INFINITE POWDER

Balea Lac 14-15 feb 2009

Cuvintele sunt de prisos:





Si totusi nu e un meteorit...



Powder pe Valea Doamnei...

Ultima coborare...

Spre seara presiunea scade binisor si norii se tarasc peste creste, la noapte vremea se va strica

Spre seara Cosmin pleaca la refugiu pentru ca intentioneaza sa se dea ceva culoar din Geamanu sudic din Piscu Balii:
linia aproximativa:
Ce e cu rosu a urcat Cosmin probabil 1/2 din ea pe intuneric.
Ceva date tehnice M5, 90m.

Dupa 1h 30 de la plecare vremea s-a stricat, e ceata si ninge, plec si eu sa vad ce face Cosmin,
ce e cu verde am urcat eu ca sa-i indic o ruta de coborire mai rapida, tot pe intuneric.

Duminica e ceata si ninge...ne dam la gheata
Adi si Oana:

Cosmin:

La sfarsitul zilei cobor impreuna cu Ovidiu de la Salvamont Cartisoara si Benjamin un tanar francez, singurii amatori de coborit prin white-out si ninsoare in conditii de vizibilitate zero.
La pragurile de pe transfagarasan am avut cateva senzatii tari cand am cazut in gol cu schiele cate 4-5m, noroc ca era pulver...

In rest dat din bete pe drum...

Workshop Alpinism Tehnic de Iarna


Workshop Alpinism Tehnic de Iarna
Localizare: masivul Retezat Refugiul Salvamont de la Lacul Bucura
Perioada: 25-28 martie 2009
Numar maxim de participanti: 12
Organizatori: Cosmin Andron, Adrian Valean
Pret: 300ron pentru membrii cluburilor afiliate la FRAE sau CAR, 350ron in general

In cursul work-shop-ului se vor studia si exersa notiuni specifice ascensiunilor tehnice de iarna.
Subiecte care vor fi dezvoltate in mod specific sint:
notiuni de meteorologie si nivologie,
echipament si imbracaminte specifice,
navigare si aprecierea unui traseu,
tehnici de parcurgere a traseelor de tip alpin (mixt gheata/stinca) de grad AD / D,
bivuac,
managementul accidentelor specifice.

Conditiile minime sint:

* 18 ani impliniti
* Fitness general compatibil cu exercitarea unei activitati intense pe durata a citorva zile in conditii de iarna
* Familiaritatea cu tehnicile de asigurare cu dispozitiv tip tub (cosulet) a capului de coarda si a cataratorui in regim de mansa

Echipamentul individual necesar:

* bocanci compatibili cu coltari
* ham
* casca
* dispozitiv de rapel/asigurarea capului de coarda (preferabil Reverso sau ATC guide)
* pioleti
* coltari
* sac de dormit (confort -5*C)
* frontala
* ochelari de soare cu protectie UV
* trusa sanitara personala care sa includa analgezice (preferabil advil sau ibuprofen), crema de protecti impotriva razelor UV, fasa elastica, plasture.


Recomandari: in cadrul workshop-ului se vor prezenta si discuta diverse formule de imbracamite specifica. Recomandarea noastra este de a se veni cu imracaminte preferabil din fibre sintetice si care sa permita transferul de umiditate. Nu e necesar ca echipamentul sa fie impermeabil!

Inscrierea se va face via e-mail la oricare din adresele:
Adi_Valean@yahoo.com sau Cosmin.Andron@gmx.net avand ca subiect:
Workshop Alpinism Retezat

Actiuni similare in trecut:
http://snow-trace.blogspot.com/2007/03/workshop-vertical-experience-alpinism.html
http://www.alternativetm.ro/index.php?lng=ro&module=ture&tura=32

afis workshop:

Retezat - Creasta Frumoasa

simbata-duminica 7,9 feb2009

La ora 3,30am alarma suna neverosimil si cumplit de enervant...
E absurd sa te trezesti la ore din astea in we. De abia pe la 5 ne adunam si plecam din Cluj, Florin Daneliuc si cu mine. Restul trupei din Sibiu au pb dificultati de adaptare la fusul orar si mai intirzie. Nu ne grabim si de abia pe la 9 incepem sa urcam din Carnic...Avem noroc da zapada pe drum , ceva mai sus de mina si ne punem pe schiuri.
Vremea e destul de rea, bate vantul si ninge viscolit.
La 11 suntem la Gentiana, mancam ceva, ne echipam si plecam spre peretele Crestei Frumoase.

Intram pe contrafortul care margineste peretele spre valcelul din dreapta, nord.

