Ski-Alpinism Balea Lac - vf. Moldoveanu - Balea Lac

Dintr-o constanta criza de timp, in fiecare iarna, am incercat sa imping tot mai mult aria explorarilor posibile intr-o singura zi. Odata intors de pe vf.Negoiu planul de a incerca sa merg pe vf.Moldoveanu a venit firesc...
foto: Cata
Cata Pobega si Silvia si Ioan Stetca s-au alaturat ideii. Eu urma sa plec din Balea Lac iar ei se vor alatura in valea Fundul Caprei. Zis si facut...Vineri dupa-masa urca la Lac si merg sa fac o scurt atura de incalzire, dar...pieile de foca refuza sa se lipeasca pe skiuri.

Cu o saptamana inainte am folosit foci de imprumut pe sistem gecko, a ramas silicon pe ele. Desi inainte de a pleca din Sibiu le-am curatat cu atentie, acesta s-a impregnat cumva in talpa skiului...Urca cu skiurile in picioare, fara piei pana in Curmatura Balii in speranta ca se va curata. Cobor la Lacul Doamnei unde intalnesc ceva urme de urs si pui...hmm. La urcare se pare ca desi nu tin perfect macar isi fac treaba cat de cat...Nu mai ramane decat speranta.

Sambata e concursul de ski-alpinism (memorial Buzasi) organizat de Joe, asa incat ma intalnesc cu o multime de prieteni. As ramane si la concurs dar ideea unei ture asa lungi si faine e mai puternica.

Dimineata plec la ora 5,30 asa cum mi-am propus. Traversez tunelul si imi aduc aminte de urmele de urs de ieri, desi stiu ca ursul nu prea are obiceiuri din astea speologice is cam stresat...Pe sud zapada e bocna, cobor rapid in vale si treversez catre ref. de sub Arpasul Mic. La obarsia vaii ne regrupam toti si continuam spre Fereastra Zmeilor. Eu decid sa urc pe jos sa profit de zapada tare si sa nu ma fac atatea tranzitii...Avem si un nou coleg un caine care n-a vrut in ruptul capului sa coboare la cabana Capra.



 Sper sa acoperim cat mai mult teren profitand de zapada perfecta. Merg constant, fara pauze, si in curand distanta fata de colegii mei creste destul de mult. Regrupez undeva sub Arpasul Mic de unde urmeaza o  traversare in coborare usoara. Prima portiune e expusa o cadere putand sa te arunce peste abrupt. Aici cobor cu skiurile blocate si ma simt dezechilibrat, asa ca ma opresc sa le deblochez si continui. Coboram pana sub vf Arpasul Mare. Prindem o spinare pana in apropierea crestei si continuam pe muchia ingusta. Peisajul e impresionant, expus dar fara sa fie dificil.



Urcam direct spre Arpas si traversam spre vf Mircii. Pana la Podul Giurgiului zapada continua sa fie in bune conditii. Coboram pe skiuri pana aproape de piciorul care coboara de la Est de vf Tarata spre Sud. De aici urcam la coltari spre creasta principala. Coboram in prejma crestei pana in saua la vest de Corabia, vf pe care il ocolim aprox pe drumul de vara prin sud.
foto: Ioan Stetca

Zapada da semne de oboseala, ne afundam din ce in ce mai mult. Din dreptul vf Ucisoara traversam saua Orzanele prin zapada care acum e putreda. Batul de ski intra pana la sol, zapada nu are nici o baza (firnul e doar o crusta care tine in cursul diminetii).



De sub Vistea avem totusi noroc cu niste urme mai vechi care ne ajuta sa urcam pe picioare rapid pe trapezul lui Modoveanu.

Fara sa mai pierd timpul traversez pana pe Moldoveanu fac 2-3 poze si insotit de micul meu companion cobor, e ora 13,45...Cata si Sivia ajung si ei cateva 15 minute mai tarziu.



