Ski-alpinism

Simbata 7-04-2007

De Pasti conform traditiei urcam la Balea.

Zapada e excelenta, a mai nins de saptamina trecuta, apoi ce era in plus a curs, straturile s-au asezat cuminti in ceea ce o sa fie terenul de aventura pentru sezonul de ski de primavara care incepe...

Nu prea reusim sa ne mobilizam nici de data asta, plecam destul de tirziu din Sibiu asa incit de abia pe la 12 ajungem la refugiul Salvamont de la Balea. Intilnim aici prieteni vechi, pe Fane si Joe Indianul, si prieteni noi Zsolt din Arad...

Fara prea multe introduceri Joe propune o tura pe schiuri, care se potriveste ca o manusa cu planurile mele: daca vremea ne permite sa pornim din Balea, coborim de pe Paltinu-turnul Paltinului in sud pe firul vaii pina la intersectia cu valea care urca de la Piscul Negru, urcam pe Vf. Lespezi(2517m) - Caltun si retur. E asa cum trebuie: o tura foarte lunga si foarte variata... Dar ziua de simbata inca nu e gata si vrem sa profitam la maxim de ea. Impreuna cu Oana si Gabi urcam pe skiuri spre saua Caprei (2315m).

Ne intilnim cu Zsolt si pornim impreuna la deal.
Gabi care e prima oara pe schiuri de tura se descurca bine, compensind lipsa de tehnica cu ambitia si conditia fizica de sportiv de performanta :). Vremea pare sa ne tradeze din nou, valuri de ceata acoperind complet muntele. Vintul deschide in rastimpuri ferestre de lumina asa ca raminem optimisti.

Din saua Caprei facem un scurt traverseu spre nord-est apoi urcam direct spre nord in directia vf. Vaiuga (2420m). Sintem intr-un urias amfiteatru. Chiar si asa cu zapada bine asezata senzatia de pericol persista...stim ca riscul de avalansa e minor dar subconstientul isi face treaba. Refrenul monocrom al iernii (white-out) ne invaluie. Sintem aproape sus cind Oana ne anunta ca focile ei sint in greva...urca pe jos orientindu-se dupa vocile nostre , apoi gasind ca e mai cuminte se opreste cam la 100m de vf, pe un mic plan mai putin inclinat unde ne asteapta. E straniu sa ne auzim foarte bine dar nu vedem absolut nimic.

Ajungem in creasta, Zsolt, Gabi si eu, dupa o scurta pauza o dam la vale...Zapada e perfecta, si chiar daca ne bagam degetele in ochi din cauza cetii ne bucuram de o coborire pe cinste...Bineinteles odata ajunsi la lacul Capra ceata se risipeste...

Coborim din Capra la Balea Lac(2034m) tot pe ceata si aici conform algoritmului e senin din nou. Dupa o scurta pauza revenim la ski si incheiem ziua cu o urcare/coborire pe al doilea jgheab din vestul sei Capra.

Seara Joe impreuna cu Ioana urca spre vf. Paltinu(2399m) si fac urme pentru a doua zi... Nu zabovim mult pentru ca miine dimineata devreme pornim spre proiectata tura spre vf. Lespezi...

Duminica 8-04-2007
Dimineata ne intimpina geroasa cu un cer de sticla... Sintem patru: Ioana, Joe, Zsolt si eu.

La 7 incepem sa urcam spre Paltinu, frigul de peste noapte a transformat zapada intr-un firn beton, avem noroc cu urmele altfel ne-ar fi trebuit coltarii de tura...Intr-un ceas sintem pe Paltinu unde ne ia in primire vintul.

Dam rapid focile jos, mai luam o haina pe noi si continuam spre sud prin stinga Turnului Paltinului. Canturile musca nervos din zapada intarita. Cind plombele incep sa sara din gura am un scurt regret ca nu mi-am luat claparii de tura si am ales sa vin cu bocancii de piele, oricum e prea tirziu pentru regrete. Joe ca de obicei deseneaza frumos iar noi il urmam...

