Pulver, Gheata, Scanduri si Avalanse

sambata-duminica 31ian, 1feb2009

La Balea Cascada zapada e marfa rara, nici pe sus nu pare sa fie nu stiu ce...
Ajunsi la Balea Lac gasim in graba un loc pentru cort, ne luam cele necesare si pornim sa ne cataram, sa facem o muchie, ceva.

Aici pulverul e la el acasa, cu toate astea se vede ca a nins voscolit, zapada e adunata pe vilcele si pe fetele adapostite. Sunt indoit, pe zapada asta tare as schia pe de alta parte m-as da si pe munte.

Impreuna cu Cristi Stoisor si Benvenuto ne luam schiele in picioare si o dam spre caldarea Vaiuga.

Din pacate lui Alpar i se strica o legatura si ramane in rezerva...
...Sa se dea pe culoarele din muchia Balii si sa aiba grija de cort..., asa ca spre diferenta de fotbal la alpinism cine sta in rezerva are destul de munca...:)

Inca e ceata dar din cand in cand printre nori apare palid soarele.

Ajungem pe firul caldarii, abandonam skiurile si continuam pe jos. Cum muchia nordica a Vaiugii e mai aproape ne angajam pe ea.

Curind creasta se ascute si devine o custura ascutita pe care zapada sta intr-un echilibru precar.
Nu a nins foarte mult, dar a viscolit si vintul a construit tot felul de forme bizare care fac mersul destul de riscant, asa incit capul are destul de curatat...

Mai la calarit, mai la catarat, depasim 3 turnuri si ajungem intr-o portiune pe care creasta e ca o lama de cutit. Aici lama e o lespede care surplombeaza versantul vestic si suna tare a gol.

E straniu mai ales ca baza e acoperita cu zapada si nu pot sa-mi dau seama cit e de sigura, in fine...

In general mergem concomitent dar facem si vreo 3 regrupari acolo unde creasta e foarte expusa. Zapada e instabila asa incat mergem matematic pe creasta fara sa avem posibilitatea sa ocolim nimic.

Suntem aproape sa iesim pe virf, un ultim turn mai avem de trecut, un catarat frumos de 6-7m ma scoate dincolo de el, intr-o sa destul ingusta, strajuita de o cornisa.
Fac cu grija doi pasi incercand sa caut un loc potrivit pentru o regrupare la un colt de stinca dincolo de sa.

Aud o bufnitura seaca...
Cornisa se desprinde cu tot cu o mare parte a scindurii de zapada formata pe versantul vestic al vf.Vaiuga. Nici nu stiu cum am am ajuns inapoi la baza turnului...

Sus s-a fractura o placa groasa de vreo 30cm, care pe parcurs a rupt echilibrul de pe intreg versantul.

Un nor urias de pulbere alba invaluie pentru citeva clipe caldarea inferioara a Vaiugii aflata la 500m diferenta de nivel sub noi.

Ma uit la urma de la care o linie subtire te conduce spre cornisa fracturata.
Urma e la mai bine de 1m de linia crestei, si cam 3m de linia cornisei.


Trec rapid si regrupez la coltul de stinca.
Vin si baietii, Cristi apuca sa faca citeva poze cu diferite stadii ale avalansei.
De aici nu mai avem nici un profil de stinca doar o creasta de zapada inclinata.
Ne miscam cit putem de repede sa iesim din zona periculoasa.

De pe Vaiuga traversam creasta spre vf.Capra.

Aici identificam un profil stincos puternic care coboara pina pe firul caldarii din vestul vf. Vanatoarea lui Buteanu.

Coborim citeva lungimi pe linga stanci si apoi direct in jos pina pe firul vaii.

Dupa vreo ora suntem inapoi la locul unde ne lasasem ski-urile.

Cristi si Benve coboara pe vale spre cascada eu urc inapoi la Balea Lac.

Trec pe langa urma uriasa pe care avalansa a lasat-o in caldare.
Zapada e beton armat. Sus era doar pulver. Asta da energie...

Fac citeva poze cu versantul pe care a curs avalansa.
Are forma unei palnii, sus linia e ingusta de 2-3m aproape invizibila de jos, dupa care a decupat in mai putin de 50m tot ce era intre profilele stincoase, adica aproape 60-70m latime.
Diferenta de nivel pe care a coborit avalansa e de aprox 500m, de la 2350 pana la 18500m.
Pe orizontala avalansa traversat in jur de 300m, pana sa se opreasca.


Cu toate astea exceptind zonele de acumulare masiva care prezinta fara indoiala un pericol mortal, nu e foarte multa zapada.
Si asta datorita faptului ca a nins voiscolit si zonele aproape complet dezgolite alterneaza cu cele de acumulare.