Ioan are ceva probleme cu glicemia si a ramas ceva mai in urma, va urca pana pe Vistea si incepem retragerea. Pe zapada asta putreda si cu soarele radiind puternic singura solutie e sa mergem matematic pe creasta. Dupa ce trecem pe picioare de Orzanele, Silvia continua in fata pana pe vf Ucea Mare.



Skiez cu grija pe langa creasta dar nu sunt totusi semne de instabilitate...Dupa Corabia facem o pauza mai lunga sperand ca soarele sa se domoleasca pentru e putea cobora spre valea Podul Giurgiului. Cata are primus la el asa ca topim niste zapada si facem apa pentru toata lumea. S-a innorat si e deja destul de tarziu, skiem spre sud si urcam pe skiuri spre Podul Giurgiului. Urcam pe picioare pe vf Mircii...
foto: Cata


Deja frigul musca si dupa mai bine de 12h de efort cam tremuram. De pe Arpasul Mare skiem spre Vest-Sud-Vest pe o zapada foarte faina. Continuam coborarea spre Nord si intersectam traseul care traverseaza spre Podragu, "prin caldari"...
foto: Cata
Urcam la picior in mica sa de unde dupa un scurt traverseu urcam direct spre Fereastra Zmeilor. E deja tarziu 20,30 si lumina paleste din ce in ce...Eu ma grabesc pentru ca pana la Balea lac mai e ceva drum...Sper oricum sa fi urcat cineva spre cota 2000 si sa am urme.

Ne despartim undeva deasupra refugiului, Cata, Silvia si Ioan mai au doar de coborat.
Traversez pe drum pana la piciorul care duce spre cota2000. Din pacate nu am urme, zapada are deja crusta si ca sa nu ma chinui decid sa urc pe jos.
Dar crusta tine doar iluzoriu, cateva sec pana faci un pas...Se va rupe la fiecare pas pana sus. Urc strangand din dinti. Mi-e foame, sete si incep sa nu mai am rabdare. Urcarea a tinut parca o vesnicie, desi am urcat intr-un ritm constant, altimetrul aratand cam 7-8 m /min. Pe trverseul spre tunel e gheata asa ca pun coltarii. Dupa ce pun coltarii crusta se rupe iar la fiecare pas.
La inceput merg dezechilibrat, ca un om beat. ma enervez si injur ca un birjar, nu mai am mult si mi-am pierdut rabdarea...

Ma opresc, beau ultimul strop de apa, ma calmez si pornesc incet spre tunel...
Numar fiecare grinda din tunel, sunt marcate...44.

Ajung la 22,30 la Balea Lac,  s-au adunat dupa 16h, peste 40km si 4000dif nivel+,...probabil ca o sa ma bucur maine :)
La baza, lumea se veseleste, e ziua lui Joe care azi face 50 de ani...
La multi ani mestere !

Hai Hui prin Fagaras...

Ziua 1: 
Plecam din CJ marti dimineata. La Balea Lac constat ca am luat focile de la skiurile late dar am noroc cu Catalin Fratila care are o pereche de rezerva. Nu stam pe ganduri si pornim spre caldarea Pietroasa unde dorim sa profitam de frig si sa urcam unul din frumoasele culoare care brazdeaza versantul V al Paltinului.
 
 Zapada e bocna iar skiurile nu lasa aproape nici o urma. Punem skiurile pe rucsac si ne cataram pe primul culoar V de Paltinu. Zapada e tare iar din cand in cand e gheata, curand acesta devine foarte inclinat pana la 70*, iar in general peste 50*. Partea alpina are cam 200m dif de nivel.
 Din cand in cand tancurile ies din nori. Continuam spre vf Iezerul Caprei, lacul Capra, vf Capra si coboram pe valea Vaiuga pana in firul vaii Balea. Ne retragem odata cu seara la cabana.

