Curs Alpinism Tehnic de Iarna

25 martie 2009
4.00am
Plecam din Cluj: Ioana, Claudiu, Marius si eu
Ninge de aproape 1 saptamana si e frig.
Conditiile nu par grozave pentru stagiul de alpinism tehnic de iarna, sau dimpotriva...
La Hateg ne sincronizam cu Robert si Cosmin si urcam impreuna. Zapada e mare pe drum si nu avem urme. Dupa Nucsoara punem lanturile. Chinuim Ford-ul meu la greu si cumva reusim sa urcam pana aproape de Carnic. Aici are loc primul atelier de munca de echipa pentru a parca masina mea si a lui Robert :), Iarna nu-i ca vara...

Suntem deja in intarziere dar nu e grav...pe la 11,30-12 ajungem la Gentiana, eu pe schiuri iar colegii mei pe jos.

Dupa o scurta pauza pornim pe Valea Pietrele pentru a recunoaste zona si primele cursuri: nivologie-avalanse, navigatie si orientare si meteorologie.
Zapada e mare si datorita vantului ofera o morfologie foarte potrivita ca si material didactic.

Facem o halta in zona peretelui Crestei Frumoase unde va fi unul din poligoanele pentru atelierele cursului.
Cum trecem de primul prag al vaii vantul sufla taios si e frig.
Nu zabovim si continuam spre peretele Bucurei.

Evaluam din mers zonele expuse si numaram culoarele cu potential pericol. Vantul bate tare din nord est astfel vedem cum s-au format placile de vant si zonele de acumulare, precum si zonele expuse la vant care acum sunt aprope dezgolite.

Ajunsi pe platul de dinainte-a peretelui Bucurei ne regrupam. Pornesc singur sa vad cum stam cu zapada pana la perete.

Vantul a inghesuit destul de multa zapada si se vede de jos o placa in formare chiar de la intrarea in Cr Vulturilor pana spre dreapta spre culoarul Furcile. Din fericire e destul de sus, din nefericire daca e sa se rupa nu sti niciodata unde esti tu cand se rupe.

Oricum urc pe schiuri usor stanga fara sa ies pe largul culoar care coboara din creasta si fara sa trec prea mult spre valcelul format in dreapta. Zapada formeaza un strat destul de tare dar acoperita cu un alt strat de pulver intarit de vant, evit zonele in care stratul cel nou incepe sa se adune dar ajung aproape de perete si vad placa pe ca un crocodil asteptand cuminte in mil...:)

O tai rapid si aproape fug pana la perete, aud cum in urma placa se rupe si pleaca la vale. La 2m langa perete, desupra mea placa are cam 1m grosime, iar mai sus 30-40cm. Placa era asa cum se vedea: de la baza Furcilor pana la Cr Vulturilor. Nefiind inca formata placa zapada cursa se retransforma in pulver pe valcelul din dreapta. Panta nu e lunga(60-70m) dar suficient sa provoace probleme daca pleaca. Nu cred ca ca o urcam in zona mai ales daca continua sa bata vantul si sa ninga asa.

Tragem concluziile de pe urma acestei experiente...ninsoare cu vant...

Seara la Gentiana la adapost avem pregatite niste chestionare bazate pe subiectele zilei: Navigatie, Orientare, Meteorologie, Nivologie, Avalanse plus o discutie despre sistemele de imbracaminte pentru turele tehnice de iarna.

26 martie 2009

7.00am
O zi normala de iarna. In cursul noptii a fost foarte frig -15*C. Noaptea au venit si Gioni din Bucuresti si Adi din Aiud.

Mergem la perete, in zona Crestei Frumoase, unde vom face ateliere pentru amplasarea protectiilor fixe si mobile: pitoane, nuci, hexa, friend-uri.

Apoi ucenicii nostri impartiti pe echipe isi pun maiestria la incercare amenajand cate o regrupare.

Pe masura ce se deruleaza cursul ne dam seama de volumul foarte mare de informatii pe care colegii nostrii vor trebui sa-l absoarba, asa ca ne concentram cat mai mult pe aplicatii practice.

In partea a doua zilei ne concentram pe tehnicile specifice escaladei de iarna.
Alegem 2 linii specifice:

un horn cu un sistem de fisuri pe mijloc la care se merge foarte bine cu 2 pioleti,

si o creasta care se termina cu un perete vertical cu 2 fisuri paralele unde merge bine la liber si fara pioleti.

Avem noroc cu vremea: numai e asa frig ca ieri si a iesit si soarele.

Gioni merge sa schieze dar vine din cand in cand ca un veritabil observator "oficial":)...Sfaturile lui ne prind bine.

Intre timp cursantii nostrii isi incearca puterile pe cele doua linii si se familiarizeaza cu tehnica de escalada.

Dupa un inceput ezitant lumea incepe sa se familiarizeze cu echipamentul si fiecare se bucura de escalada...

La intoarcerea la cabana, dupa ora 18.00, dupa o cina pe cinste, urmeaza o alta discutie despre echipament si tehnici de escalada, urmate de obisnuitul chestionar si cateva concluzii cu care incheiem ziua...


27-03-2009
Ziua cea mai lunga...

Ne vom concentra in special pe aplicarea celor experimentate cu o zi inainte, de data asta intr-un traseu ce va fi parcurs cap de coarda, unde fiecare isi va amenaja ruta avand la dispozitie un numar finit de protectii.

Toata filozofia e sa foloseasca cat mai bine morfologia terenului...

Se aleg echipele si dupa amenajarea regruparilor se porneste la lucru.

Ajunsi la regrupare apar primele probleme, unde sa pun protectiile?

Una din echipe va fi nevoita sa regrupeze tot in perete, iar a doua va trebui sa iasa sus si va regrupa pe zapada.

Pentru a asigura protectia cursantilor cei care vor merge cap de coarda vor fi asigurati si de sus...

Inca un pic si am ajuns...

Acu e acu...parca coltu' asta cam misca, ce fac?!

Echipele se descurca bine, dar se vede factorul psihologic, cei care merg cap, se simt in siguranta si nu asigura chiar optim traseul, unele din plasamente fiind vulnerabile in caz de cadere...

Dupa amenajarea regruparilor, si reunirea echipelor sus, discutam pe marginea celor petrecute, echipele isi explica reciproc modul in care au actionat.

Facem si niste teste cu ancorele de zapada...si vedem diferenta intre plasamentele verticale si cele orizontale sau in T.
Cele verticale rezista cu brio la un rapel dar la o cadere fortele sunt prea mari acestea se indoaie si cedeaza la soc.

Ancora indoita la soc...

Ancora in orizontala, plasata la 50cm adancime rezista fara probleme oricat am fi solicitat-o...

Urmeaza exercitiile de retragere/rapel.
Exercitiile de cautare in zapada, in caz de avalansa, utilizand dispozitive Pieps/ DVA/ trasceiver , sonda si lopata, incheie un prim capitol al zilei.

Ne intoarcem la cabana, luam cina si apoi dupa lasarea intunericului in jurul orei 21.00, pornim iar pe munte pentru un exercitiu de bivuac, pe timp de noapte.

Lumea sapa sanatos, curand dam de petrol...:)

Lasa ca daca sunt si jnepeni, miroase frumos la noapte...

La lumina frontalei se sapa adaposturi de cate 2 persoane in care vom innopta.
Linistea se lasa dupa ceva mai putin de 2h de munca.

Hai sa ne bagam la somn

Chestionarele se dau acasa...

28-03-2009
Ultima zi...Dimineata la ora 6.00 dau desteptarea

Aici aproape toata lumea m-a urat, incepand cu Cosmin si terminand cu cursantii :)

Nu chiar toata lumea

Insemnand doar ca toti au dormit bine.

Ne retragem la cabana, facem un mic dejun prelungit cu discutii despre alpinism/etica/organizare/ si alte povesti care nu se vor termina niciodata.
Aici Gioni aka "omul de la centru" are binevenitul rol de mediator:)

Desi afara s-a incalzit semnificativ fata de momentul cand am urcat , acum sunt +3, +4 *C vantul puternic face statul afara sa fie destul de incomod.

In fine ne echipam si urcam din nou la perete pentru exercitiile de salvare din perete si de prim ajutor.
Dar inainte de asta discutam despre conditionare fizica si mentala, cum sa ne antrenam si cum sa ne ferim de accidentari, nu doar pe munte...

Facem cateva scenarii: cap de coarda defect/secund defect/ cap de coarda defect si inconstient.

Hai sa-l salvam odata...

Cosmin prezinta cateva tehnici de coarda foarte concentrate pe durata de timp, pe care le incheiem cu o demonstratie de coborare salvator + victima din perete.

Mai pune mana si ranitu'

Protocolul de acordare de prim ajutor in caz stop cardio-respirator si alte scenarii de prim ajutor incheie oficial cursul nostru.

Dupa masa, Cosmin si Robert coboara, eu si Gionii mergem la ski, Ioana, Marius, Claudiu si Adi merg la ciorba la Pietrele.

S-a format deja crusta, sezonul de pulver s-a incheiat...

Urcam spre creasta principala pe un picior al varfului Custura.
Zapada s-a inmuiat, dar la suprafata seara se face o crusta pacatoasa...

Abordam un culoar inclinat aproape de stanci.

Aici vantul a inghesuit o gramada de zapada care sta sa plece asa ca din preajma unor stanci aproape de creasta facem cala intoarsa in timp ce vantul e din ce in ce mai puternic.

29-03-2009
Azi chiar e ultima zi...de stat in Retezat.

Pornim toti cei care am mai ramas spre Peleaga.

Dupa ce trecem de primul prag al vaii Pietrele vantul bate atat de tare incat sus in creasta poate fi riscant, asa ca le recomandam ucenicilor o plimbare pana la Bordul Tomii.

Impreuna cu Gioni continuam.
Iesim in creasta pe un alt culoar mai putin inclinat pe care zapada e chiar ok.

Pe rand incasam serii de la vant care ne trantesc efectiv la pamant.
Cu lopata de avalansa facem un transeu in care lasam skiurile si echipamentul suplimentar si continuam pe creasta spre Peleaga.

Renuntam astfel la planul de a face un circuit mai lung...

Inca o tira si am gatat...

Oricum traseul e foarte obositor din cauza vantului care te dezechilibreaza la fiecare pas.

In general mergem usor sub creasta, dar si aici vantul bate cu peste 80km/h, in creasta mergem aproape in genunchi rezistand si respirand cu greu in vantul extrem de puternic, peste 100Km/h.

In sfarsit ajungem pe vf, facem o poza si coboram...macar avem avantajul ca vantul bate din fata si iti tine efectiv greutatea.

Luam skiurile si coboram cat mai repede spre Gentiana. Dupa ceva mai mult de 20min suntem inapoi cu bagajele facute gata de drum.

Ne luam ramas bun de Csabi, gazda noastra, si o dam la vale. Desi avem niste ruscaci destul de mari zapada e chiar ok si ajungem iute la Carnic....