Trebuie avut mare grija pe unde te aventurezi...

Seara mai apuc sa fac o coborire din saua Doamnei intr-un pulver minunat.
Oana intre timp trage din greu si face citeva coboriri de vis pana la lacul din valea Doamnei.
Practic ea a deschis drumul de dimineata din saua Doamnei pina la Balea Lac si pe partea cealalta la lacul din Valea Doamnei.
Astfel isi aduna o gramada de voturi in rindul populatiei snowbordiste si schioare.

Alpar nu pierde timpul si exploreaza unul din culoarele care urca pe Geamanul sudic din muchia Balii, si apoi amenajeaza bivuacul.

Seara ne reunim la cina, beri si ceai.
Din poveste in poveste in jurul celor mai scary momente ale vietii ne dam seama ca de fapt suntem niste mari norocosi...:)

Ne urnim cu greu sa parasim confortul cabanei pentru gerul de afara si inghesuiala din cort.
Suntem obositi asa ca dormim destul de bine. Bate vintul toata noaptea asa ca dimineata tot ce era in abside e pudrat cu zapada, noroc ca prevazatori am acoperit bocancii, ca altfel...

A doua zi dimineata e rezervata cataratului pe gheata.

Ne dam pe o varianta verticala de max 15m. Cap de coarda ma pune destul de mult la lucru.

Amenajez o regrupare cu 2 suruburi si montez o mansa.

Gheata e ok, dar la suprafata e un strat de gheata moale din care trebuie curatat destul de mult pentru amenajarea unei protectii...

E rindul lui Alpar sa se bucure de escalada pe gheata.

Recupereaza cele doua cuie si iese sus pe versantul inclinat pe care se vad pernite de iarba descoperite de zapada.
Alpar continua sa scarpine gheata pe variantele mai usoare in timp ce eu merg impreuna cu Oana sa schiem in valea Doamnei.

Sunt curios sa vad in ce conditii se prezinta culoarele care coboara spre lac(Doamnei).
Pe primul culoar, mai scurt zapada e ok.
Urmeaza o caladarusa suspendata foarte discreta care are ca intrare doar doua culoare de acces in rest fiind inconjurata cu pereti .

Iesirea spre lac se face de asemenea prin 2 culoare foarte inclinate si ceva mai lungi.
Vantul a adunat o burta de zapada chiar la intrarea in culoar.
E clar o capcana.

Cobor cu grija si spjinit de stincile de pe margime apas cu schiul placa de zapada.
Scindura bufneste suparata si placa de zapada pleaca la vale curatind culoarul de surplusul de zapada. Avalansa nu e asa de mare dar destul sa te motroseasca bine daca te prinde.

In rest coborarea a fost fara probleme.
Fata de ieri cand era pulver peste tot, dupa doar o noapte de vant peste tot se vad nervurile specifice placilor si zapada a inceput sa se coaguleze in scanduri.

Pe drumul de urcare ne intilnim cu Ovidiu de la Salvamont SB si mai coborim o data pe culoare la lacul din Doamnei.

Dupa ziua de ieri suntem destul de obositi asa ca hotarim ca a fost destul.

Dupa un ceai la Paltinu, impreuna cu prietenul nostru Alpar, pe care din pacate l-am cam neglijat (din cauza problemei cu legatura de tura), ne intoarcem la cort si facem planul de plecare.

Ne intilnim cu Katranul-coleg de la cursul de ghizi+prietenii lui snowboard-eri, care ne propune o coborire pe Doamnei pina la Balea Cascada.
Desi la inceput stam in cumpana, ne decidem sa incheiem ziua cum se cuvine.
E deja trecut de 4pm, imparim repede echipamnetul, si urcam pentru a nu stiu cita oara spre saua Doamnei.

Baietii sunt dornici sa coboare pe culoare. Katranul coboara pe cel de-al doilea culoar la stil extrem, un fel de chinese downhill, pe un culoar de peste 40* la intrare.
Placa fracturata pleaca la citeva secunde dupa ce el era deja jos...Deh, chestie de stil:))

Zapada pe vale a prins o crusta nasoala care ne agata la fiecare cristiana si rucsacii din spate completeaza imaginea...nu e cea mai placuta senzatie dar macar nu ne plictisim.
Sub 1800m zapada e extrem de putina, de la stana mergem pe jos.

Trunchiurile de copaci prabusite peste poteca ne fac viata grea. Trebuie ba sa ne strecuram pe sub, lucru foarte distractiv cu skiele prinse pe rucsac, sau sa le incalecam.

Dupa citeva "motorete" ajungem pe intunerici si rupti de oboseala la Balea Cascada.
Aici Alpar ca un prieten credincios ne asteapta cu masina incalzita...lux, ce mai...

Cam atit.