La inceput merg eu cap.
Dupa 7-8m de catarat nu foarte dificili ajung la un diedru spalat.
5-6m mai sus deasupra unui mic prag sunt ceva fisuri si vad si un piton batut.
Bat si eu unul cat de sus pot si incerc sa ajung pe pargul care e cam scurs si nu ma pot agata de el cu pioletii.
Mai bat un cui intr-o fisura murdara cu pamant, incerc sa ma trag de el, dar iese si din fericire ma echilibrez la timp si nu cad.
Incerc direct pe diedru, dar fata de sub prag e spalata si surplombata si nu pot iesi ca ma scuipa in afara.

Ma chinui asa vreo 1h30'. Pana la urma il intreb pe Florin daca vrea sa mai incerce si el, ca na e pas de escalada:)
Florin urca si el pana la diedru si face tot felul de incercari...
Dupa cam 1h de chin reuseste sa ajunga la cui...Pune un anou si face o pedala, ajunge pe prag, dar de aici urmeaza o alta fata usor surplombata pana la o creasta ingusta.
Inca vreo 30' si dupa ce trece de pas regrupeaza ceva mai sus intr-un cui si un anou la un jneapan.

Picioarele au inghetat bine in regrupare, dar macar de data asta mi-am luat vesta de puf pe mine si sunt destul de ok, si mai ales nerabdator sa o iau la deal.
La diedru, cu anoul agatat nu e mare filosofie, ma mai trag, asa mai delicat, de un jneapan ce pare destul de firav si ajung in regrupare.
Plec pentru a doua lungime pe un diedru cu o fisura larga, aproape horn, pe care se merge ok.
Urmeaza o fata spalata verticala dar care are ceva prize, care iese pe creasta ingusta.
Iesirea e delicata din cauza zapezii mari si neconsolidate...
Urmeaza o portiune usor inclinata care conduce la un alt diedru mai spalat.
Pe fata din dreapta ies iara in creasta plina de zapada.
Dupa ce curat zapada gasesc un colt solid la care asigur.
Deasupra zapada multa si jnepeni ce stau la verticala, fac cataratul o munca grea.
Curat de zapada si urc inca 5-6m dupa care regrupez la un brad tapan.

De aici se iese lejer 1L intinsa in zona usoara a crestei, cam pe unde am facut traverseul lung spre stinga cand am urcat prima data Creasta Frumoasa.
E aproape 5pm si noi facem rapel si ne retragem pe valcel.

Prietenii din Sibiu (Katranul si ceilalti) ne anuta ca au renuntat sa urce ca jos ploua si s-au demoralizat...
Ninge si viscoleste toata noaptea...
Dimineata, in ciuda conditiilor cainesti ne decidem sa dam o tura spre Peleaega, pe schiuri.
Plecam pe la 8,30 si disparem in white -out.
Cand iesim dincolo de prag vantul sufla furios.
Mai sus de Bordul Tomii, o luam prea mult spre stanga, mai ajustam din busola si ajungem la un stalp probabil din drumul spre Curmatura Bucurei.
Nu stim exact unde santem...
Traversam spre stanga sa prindem piciorul care urca in creasta, dupa virful Custura.
Inclinatia pantei creste...
Ma tem sa nu iesim pe versantul incarcat de zapada.
Apoi ceata se mai risipeste si vad in fata la cativa zeci de metrii o bucata de perete.
Urcam direct spre el facand zig-zag-uri scurte ca sa fim protejati de el.
Ajung sub perete si astept sa urce si Florin.
Aud o bufnitura infundata si aud un zgomot atat de familiar si nedorit.
Strig: Atentie Avalansa!!! si ma lipesc de perete.
Florin se uita nelamurit in jur cand avalansa trece la mai putin de 20m de el...
Urca repede la adapostul peretelui.
Daca am fi urcat lejer pe versant, fara sa fi fost protejati de stanci acum era bai mare.
Probabil avalansa a fost produsa de supaincarcarea din zona superioara a crestei si s-a rupt o cornisa.
Dupa ce ne linistim, mai stam sa vedem unde suntem.
N-am iesit bine, suntem prea aproape de curmatura Bucurei...
Coboram in viteza pe urmele de urcare...nu mai vrem inca un eveniment de asta azi.
Avalansa a trecut la citiva m de urmele noastre si a fost mare.
Zapada e deja cimentata.

In rest coboram lejer si ne bucuram de ski intr-o zapada excelenta.
Ajungem la Gentiana pe la 11, ne stringem calabalicul si o dam la vale.

Retezat: Topo Trasee de Alpinism

Valea Pietrele:
Peretele Bucurei cu
Traseele 25 Octombrie 3A, Traseul Furcile 3B, Creasta Vulturilor3B, Culoarul Hornul Mare 2B

Vedere de iarna


Descrierea originala a traseelor:

Virful Bucura III:


Traseul Creasta Frumoasa in versantul estic al muchiei Stanisoara:



Valea Rea:








Muchia Mare-Coltii Pelegii 5A





Zona Judele:
verde: Ronald Gellner 3B
rosu: traseu nou "Small Talk" 3A
portocaliu: traseu nou fara nume(?) 2A


Pulver, Gheata, Scanduri si Avalanse

sambata-duminica 31ian, 1feb2009

La Balea Cascada zapada e marfa rara, nici pe sus nu pare sa fie nu stiu ce...
Ajunsi la Balea Lac gasim in graba un loc pentru cort, ne luam cele necesare si pornim sa ne cataram, sa facem o muchie, ceva.