Ziua 2:
Fara prea mare speranta datorita ninsorii marunte si dese pornim spre vf.Negoiu. Urcam prin ceata prin caldarea Pietroasa spre creasta Principala. Zapada e inca tare si folosim pioletul sa ne cataram pe panta foarte inclinata.
De pe varful Laita coboram pe piciorul lui estic spre valea Paltinului pe unde ocolim pe skiuri varful Laitel.
 Urcam pe valea Caltunului pana la refugiu si apoi mai sus spre portita Caltunului.
 Avalanse destul de mari au brazdat versantii sudici zilele trecute.
 Odata cu altitudinea se indesesc si norii...
 Vantul mai rareste perdeaua de nori si crestele se itesc din ceata...
 Din portita Caltunului urcam pe sub stanci pana in cresta intr-o mica sa inainte de saua Doamnei.
 Aici zapada e buna versantul fiind inca in umbra
 Ultimii pasi spre creasta
 Deja e destul de cald si zapada a prins sa se inmoaie mai ales pe versantul sudic al crestei. pe nord zapada e foarte mare si sunt multe cornise...Intrucat deliberat nu am luat coarda mergem cu mare atentie, traversand pe sub stanci si ocolind zonele prea dificile sau unde sunt cornise.
Dupa cateva traversee destul de expuse intersectam piciorul care urca pe varful dintre strungi. De aici tinem matematic creasta pana pe varful Negoiu unde ajungem la pranz. Dupa o scurta pauza coboram pe ac drum.
Zapada s-a inmuiat si mai mult iar urmele se rup si noi ne afundam aproape la fiecare pas. Exista riscul de avalansa dar mergand deasupra zonelor incarcate cu zapada macar nu riscam sa fim surprinsi de deasupra...

Ajugem iar in sa si trecem pe versantul umbrit din nord

un scurt moment de senin

pastram distanta intre noi pentru ca zapada deja s-a mai inmuiat si pe nord





Vizibilitatea ne permite sa schiem in viteza pe valea Caltunului spre intersectia cu valea Paltinului

Urcusul spre vf Laita e f lung, peste 500m dif de nivel si oboseala acumulata se face simtita.
Ajungem seara in jur de 18, la Balea lac. Dupa mai putin de 30min incepe o ninsoare serioasa cu tunete si fulgere...Ne simtim tare bine, obositi dar la adapostul cabanei.

Ziua3:
O dedicam unui antrenament de ski-alpinism. Desi dimineata ne intampina mohorata si fara vizibilitate inainte de pranz s-a luminat suficient incat sa incercam ceva mai interesant. Urcam in curmatura Gemanului din valea balea si traversam in valea Doamnei. E cald si fata de zilele precedente zapada s-a inmuiat si e grea.


  Oricum ne vedem de treaba...


 Sprea seara frigul aspreste zapada si apare o crusta pacatoasa care ne face zile fripte la coborare. Adunam intr-o zi peste 2000m dif de nivel la urcare asa ca suntem din noua obositi si multumiti.

Ziua4:
O dedicam unui eveniment de freeride.CNF 2013 http://freeridetransylvania.ro/.
Urcam cu tot echipamentul necesar unei eventuale salvari sub pragurile de sub creasta si speram ca nu o sa fie nevoie de noi. Azi e bine mai frig decat ieri asa incat batem maruntel din buze fiind imbracati destul de subtire.


 Lumea urca spre startul care s-a dat in zona de la steag.
 de aici nu se vede chiar tot dar oricum ne dam seama din reactia publicului despre ceea ce se intampla
 Anual acesta sunt peste 100 de participanti inscrisi, iar datorita punctelor care se pot acumula pentru calificarea la Freeride world cup s-au adunat riders din intraga lume...



  Vedem cateva evolutii care netaie respiratia: castigatorul
 Cu toate hainele pe noi asteptam cu stoicism finalul competitiei...

        Dupa masa coboram pe valea Balea visand deja la o noua tura, pe saptamana viitoare...va urma