Introducere de iarna in Fagaras.
Urcam pe o zapada ireala la Balea, drumul e complet acoperit si ninge in continuare.
Peste 50cm de pulver direct pe pamint.
Pe schiuri la deal e super ok, mai greu e pina la cascada prin "vietnamurile" de crengi...
Ajunsi la baza cascadei optam pentru culoarul din stinga, pt ca e mai scurt, abrupt cam 45-50* si chiar daca pleaca zapada macar nu vine de undeva din creasta.
Vintul viscoleste si arunca de pe laterale zapada pe firul culoarului.
Pe prima jumatate urcam repede, ca zapada a curs deja si a format un strat mai tare.
Apoi incepem sa ne afundam tot mai mult. Pe masura ce urc trebuie sa sap in zapada ca sa-mi fac loc. Pe ultima treime zapada zapada pulver se desprinde si vine la vale. Le strig Oanei si colegului nostru sa fie atenti...Ma ancorez in piolet si zapada trece peste mine, Oana face 2 pasi in lateral dar pe neatontul nostru coleg avalansa il surprinde dezechilibrat si zapada il ia de pe picioare. Il vedem 20-30m mai jos plin ade zapada si buimacit...
Cobor si eu sa vad daca e ok...totul e in regula mai putin ski-urile si betele care acum sint undeva sub zapada.
Cautam citeva minute apoi cum ninge sanatos ne dam seama ca e inutil, urcam fara ele...
Coborim pe drum...
La Suru pe ski-uri
O saptamina mai triziu urc impreuna cu Cristi, Adina si prietenul lor ceh Hunza, la Suru.
Plecam dimineata devreme din Sibiu, pe o vreme destul de mohorita.
lasam masina undeva pe valea Florilor si urcam pe drumul forestier acum inghetat.
Zapada s-a topit si asezat binisor fata de saptamina trecuta. Urcam prin padure cu skiurile in spate. Peste tot plin de urme de urs...
Ajunsi pe piciorul Surului ne punem pe skiuri.
Urcam pe o zapada ireala la Balea, drumul e complet acoperit si ninge in continuare.
Peste 50cm de pulver direct pe pamint.
Pe schiuri la deal e super ok, mai greu e pina la cascada prin "vietnamurile" de crengi...
Ajunsi la baza cascadei optam pentru culoarul din stinga, pt ca e mai scurt, abrupt cam 45-50* si chiar daca pleaca zapada macar nu vine de undeva din creasta.
Vintul viscoleste si arunca de pe laterale zapada pe firul culoarului.
Pe prima jumatate urcam repede, ca zapada a curs deja si a format un strat mai tare.
Apoi incepem sa ne afundam tot mai mult. Pe masura ce urc trebuie sa sap in zapada ca sa-mi fac loc. Pe ultima treime zapada zapada pulver se desprinde si vine la vale. Le strig Oanei si colegului nostru sa fie atenti...Ma ancorez in piolet si zapada trece peste mine, Oana face 2 pasi in lateral dar pe neatontul nostru coleg avalansa il surprinde dezechilibrat si zapada il ia de pe picioare. Il vedem 20-30m mai jos plin ade zapada si buimacit...
Cobor si eu sa vad daca e ok...totul e in regula mai putin ski-urile si betele care acum sint undeva sub zapada.
Cautam citeva minute apoi cum ninge sanatos ne dam seama ca e inutil, urcam fara ele...
Coborim pe drum...
La Suru pe ski-uri
O saptamina mai triziu urc impreuna cu Cristi, Adina si prietenul lor ceh Hunza, la Suru.
Plecam dimineata devreme din Sibiu, pe o vreme destul de mohorita.
lasam masina undeva pe valea Florilor si urcam pe drumul forestier acum inghetat.
Zapada s-a topit si asezat binisor fata de saptamina trecuta. Urcam prin padure cu skiurile in spate. Peste tot plin de urme de urs...
Ajunsi pe piciorul Surului ne punem pe skiuri.
Pe poteca de vara, pe versantul vestic au curs avalanse si au ramas o gramada de bulgari inghetati care ne cam incurca la urcare.
Ajunsi la cabana sintem aproape socati de halul in care arata fostul refugiu/cabana, fara geamuri si usi, dezolant...
Continuam spre fruntea Moasei prin padure...Zapada e destul de mica dar din cind in cind acumulari de vint fac treaba mai interesanta.
Ajunsi la cabana sintem aproape socati de halul in care arata fostul refugiu/cabana, fara geamuri si usi, dezolant...
Continuam spre fruntea Moasei prin padure...Zapada e destul de mica dar din cind in cind acumulari de vint fac treaba mai interesanta.
Inintial continuam pe firul potecii de vara, apoi dam de citeva placi de vint care ne forteaza sa urcam pina aproape de creasta ca sa le ocolim, ajungem pina in creasta principala si cum e destul de tirziu, o luam la vale...o portiune de ski memorabil din fruntea Moasei pina la intrarea in padure, apoi un exercitiu de nervi buni si reflexe pe masura.
Ajungem pe intuneric la masina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu