Fagaras la inceput de martie

...de abia intors din Bucegi si iata-ma in drum spre Fagaras, alaturi de Ioana si Mihnea.
Vrem sa mergem in Caltun, si, desi prognoza nu e stralucita, macar vrem sa incercam.

Sambata ninge tare si ajungem suficient de tarziu la Balea incat sa amanam plecarea in Caltun pentru a doua zi, oricum e suficient timp pentru o tura de cercetare a conditiilor.

Impreuna cu Mihnea mergem spre Buteanu prin valea Vaiuga, pe skiuri.
Viscolul a indesat toate valcelele cu zapada dar sunt destule portiuni complet dezgolite sau cu zapada inghetata.
Ajungem in pragul superior unde ne lasam skiele si continuam pe jos.
In apropierea crestei principale e impresionant de multa zapada. Nici la sf de iarna nu am vazut bolovanii din saua Vaiugii asa acoperiti. Asta ne indeamna la prudenta...

Urcam drept in sus o scurta panta, pana ajungem la baza peretelui Buteanului, apoi continuam in traversare exact la marginea stancilor spre saua Vaiugii.

Ajung la conul de dejectie al unui culoar care coboara din perete.
Aici s-a format o placa de vant proeminenta.

Incep sa o demolez cu mainile stand ancorat in piolet. mai am cam 1m si ajung la malul celalalt al culoarului, deasupra zapada e ok, fiind demolata dar nu stiu pe ce calc.

Fac un pas si aud cum pleaca zapada cu o bufnitura seaca, chiar de sub picoarele mele. Eram deja cu pioletul anorat de stancile celuilalt mal al culoarului. Avalansa nu e mare dar e suficient ca sa-mi dau seama de gradul de instabilitate al zapezii. Sub placa care a plecat s-a mai fisurat o placa mai veche...

Cum peretele Buteanului are cam ac altitudine si configuratie ca si peretele Caltunului, o simpla comparatie face sa scada sansele de a face treaba prin Caltun. oricum trebe mers si vazut la fata locului.

Cum e destul de tarziu, nu mai insistam cu urcatul spre Buteanu si ne intoarcem la Balea Lac.
Aici mai pierdem timpul cu gashca prin caldare gura casca la concursul UPDOWN organizat de Jafar.

Duminica pornim spre Caltun. Timpul e frumos si zapada e ok desi destul de mare.
Oricum suntem nevoiti sa alegem o ruta care sa abordeze cat mai putini versanti cu zapada.

Urcam pe piciorul NE al vfLaita apoi pe muchia Laita.
Pe partea de sus a piciorului sunt ceva placi formate, de mici dimensiuni dar suficiente sa te dezechilibreze dc se rup si cum locul e suficient de expus ne legam in coarda.

 Navigam din insula de bolovani in insula de bolovani spre varf.

Ne miscam destul de incet, se vede lipsa de exercitiu la treaba asta...
Pe creasta ne afundam in zapada pana la genunchi, o grama de zapada neconsolidata face mersul greoi.

De pe varf intram in white-out total.

Vrem sa traversam pltaoul de sub Laita, pe sud dar nu vedem absolut nimic.
Dupa aprox 20min de asteptare decidem sa urmam matematic creasta, in ciuda ocolului mare pe care suntem nevoiti sa-l facem.

Intre timp se intensifica si vantul, zapada e la fel de mare si neconsolidata, apar si cornisele...in fine o imagine nu foarte imbietoare....plus mergem incet...dpdv fizic nu toata lumea pare la ac nivel.

E deja aproape ora 15, am facut cam 5h pana pe Laita, in conditiile in care maxim 3h ar fi fost rezonabil...E clar ca nu ajungem pe lumina in Caltun. Decidem sa ne retragem...se pare o decizie de mult asteptata :)...

Imi zoresc colegii spre Balea Lac...
O data coborati facem un scurt briefing: indiferent de conditii pe zone de dificultate mica si medie trebuie miscat mult mai repede mai ales daca visezi la obiective serioase prin Fagaras iarna.

La retragere pe urme ne miscam mult mai bine, pe la 18,30 suntem inapoi la Balea-Lac.

A doua zi Mihnea si cu mine coboram pe valea Doamnei, iar Ioana cu majoritatea bagajelor cu cabina.
Coborare faina, zapada buna, prin padure cam putina dar asta era acum 2 saptamani, intre timp a nins si e zapada all the way...