Ski Alpinism: Fagaras, valea Laita

We trecut am programat ultima tura de pregatire inainte de expeditia de pe Kanchenjunga.
Conditiile sunt destul de bune incat sa incercam o tura mai interesanta de ski-alpinsm.
E destul de cald si pe pantele expuse la soare, zapada s-a inmuiat puternic.
Impreuna cu Ovidiu, coboram pe culoare si traversam valea Doamnei spre curmatura Varoasa din muchia Laita.
Parcurgem matematic creasta N a vf Laita...
E cald si suntem atenti la cornisele ce surplombeaza versantul E.
Spre Vest muchia Tunsului si una din cele mai albatice vai din Fagaras, valea Laita...
Creasta matematica, o portiune expusa destul de straniu de parcurs pe skiuri
varful Laita spre Sud
spre N muchia Laita, parcursa fara sa dam skiurile jos
De pe umarul vizibil in fata, coboram inspre valea Laita
si traversam in caldarea Pietraoasa a varfului Laitel
caldarea Pietroasa si varful Negoiu, se vede si strunga Ciobanului si custura Ciobanului
vf. Negoiu si frumosul perete N + custura Fierastraului
Urcam pe skiuri pe versantul V al crestaei Principale
atunci cand panta se aspreste punem skiurile pe rucsac si continuam la coltari si pioleti
panta nu e mare, maxim 40*, dar versantul e in plin soare acum si ne grabim sa scapam cat mai repede inainte ca zapada sa inceapa sa curga...pe alocuri se vad urme mai vechi de avalanse.
Ajuns in creasta surpriza un ciopor de capre negre (15-20) ma privesc circumspecte...un tap e la aprox 30m si asigura spatele intregii turme. Am o mare admiratie pentru aceste animale, dar ma si tem pentru ele...Asta din cauza unor ticalosi de vanatori fara scrupule.
Practic vanatoarea e criminala pentru dezvoltarea oricarei specii, pentru ca exemplarele cele mai puternice nu se tem si astfel devin cele mai expuse.
Ajunge si Ovidiu cateva minute mai tarziu
iesim la timp inainte ca zapada sa inceapa sa devina periculoasa
Spre Sud e deja primavara
Dar la noi in Nord atmosfera e de iarna autentica
inapoi spre valea Doamnei
conditii de zapada rezonabile
saua Doamnei


Inapoi spre "casa"in Balea

Duminica plecam spre culoarele din caldarea Pietroasa a Doamnei, urcam versantul E al vf Laita si intram pe culoarul central
In apropierea vf e o fatza mare de zapada inmuiata puternic de soare, e prea periculos asa ca decidem sa ne retragem pe ac drum
versantul opus e deja in soare asa ca nu mai insistam
inapoi spre firul vaii, skiem in zapada moale pe o panta foarte inclinata
traversam spre versantul N al vf. Laita
si coboram o linie frumoasa printre bolovani
dupa o scurta pauza la Lac coboram pe vale spre Balea cascada, Oana privind deja cu nostalgie la iarna aproape trecuta...

La specia ticaloasa a vanatorilor se adauga una si mai distrugatoare: cea a taietorilor de lemne!
Aici era o padure deasa si salbatica, dar acum a inceput sa fie exploatata fara mila.

In fiecare we cand trec pe aici padurea e din ce in ce mai rara
Si totul probabil legal, astea sunt crime conform legii :(
... pana intr-o zi

Ski-Alpinism: Muchia Buteanului

Vineri e deja noapte cand impreuna cu Oana si Serghei ajungem la Balea Cascada.
Drumul pana la Balea Lac ne ia destul de mult datorita crustei pacatoase care s-a format si care se rupe la fiecare pas...ajungem astfel sus dupa miezul noptii. La Balea ne intalnim cu Gioni si mai stam de povesti pana pe la 2. Dimineata la 6,30 suntem in picioare si ne pregatim pentru tura pe care ne-am propus-o muchia Buteanului. Luam si skiurile sa mai scurtam din marsul de apropiere si retragerea.
Beneficiem de aceeasi crusta, care insa pe masura ce urcam e din ce in ce mai dura.
Odata ajunsi in caldarea Vaiuga crusta lasa locul unei zapezi granulate neuniforme si necompactate.
Urcam spre Netedu pe linia unor bolovani care de jos se vad iesind din zapada. Prima parte e foarte inclinata dar macar zapada e tare si pioletii prind bine, apoi ne afundam din ce in ce mai mult. De multe ori sunt nevoit sa merg in genunchi ca sa nu ma afund in zapada.
In fine reusim sa ajungem in creasta inainte ca soarele sa ajunga pe versantul pe care urcam.
Sus avem parte de o mica surpriza: cornise, parapeti inalti de zapada, asa numitele "mushrooms" fac creasta sa arate foarte spectaculos, si cum o sa descoperim pe pielea noastra pe alocuri chiar dificila.
Pe alocuri ma scufund pana la brau in zapada neconsolidata. E asezata parca de un magician, de te miri ca nu se prabuseste ca un castel din carti de joc.
Turn dupa turn, avem parte de un catarat foarte fizic, pe alocuri sapam in chiciura de peste jumatate de metru ca sa gasim prize.
Pe cateva portiuni cataram aproape exclusiv datorita frictiunii dintre corp si versantul superincarcat.
Dar am venit sa ma antrenez si nu ma supara conditiile, dimpotriva sunt foarte incantat...Atat de bucuros sa fiu aici incat nu tin cont de zapada care-mi intra pe dupa gat, sub pantaloni...asa ca in curand sunt ud leoarca. Ne-am miscat concomitent asa incat nu simt frigul, doar Gionii mai ingheata uneori cand am de sapat mai mult la cate un pasaj mai delicat.
Curand depasim partea mai dificila a muchei, in general mergem matematic pe creasta. Prabusim si o mica placa ce statea prinsa precar de o cornisa si ne facem loc mai departe. Cu skiurile in spate e destul de delicat mai ales datorita chicurii care surplombeaza pasajele pe care trebuie sa le cataram.
Ne apropiem de varf si cum oboseala m-a ajuns il las pe Gionii sa faca urme...
Am muncit ceva dar satisfactia e pe masura, cu toate ca zapada parea foarte instabila pana la urma s-a dovedit chiar ok, efortul insa a fost destul de mare.
Ne bucuram de soare si de peisaj
Caldarea vaiuga inundata de soare
Grupul de la C A R facand poze de pe verful Capra...
Coboram spre lacul Capra, facem o scurta pauza impreuna cu amicii de la C A R si apoi pornim spre Balea Lac, coborannd prin saua Caprei. Zapada e super dar cum suntem destul de obositi si rucsacii grei nu skiem extraordinar...Facem o pauza de supa la Paltinu si apoi facem o tura pana la lacul din Valea Doamnei si retur.
Seara picam rupti de somn...
Dimineata din reflex ne trezim la 6,30 dar o lalaim la micul dejun si pe la 9 pornim sa facem o tura pe skiuri prin valea Vaiuga unde stiam ca avem pana tarziu zapada buna.
Oana si Gionii pe urmele de ieri...
Urme prin zapada
Ilustrata cu peretele Buteanului
Minimalism
Zapada e extaordianara aici, ca untul
Aproape sus
Chase by shadows :)
In sfarsit sus, facem o pauza mai lunga si apoi ne bucuram de o coborare pe cinste.


Doar pe firul Vaiugii e inca crusta si ne chinuim un pic dar spre valea Balii zapada e inmuiata de soare si nu mai ridica probleme. Pe la 3 coboram pe vale si deja in umbra e crusta, dar nimic nu ne mai poate supara acum...
De abia astept we urmator...