Pe masura ce urcam spre Balea soarele lasa curind locul unei adevarate furtuni. Departe de a fi descurajati ne continuam drumul...Stergatoarele de parpriz de abia fac fata suvoaielor care inunda parbrizul.
Pe ici pe colo incep sa apara pete de zapada, aproape de Balea lac se circula pe un singur sens, sapat in stratul grus de zapada ce a ramas adapostit sub versanti.
Ploaia ne da un ragaz cit sa ajungem la refugiu. Apoi asteptam.
Dupa vreo 2 ore de averse intrerupte de scurte reprize de acalmie imi iau inima in dinti, hanoracul si plec la ski. Deasupra lacului a ramas o limba de zapada de citeva sute de metrii.
Ajuns in treimea superioara incepe sa ploua iar.
Ma resemnez si imi vad de drum.
Citiva boarderi isi incecarca si ei norocul pe panta, 2-3 se descurca binisor restul sint mai mult in fund, nu fac multi purici si pleaca...
Zapada e super-tasata, de abia ramin citeva urme firave in urma.
In ciuda ploii dau citeva ture.
Ironia e ca in ac timp in parcarea de linga lac cica sint serbarile zapezii, dar aici unde chiar e zapada nu mai e nimeni...:))
Pe cind ploaia da semne de oboseala sint deja murat si frigul ma incearca.
Vremea se limpezeste si vine si Oana.
Schiem pina spre seara, afara e racoare si cerul limpede ne face sa uitam de canicula si de praful de jos. E tirziu si sintem atit de obositi incit va trebui sa treaca ceva timp ca sa simtim umbra de nostalgie dupa ceea ce a fost ultimul ski din sezon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu