioana taie una din fisuri, dar nu se intimpla nimic... Ne alegem fiecare cite o linie si desenam dupa pricepere. Muntele ne da aripi...
Nici nu simtim si sintem aproape jos, de abia gasesc timp sa fac citeva poze. Ajunsi aproape de padure spre Piscul Negru, ne regrupam...Altimetrul indica 1600m. Hotarim sa facem o vizita la refugiul de la Caltun si abia apoi sa ne retragem spre Balea Lac. Sarim si peste pauza de masa... Prag glaciar dupa prag glaciar se deschid in drumul nostru spre Caltun.
Doamne, parca nu se mai termina. Avem noroc cu decorul care ne tine in priza. Curind sintem in umbra marelui perete nordic al Caltunului.
Locul e sever si impresionant. Cascade de gheata incatuseaza marele perete, iar inaltimile sint imbracate in crusta alba. Foamea ma cam roade, e trecut de ora 15, o platforma seamana izbitor cu lacul Caltun, sint putin dezamagit cind vad urmatorul prag pe care trebuie sa-l urcam...Un ciopor de capre negre se retrag rapid pe brinele peretelui...le invidiez.
Ajunsi la refugiu ne intilnim cu cei doi baieti care coborau de pe Negoiu...Povestim, e mica lumea asta a noastra. Juniorii sint din Cluj(au 16-17ani), se retrag spre Balea, eu sper sa cobor si eu la Sibiu in seara asta, asa ca le promit sa-i duc la gara in Sibiu...
Dupa un prinz pe cinste, o adevarata masa de Paste, incepem si noi lungul drum spre Balea Lac. E deja ora 16 si eu inca mai sper sa ajung la Balea Cascada pe lumina. Crusta care acopera la suprafata zapada ne da ceva de furca, mai ales ca oboseala se cam face simtita. Spre vale in schimb e ok si schiem fara probleme. De la 1750m traversam spre est, pe sub puternicul picior pe care vf. Laitel il arunca spre sud pina pe firul vaii. De aici prindem promotoriul sudic desprins din creasta intre vf. Laitel si vf. Laita si urcam pe el pina pe creasta principala. O iau mai repede animat de dorinta de a nu skia pe intuneric.
Spre creasta pe versantul sudic soarele a topit zapada asa ca experimentam mersul pe mixt(zapada-iarba). Urcusul fara sa fie dificil e sustinut asa ca apelam din greu la resursele de energie si rabdare. Ajungem in traseul de creasta, vintul sufla cu putere si s-a lasat un frig aspru.
Traversez aproape de linia crestei pe versantul nordic saua Doamnei(creasta principala), apoi unde custura Paltinului incepe sa urce cobor direct spre nord, aici zapada e de cu totul alta morfologie, e mare, are un fel de crusta care incurca destul de mult lucrurile. Traversez in viteza valea Doamnei pe versantul ei estic si ies sub Paltinu in circul superior estic al vaii Doamnei. De aici un ultim urcus pina in saua Balii, o scurta halta la refugiu sa recuperez cele citeva lucruri ramase acolo si drum intins spre Balea Cascada. Zapada e perfecta, cobor in traversare pe marginea vestica a vaii, pe la pilonul 2, o avalansa cursa pe jgheabul al doilea complica un pic lucrurile apoi fara probleme pina in parcare, ajung de la Lac la Cascada in mai putin de 15 minute, pe lumina asa cum am sperat... E ora 19 si au trecut exact 12 ore de cind am pornit la drum... Am adunat peste 2500m diferenta de nivel in urcare si cam 3000m la coborire(cu tot cu coborirea la Cascada) + km corespunzatori, citi or fi...
Intre timp coechipierii mei au ajuns la refugiu. Deja ma incearca regretul ca trebuie sa plec.
A doua zi Joe, Zsolt, Ioana impreuna cu mai multi prieteni pun la cale si in fapt o frumoasa tura: din creasta principala coboara in zona tunelului in sud apoi marile circuri din sud pina in fundul vaii Capra, dar asta e o alta istorie in alta zi...

Ski de tura si alpinism

Prin valea Vaiuga si valea Balii (14 aprilie)

Planul era altul...si mai frumos si mai interesant, pacat ca uneori nu e suficient sa vrei, tre sa gindesti si pentru altii...si nici asa nu e suficient.
In fine, dupa ce incep cit de cit sa ma impac cu ideea ca am ratat o tura brici, in niste conditii aproape ideale, impreuna cu Oana si Calin (ei saracii au functionat pe post de fileu intr-un meci cu care nu aveau nici o legatura) mergem la ski...In rest am iertat, da n-am uitat...



dam un ski pe vale, urcam prin caldarea Vaiuga pina in saua Vanatorii lui Buteanu, inca un ski pina la Cascada si gata ziua.



zapada s-a asezat frumos, cu mici exceptii nu au curs avalanse serioase...



Rue du Dames (17 aprilie)

In peretele vestic din Paltinu(peretele dinspre vest-> Valea Doamnei), am ginit un culoar continuat cu un horn care arata foarte interesant. Robert care de fapt dorea doar un ski la Balea, a cazut in capcana si l-am transformat in secund. Dupa participarea la workshop-ul din Retezat, avea suficienta experienta macar sa ma fileze.





Un traseu frumos, culoar inclinat de zapada/gheta(50-60*) cu o scurta portiune de mixt. L-am botezat(Rue du Dames), pt asigurari am folosit pitoane(lame) si nuci, ca friend-uri n-am avut, da ar fi prins bine...



Balea Cascada - Laitel (26 aprilie)
In chip de impacare am facut o tura cu Cristi de ceva mai sus de cascada pina pe Laitel, pe o vreme destul de schimbatoare, o tura lunga si faina, pacat de vreme, planul initial era sa mergem la Caltun la catarat...Cam asa a trecut aprilie...