Peretele Buteanului iarna

20-21 martie 2010

Toata iarna am vanat conditii prielnice pentru a termina ceea ce am inceput in ianuarie, si anume un traseu pe linia de lungime maxima a peretelui NV al Vf. Vanatoarea lui Buteanului. Impreuna cu Cristi Stoisor am mai facut o incercare prin 2006 dar atunci de abia am reusit sa ajungem in zona din cauza viscolului, intre timp am mai dat o incercare anul trecut impreuna cu Gioni, Teo Vlad si Marius Gane dar nici atunci conditiile nu ne-au lasat sa ne apropiem prea mult.

Anul asta am fost opriti ba de viscol, ba de pericolul de avalansa.
Practic din 4 incercari iarna asta, am reusit sa ne cataram efectiv doar de 2 ori.
Prima data am facut 2 lungimi de cate 30m, impreuna cu Florin Daneliuc.
Sambata 20-martie, impreuna cu Radu Crainic am decis sa mai facem inca o incercare...
Faptul ca afara e atmosfera de primavara ma bucura, pe de alta parte sunt ingrijorat din cauza zapezii.

Desi ajungem devreme la Balea Cascada, aprox 8,00 suntem nevoiti sa asteptam prima cabina, e cald, iar stresinile curg,, cu toate astea zapada e inca destul de rece.
Ajunsi in sfarsit la Lac, la 9,30 suntem pe drum spre valea Vaiuga, la peretele nostru.
Mergem pe skiuri ceea ce pentru Radu, pe bocanci insemna o adevarata tortura, din fericire doar pentru scurta coborare de la Balea Lac spre obarsia vaii Vaiuga.

Zapada e mare si fiind inca dimineata are o crusta subtire, in zona de jos a vaii.
Ne miscam destul de bine, dar sunt ingrijorat pentru caldura de afara, totusi peretele e inca in umbra si asta ne da sperante ca vom avea conditii rezonabile de zapada.
La baza traseului:

deasupra Radu si conditii naspa de zapada pe partea de jos.
Ajungem la baza peretelui, lasam schiurile acolo si fara si fara prea multe povesti incepem munca.
Jos zapada e foarte mare si complet neconsolidata, un fel de faina. Insa pe masura ce urcam capata consistenta.
regruparea dupa L1:

L1 (60m) incepe cu un culoar inclinat de zapada, 50-60* care dupa 10-15m se inclina la 70* si se ingusteaza pana devine horn vertical, aici e pasul de dificultate maxima al lungimii (M5) dupa alti 10m hornul se largeste si urmeaza alti 20m de culoar aprox 70*, cu zapada tare pana in regrupare.

Plasamente sunt putine pentru mobile, stanca e friabila si cele mai sigure sunt pitoanele tip lama, desi destul de rare. In regruparea am lasat 2 pitoane/lame.

Radu la inceputul L2:

L2 (55m) continua cu un fel de culoar aproape vertical 80-85*, punctat de bolovani 15m, apoi un camp de zapada mai cazut, 40-45*, 10m, care e intrerupt de un prag vertical de stanca.Pragul e sub o sorplomba mare, care se ocoleste oblic prin dreapta  si continua cu o traversare expusa cu posibilitati putine de asigurare, se merge tot pe mixt cam 15m, aici cred ca e pasul traseului. Pasul e cam M5 dar periculos. Un piton am lasat inainte de prag.
Adi la iesire dupa pragul din L2:

deasupra Radu in pasul L2
In continuare se iese pe un culoar inclinat de zapada, cam 60*, pana la baza unui bolovan la care se regrupeaza la 2 lame lasate acolo.

L3(60m) 60-70* se urmeaza culoarul drept in sus, usor dreapta, zapada e foarte proasta, ne afundam mult si se rupe. Asigurari destul de precare. Se regrupeaza pe mobile si la un cui/lama.
Adi in traversare in L4, inainte de prag:

Radu pe culoar in L4, dupa prag:

L4(40m) 60* , se traverseaza stanga aprox 10m, pana la un prag vertical(M4). Zapada e foarte mare si suntem nevoiti sa demolam, sa sapam si sa batem zapada ca sa o consolidam pentru a nu se rupe cu noi. Sub e fata cazuta de stanca si asta face zapada foarte instabila. Se poate asigura la niste colti de stanca, dupa care se continua drept in sus pe culoar. Pana in regrupare mai urmeaza 30m de zapada solida. Regrupare la un cui solid si un colt de stanca.
Adi in regruparea L4, vezi piton stg si colt dr:

L5(60m) 60* se urmeaza culoarul, zapada buna 30m, se intersecteza un horn ce vine din dreapta, dupa care drept in sus pe culoar 15m pana se iese pe o fata mai putin inclinata(40*) sub varf.
Radu in L5 la intersectie: 

 Dupa 10m se ajunge exact pe varful vanatoare lui Buteanu. Regruparea se face in zapada. Retragerea se face pe creasta pana in saua vaiuga, pe valea Vaiuga sau matematic peste vf. Vaiuga si coborare in saua Caprei. Radu la retragerea pe creasta:

 Per ansamblu am avut conditii bune de zapada, dat fiind expozitia peretelui. Am avut noroc ca nu a fost frig de loc, aprox -1/-2*C, intr-un cuvant conditii OK, totusi gradul de siguranta depinde 100% de zapada. Mai mult decat dificultate tehnica e mai greu dpdv psihic datorita plasamentelor sigure destul de putine. Peretele a fost acoperit de zapada si chiciura pe intreaga lui lungime, astfel a fost destul de laborios de cautat plasamente prin zapada...In tura am pornit la ora 9,30, apropierea a durat pana la ora 11,30, ascensiunea propriu-zisa de la 11,45 la ora 17,00 (5h) iar retragerea pana la 19,30. In total 10h. Am ajuns inapoi la Balea obositi bine.

Autorii traseului: Radu Crainic L2, L3, L5; Adi Valean L4; Florin Daneliuc L1.
E posibil sa fie premiera de iarna, da nu bag mana in foc,
daca e premiera l-am botezat: "Viva la Vida".
Traseul e specific de iarna si l-am cota cam asa 4A, M5, 60*, 5 lungimi.
Ca si echipament utilizat: pitoane tip lama:5-6 bucati, 2-3 frienduri(noi am folosit BD camalot: .75 / 1 / 2 ), 3-4 nuci mici si medii, anouri lungi.
"Viva la Vida":

In peretele NV al Buteanului exista o linie facuta vara care are 2A. Nu stiu exact unde ca nu am gasit cuie nicaieri.
anexa:
mai adaug 2 poze din unghiuri diferite pentru o mai buna intelegere(sper eu), pozele sunt facute in perioade diferite ale iernii.
de la baza:

din saua Vaiuga: