Old boy's school

Joi 3-martie-2011
ora 22,00
Pana aproape de Sibiu ninge aproape cu furie, nu mai sunt la fel de optimist cum eram in urma cu cateva ore cand am consultat ultima prognoza meteo...

Vineri 4-martie-2011
Plecam, Horia si cu mine, tarziu din Poiana Neamtului in jur de ora 10. Cerul e la cativa metrii de varfurile brazilor, cu toate astea eram optimisti si glumeam intr-una.
Dupa cateva cascadorii determinate de trecerea Raului Mare(valea Avrigului)incepem sa urcam pieptis prin padure.
Sub stratul subtire de zapada e pamant inghetat, asa ca pe panta abrupta alunecam adesea, poate ar fi prins bine coltarii dar urcam cumva, ca matza pe cuvertura.
Dupa o transpirare buna ajungem in muchie. De aici serpuind printre copaci si trunchiuri prabusite urcam spre varful Capul Suru.
Pe masura insa ce ne apropiem de golul alpin zapada e din ce in ce mai mare.
Ritmul nostru sustinut se transforma intr-un mars impleticit prin zapada care ajunge uneori pana la brau. Inaintam incet incurcati de vegetatia salbatica si zapada neconsolidata. O ora mai tarziu, desi stratul gros de nori lasa sa se intrevada soarele, suntem inca departe de ceea ce ne-am propus...
Facem o pauza de pranz sa ne vina inima la loc. Ne e clar ca dat fiind conditiile de zapada nu ajungem la un loc rezonabil de bivuac, ref Scara, pe lumina si o sa fim nevoiti sa bivuacam. Cum asta nu intra in planul nostru, de pe la 1500m, coboram.
In jos treaba merge mult mai usor, si beneficiind de urmele facute la urcare ajungem o ora mai tarziu la Poiana Neamtului, urmand sa urcam in aceeasi seara la Barcaciu, iar 1,5h mai tarziu suntem in cabana. Am umblat toata ziua prin balarii ca sa ajungem abia la baza muntelui :).
La Barcaciu ne intamplina Nea Petre, veteranul cabanier al Fagarasului...
Aici mai sunt 4 baieti din Cehia veniti la ski-de tura.

Sambata 5-martie-2011
Pe o vreme perfecta pornim spre creasta. Treaba merge bine, pe piciorul Scarii zapada e mica fiind viscolita, apoi in apropierea creastei isi schimba consistenta fiind neconsolidata. Soarele arde cu putere, pe S, zapada e moale si se prinde de coltari. Ii dam jos si continuam spre saua Puha. Intalnim un grup mare de austrieci veniti la ski de tura. Desi asta e imagine deja intrata in normal, creasta Fagarasului, iarna, plina de grupuri de straini iar romanii(sa-i numeri pe degetele de la o mana), tot nu pot sa nu ma intreb, de ce?!
E we, vremea e perfecta, hmm...
Pe N zapada e neconsolidata si mare, pe S e inmuiata de soare, in zonele expuse la vant e viscolita si inghetata, zone care alterneaza cu acumulari de zapada mare pe creasta.
Spre valea Puha...
Trecem peste Mazgave...
In saua Serbotei facem o pauza de plaja...
Bronz de tractorist
Ne urnim cu greu, doar atunci cand frigul ajunge la oase.
Fac o mica recunoastere pe piciorul S al Serbotei, dupa cativa zeci de metrii prin zapada moale, WOOOM, startul de zapada se crapa si se aseaza cu zgomot...cred ca asta a fost semnalul de retragere...
Spre Negoiu si Custura Saratii, ora inaintata si zapada foarte moale ne fac sa ne oprim aici.
O luam alene pe lungul drum de intoarcere spre cabana Barcaciu. Pe coborare ne intalnim cu cei 4 cehi care pe skiuri de tura ne ajung in sfarsit din urma :)

Cornise in saua Puha
Spre N se aduna pacla, semn de presiune scazuta, pentru duminica nu avem foarte mari sperante de vreme buna. Pe coborare apar urme noi, aflam ca 4 persoane din Sibiu au urcat pe Scara dar au si coborat in aceeasi zi...
Duminica 6-martie-2011
Planul initial era o trezire foarte devreme si o ascensiune rapida pe Ciortea inainte de a pleca spre casa.
Ma trezesc pe la 6,30, afara e o ceata groasa care acopera tot muntele si burniteaza. Ma intorc inapoi in sac la lenevit. In cele din urma dupa micul dejun, in ciuda vremii ne decidem sa urcam rapid cat de mult putem pana la ora 12 si apoi sa coboram...
La 9,30 pornim prin ceata deasa. In apropierea crestei avem parte de un spectacol magnific: o mare tulburata de nori se vanzoleste la picioarele noastre. E soare pe S, dar toata partea de N a Fagarasului e acoperita.
Creasta principala e ca o reduta in calea norilor care se infiltreaza spre Sudul insorit.
De pe vf. Scara continuam pe creasta spre Vest pana in saua Garbovei. In mai putin de 15min muntele e dinou invaluit de nori. Norii se bulucesc spre Sud. Asistam la un adevarat asediu. Din timp in timp soarele reuseste sa reziste si sa-i subtieze, dar curand val dupa val, frontul de vreme rea razbeste peste marginea crestei revarsandu-se in caldarile sudice. Vantul incepe sa sufle cu putere...
E din nou semnalul de retragere de pe munte.
La cabana stam doar pret de un ceai si apoi ne continuam "antrenamentul" alergand de data asta cu rucsacii in spate pana la Poiana Neamtului.
Apoi fiecare in drumul lui: Horia spre Timisoara iar eu spre Cluj.

Un comentariu:

Unknown spunea...

http://pasiindoi1pe2.blogspot.com/2011_03_01_archive.html
niste poze imteresante despre aceeasi tura:))