Aici pulverul e la el acasa, cu toate astea se vede ca a nins voscolit, zapada e adunata pe vilcele si pe fetele adapostite. Sunt indoit, pe zapada asta tare as schia pe de alta parte m-as da si pe munte.

Impreuna cu Cristi Stoisor si Benvenuto ne luam schiele in picioare si o dam spre caldarea Vaiuga.

Din pacate lui Alpar i se strica o legatura si ramane in rezerva...
...Sa se dea pe culoarele din muchia Balii si sa aiba grija de cort..., asa ca spre diferenta de fotbal la alpinism cine sta in rezerva are destul de munca...:)

Inca e ceata dar din cand in cand printre nori apare palid soarele.

Ajungem pe firul caldarii, abandonam skiurile si continuam pe jos. Cum muchia nordica a Vaiugii e mai aproape ne angajam pe ea.

Curind creasta se ascute si devine o custura ascutita pe care zapada sta intr-un echilibru precar.
Nu a nins foarte mult, dar a viscolit si vintul a construit tot felul de forme bizare care fac mersul destul de riscant, asa incit capul are destul de curatat...

Mai la calarit, mai la catarat, depasim 3 turnuri si ajungem intr-o portiune pe care creasta e ca o lama de cutit. Aici lama e o lespede care surplombeaza versantul vestic si suna tare a gol.

E straniu mai ales ca baza e acoperita cu zapada si nu pot sa-mi dau seama cit e de sigura, in fine...

In general mergem concomitent dar facem si vreo 3 regrupari acolo unde creasta e foarte expusa. Zapada e instabila asa incat mergem matematic pe creasta fara sa avem posibilitatea sa ocolim nimic.

Suntem aproape sa iesim pe virf, un ultim turn mai avem de trecut, un catarat frumos de 6-7m ma scoate dincolo de el, intr-o sa destul ingusta, strajuita de o cornisa.
Fac cu grija doi pasi incercand sa caut un loc potrivit pentru o regrupare la un colt de stinca dincolo de sa.

Aud o bufnitura seaca...
Cornisa se desprinde cu tot cu o mare parte a scindurii de zapada formata pe versantul vestic al vf.Vaiuga. Nici nu stiu cum am am ajuns inapoi la baza turnului...

Sus s-a fractura o placa groasa de vreo 30cm, care pe parcurs a rupt echilibrul de pe intreg versantul.

Un nor urias de pulbere alba invaluie pentru citeva clipe caldarea inferioara a Vaiugii aflata la 500m diferenta de nivel sub noi.

Ma uit la urma de la care o linie subtire te conduce spre cornisa fracturata.
Urma e la mai bine de 1m de linia crestei, si cam 3m de linia cornisei.


Trec rapid si regrupez la coltul de stinca.
Vin si baietii, Cristi apuca sa faca citeva poze cu diferite stadii ale avalansei.
De aici nu mai avem nici un profil de stinca doar o creasta de zapada inclinata.
Ne miscam cit putem de repede sa iesim din zona periculoasa.

De pe Vaiuga traversam creasta spre vf.Capra.

Aici identificam un profil stincos puternic care coboara pina pe firul caldarii din vestul vf. Vanatoarea lui Buteanu.

Coborim citeva lungimi pe linga stanci si apoi direct in jos pina pe firul vaii.

Dupa vreo ora suntem inapoi la locul unde ne lasasem ski-urile.

Cristi si Benve coboara pe vale spre cascada eu urc inapoi la Balea Lac.

Trec pe langa urma uriasa pe care avalansa a lasat-o in caldare.
Zapada e beton armat. Sus era doar pulver. Asta da energie...

Fac citeva poze cu versantul pe care a curs avalansa.
Are forma unei palnii, sus linia e ingusta de 2-3m aproape invizibila de jos, dupa care a decupat in mai putin de 50m tot ce era intre profilele stincoase, adica aproape 60-70m latime.
Diferenta de nivel pe care a coborit avalansa e de aprox 500m, de la 2350 pana la 18500m.
Pe orizontala avalansa traversat in jur de 300m, pana sa se opreasca.


Cu toate astea exceptind zonele de acumulare masiva care prezinta fara indoiala un pericol mortal, nu e foarte multa zapada.
Si asta datorita faptului ca a nins voiscolit si zonele aproape complet dezgolite alterneaza cu cele de acumulare.