Ne oprim sub turnul Paltinului. Urmeaza o portiune foarte abrupta, la 50* si in conditiile astea de zapada o greseala ar putea avea consecinte serioase... Zsolt coboara primul...Eu il urmez prudent, coborind mai mult in derapaj, apoi dupa citeva cristiane facute mai mult in saritura traversez spre stinga unde locul e mai larg si mai putin punctat de stinci. Joe vine atent impreuna cu Ioana...Dupa ce trecem de portiunea periculoasa ne dam drumul si lasam fantezia sa deseneze urme pe zapada. E aproape ora 9 si soarele inca nu a ajuns pe firul vaii, pe fundal uriasul versant sudic al vf. Lespezi e deja scaldat in soare, pe de o parte e bine ca o sa putem urca mai usor pe zapada inmuiata pe de alta parte speram ca ceea ce era de curs sa fi curs deja si sa nu avem alte surprize...

Urmeaza partea in care e vorba de multa munca si maiestrie, urcusul pe vf. Caltun. Pornim aproape de limita padurii, de la aproximativ 1600m alt.
Joe traseaza o ruta optima, si in ritm constant urcam prin decorul impresionant.
Avalanse serioase au maturat zona cu zile in urma, dar soarele si vintul au desavirsit lucrarea netezind vilcelul pe care urcam. In stinga un promotoriu puternic isi lasa peretii de stinca spre vale. Pe dreapta circul superior al vf. Lespezi se deschide ca un amfiteatru puternic luminat de soare.

Zapada e punctata e pete cenusii, semn ca s-a asezat. Undeva spre virf in schimb in zona in care circul e strins intre peretele din sud-vest si creasta sud-estica crapaturi mari strabat tot stratul de zapada.

Peisajul e 100% glaciar.

In citeva zone au inceput sa se formeze adevarate seracuri, bineinteles pastrind proportiile.

Peisajul te duce cu gindul la Alpi, daca nu la Himalaya, dorinta secreta a fiecaruia dintre noi... Traversam pe linga briul stincos unde citeva cascade de gheata isi lasa spre vale draperiile de turturi. Ceva mai sus, pe un mic promotoriu stincos facem o scurta pauza pentru a ne regrupa cu totii.

Locul e impresionant, sintem pierduti in mijlocul versantului, inconjurati de pereti si fete inclinate...

Crapaturile care traverseaza amfiteatrul de zapada ne determina sa nu continuam direct pe circul glaciar. In schimb traversam spre sud pe o brina apoi iesim deasupra peretelui sud-vestic, pe un umar conturat si continuam pe el in zig-zagurile urcusului pe schiuri.

Curind prindem piciorul care urca de la Piscul Negru pina pe vf. Lespezi. Mergem direct pe creasta, o pata de culoare aruncata intre albastrul intens al cerului si albul valurit al zapezii. Din cind in cind cite un schi mai aluneca din urma, citiva bulgari de zapada pierzindu-se in vale.

Sintem cuprinsi de farmecul locului, curind peisajul se deschide si vf. Negoiu si valea Laita apar in zare. Ne miscam bine si in jur de 12,30 sintem pe virf. E exact cum ne-am dorit...Patima pentru frumusetea aspra a muntelui ne-a unit.
Pe Negoiu se vad urme, curind deslusim in labirintul de stinci si zapada doua siluete care coboara in rapel prin strunga Dracului. Sintem usor ingrijorati cind cei doi stau pe loc mai mult timp, apoi cei doi se misca constant si coboara fara probleme... Pe vf. Negoiu incep sa se adune nori plumburii, vintul incepe sa sufle cu putere...oare vremea o sa ne tradeze din nou? Ne scurtam popasul si incepem lunga coborire. La inceput mai crispat prin crusta formata, apoi imi dau drumul la schiuri si ma bucur din plin de acest adevarat dar al muntelui. Joe coboara primul printre crapaturile marelui circ, aproape de briul stincos dinspre sud-vest.

E ok, avem un pic emotii cind Ioana taie una din fisuri, dar nu se intimpla nimic... Ne alegem fiecare cite o linie si desenam dupa pricepere. Muntele ne da aripi...

Nici nu simtim si sintem aproape jos, de abia gasesc timp sa fac citeva poze. Ajunsi aproape de padure spre Piscul Negru, ne regrupam...Altimetrul indica 1600m. Hotarim sa facem o vizita la refugiul de la Caltun si abia apoi sa ne retragem spre Balea Lac. Sarim si peste pauza de masa... Prag glaciar dupa prag glaciar se deschid in drumul nostru spre Caltun.
Doamne, parca nu se mai termina. Avem noroc cu decorul care ne tine in priza. Curind sintem in umbra marelui perete nordic al Caltunului.
Locul e sever si impresionant. Cascade de gheata incatuseaza marele perete, iar inaltimile sint imbracate in crusta alba. Foamea ma cam roade, e trecut de ora 15, o platforma seamana izbitor cu lacul Caltun, sint putin dezamagit cind vad urmatorul prag pe care trebuie sa-l urcam...Un ciopor de capre negre se retrag rapid pe brinele peretelui...le invidiez.

Ajunsi la refugiu ne intilnim cu cei doi baieti care coborau de pe Negoiu...Povestim, e mica lumea asta a noastra. Juniorii sint din Cluj(au 16-17ani), se retrag spre Balea, eu sper sa cobor si eu la Sibiu in seara asta, asa ca le promit sa-i duc la gara in Sibiu...
Dupa un prinz pe cinste, o adevarata masa de Paste, incepem si noi lungul drum spre Balea Lac. E deja ora 16 si eu inca mai sper sa ajung la Balea Cascada pe lumina. Crusta care acopera la suprafata zapada ne da ceva de furca, mai ales ca oboseala se cam face simtita. Spre vale in schimb e ok si schiem fara probleme. De la 1750m traversam spre est, pe sub puternicul picior pe care vf. Laitel il arunca spre sud pina pe firul vaii. De aici prindem promotoriul sudic desprins din creasta intre vf. Laitel si vf. Laita si urcam pe el pina pe creasta principala. O iau mai repede animat de dorinta de a nu skia pe intuneric.
Spre creasta pe versantul sudic soarele a topit zapada asa ca experimentam mersul pe mixt(zapada-iarba). Urcusul fara sa fie dificil e sustinut asa ca apelam din greu la resursele de energie si rabdare. Ajungem in traseul de creasta, vintul sufla cu putere si s-a lasat un frig aspru.
Traversez aproape de linia crestei pe versantul nordic saua Doamnei(creasta principala), apoi unde custura Paltinului incepe sa urce cobor direct spre nord, aici zapada e de cu totul alta morfologie, e mare, are un fel de crusta care incurca destul de mult lucrurile. Traversez in viteza valea Doamnei pe versantul ei estic si ies sub Paltinu in circul superior estic al vaii Doamnei. De aici un ultim urcus pina in saua Balii, o scurta halta la refugiu sa recuperez cele citeva lucruri ramase acolo si drum intins spre Balea Cascada. Zapada e perfecta, cobor in traversare pe marginea vestica a vaii, pe la pilonul 2, o avalansa cursa pe jgheabul al doilea complica un pic lucrurile apoi fara probleme pina in parcare, ajung de la Lac la Cascada in mai putin de 15 minute, pe lumina asa cum am sperat... E ora 19 si au trecut exact 12 ore de cind am pornit la drum... Am adunat peste 2500m diferenta de nivel in urcare si cam 3000m la coborire(cu tot cu coborirea la Cascada) + km corespunzatori, citi or fi...

Intre timp coechipierii mei au ajuns la refugiu. Deja ma incearca regretul ca trebuie sa plec.
A doua zi Joe, Zsolt, Ioana impreuna cu mai multi prieteni pun la cale si in fapt o frumoasa tura: din creasta principala coboara in zona tunelului in sud apoi marile circuri din sud pina in fundul vaii Capra, dar asta e o alta istorie in alta zi...