La excursie

Pe dealurile de pe valea Somesului, undeva intre Surduc si Ileanda, e un e satuc numit pe scurt Clitz-City. Aici avem tabara de baza avansata in vacantza.
Si incepem cu ZEN in margarete:



Continuam cu o baie de soare printre flori, hmmm...



acumulam energie si start:
vrem sa facem un giro...estimam aproximativ dupa harta 50-60km.
ceva dealuri mai mici, citeva vai ceva mai adinci si ne apropiem de dealurile albastre care ne fac cu ochiul inca de dimineata...



trecem prin vad, dam razbit pina cind se gata asfaltul si ce sa vezi, ne uitam la harta, ne uitam in jur, nu seamana, om fi gresit?!
NU harta de KKo,
Ajungem in VIRTCESHKA, asa se citeste si e in Romania, nu e pe harta, dar exista, are si curent, si scoala...si o sectie de votare.
De la biserica in dreapta, si dam de un deal care nu se mai termina, si cind zici ca se termina mai vine un prag si tot asa pina la amiaza, cind ajungem la o rascruce, de aici o vale adinca si un deal mare si verde, incins de soare si o panglica galbena care-l serpuieste, drumul nostru...e prea mult, sintem cam la km 50 si inca mai avem...stam de amiaza la o slana cu pita si cu rosii, mincare de sportivi adevarati.



coborire de vis si al doilea deal e parfum, coborire de ...vis si dam iara de asfalt, inca o scurta pauza inainte de Surduc si cu ultimele puteri, darimati de soare si caldura ajunge acasa, la Clitz-City...printre margarete la odihna.



au iesit 85km cu 3 dealuri sanatoase si inca citeva mai mici + tot atitea vai.

Last snow proof...

Mijloc de iunie, canicula din oras ar descuraja orice iluzie despre zapada.
Pe masura ce urcam spre Balea soarele lasa curind locul unei adevarate furtuni. Departe de a fi descurajati ne continuam drumul...Stergatoarele de parpriz de abia fac fata suvoaielor care inunda parbrizul.
Pe ici pe colo incep sa apara pete de zapada, aproape de Balea lac se circula pe un singur sens, sapat in stratul grus de zapada ce a ramas adapostit sub versanti.
Ploaia ne da un ragaz cit sa ajungem la refugiu. Apoi asteptam.

Dupa vreo 2 ore de averse intrerupte de scurte reprize de acalmie imi iau inima in dinti, hanoracul si plec la ski. Deasupra lacului a ramas o limba de zapada de citeva sute de metrii.
Ajuns in treimea superioara incepe sa ploua iar.
Ma resemnez si imi vad de drum.
Citiva boarderi isi incecarca si ei norocul pe panta, 2-3 se descurca binisor restul sint mai mult in fund, nu fac multi purici si pleaca...
Zapada e super-tasata, de abia ramin citeva urme firave in urma.
In ciuda ploii dau citeva ture.

Ironia e ca in ac timp in parcarea de linga lac cica sint serbarile zapezii, dar aici unde chiar e zapada nu mai e nimeni...:))
Pe cind ploaia da semne de oboseala sint deja murat si frigul ma incearca.
Vremea se limpezeste si vine si Oana.
Schiem pina spre seara, afara e racoare si cerul limpede ne face sa uitam de canicula si de praful de jos. E tirziu si sintem atit de obositi incit va trebui sa treaca ceva timp ca sa simtim umbra de nostalgie dupa ceea ce a fost ultimul ski din sezon.