Trebuie avut mare grija pe unde te aventurezi...

Seara mai apuc sa fac o coborire din saua Doamnei intr-un pulver minunat.
Oana intre timp trage din greu si face citeva coboriri de vis pana la lacul din valea Doamnei.
Practic ea a deschis drumul de dimineata din saua Doamnei pina la Balea Lac si pe partea cealalta la lacul din Valea Doamnei.
Astfel isi aduna o gramada de voturi in rindul populatiei snowbordiste si schioare.

Alpar nu pierde timpul si exploreaza unul din culoarele care urca pe Geamanul sudic din muchia Balii, si apoi amenajeaza bivuacul.

Seara ne reunim la cina, beri si ceai.
Din poveste in poveste in jurul celor mai scary momente ale vietii ne dam seama ca de fapt suntem niste mari norocosi...:)

Ne urnim cu greu sa parasim confortul cabanei pentru gerul de afara si inghesuiala din cort.
Suntem obositi asa ca dormim destul de bine. Bate vintul toata noaptea asa ca dimineata tot ce era in abside e pudrat cu zapada, noroc ca prevazatori am acoperit bocancii, ca altfel...

A doua zi dimineata e rezervata cataratului pe gheata.

Ne dam pe o varianta verticala de max 15m. Cap de coarda ma pune destul de mult la lucru.

Amenajez o regrupare cu 2 suruburi si montez o mansa.

Gheata e ok, dar la suprafata e un strat de gheata moale din care trebuie curatat destul de mult pentru amenajarea unei protectii...

E rindul lui Alpar sa se bucure de escalada pe gheata.

Recupereaza cele doua cuie si iese sus pe versantul inclinat pe care se vad pernite de iarba descoperite de zapada.
Alpar continua sa scarpine gheata pe variantele mai usoare in timp ce eu merg impreuna cu Oana sa schiem in valea Doamnei.

Sunt curios sa vad in ce conditii se prezinta culoarele care coboara spre lac(Doamnei).
Pe primul culoar, mai scurt zapada e ok.
Urmeaza o caladarusa suspendata foarte discreta care are ca intrare doar doua culoare de acces in rest fiind inconjurata cu pereti .

Iesirea spre lac se face de asemenea prin 2 culoare foarte inclinate si ceva mai lungi.
Vantul a adunat o burta de zapada chiar la intrarea in culoar.
E clar o capcana.

Cobor cu grija si spjinit de stincile de pe margime apas cu schiul placa de zapada.
Scindura bufneste suparata si placa de zapada pleaca la vale curatind culoarul de surplusul de zapada. Avalansa nu e asa de mare dar destul sa te motroseasca bine daca te prinde.

In rest coborarea a fost fara probleme.
Fata de ieri cand era pulver peste tot, dupa doar o noapte de vant peste tot se vad nervurile specifice placilor si zapada a inceput sa se coaguleze in scanduri.

Pe drumul de urcare ne intilnim cu Ovidiu de la Salvamont SB si mai coborim o data pe culoare la lacul din Doamnei.

Dupa ziua de ieri suntem destul de obositi asa ca hotarim ca a fost destul.

Dupa un ceai la Paltinu, impreuna cu prietenul nostru Alpar, pe care din pacate l-am cam neglijat (din cauza problemei cu legatura de tura), ne intoarcem la cort si facem planul de plecare.

Ne intilnim cu Katranul-coleg de la cursul de ghizi+prietenii lui snowboard-eri, care ne propune o coborire pe Doamnei pina la Balea Cascada.
Desi la inceput stam in cumpana, ne decidem sa incheiem ziua cum se cuvine.
E deja trecut de 4pm, imparim repede echipamnetul, si urcam pentru a nu stiu cita oara spre saua Doamnei.

Baietii sunt dornici sa coboare pe culoare. Katranul coboara pe cel de-al doilea culoar la stil extrem, un fel de chinese downhill, pe un culoar de peste 40* la intrare.
Placa fracturata pleaca la citeva secunde dupa ce el era deja jos...Deh, chestie de stil:))

Zapada pe vale a prins o crusta nasoala care ne agata la fiecare cristiana si rucsacii din spate completeaza imaginea...nu e cea mai placuta senzatie dar macar nu ne plictisim.
Sub 1800m zapada e extrem de putina, de la stana mergem pe jos.

Trunchiurile de copaci prabusite peste poteca ne fac viata grea. Trebuie ba sa ne strecuram pe sub, lucru foarte distractiv cu skiele prinse pe rucsac, sau sa le incalecam.

Dupa citeva "motorete" ajungem pe intunerici si rupti de oboseala la Balea Cascada.
Aici Alpar ca un prieten credincios ne asteapta cu masina incalzita...lux, ce mai...

Cam atit.